• pictura-catedrala-munchen.jpg
  • pictura-catedrala-munchen0.jpg
  • pictura-catedrala-munchen2.jpg
  • pictura-catedrala-munchen3.jpg
  • pictura-catedrala-munchen4.jpg
  • pictura-catedrala-munchen5.jpg
  • pictura-catedrala-munchen6.jpg
  • pictura-catedrala-munchen7.jpg
  • pictura-catedrala-munchen8.jpg
  • pictura-catedrala-munchen9.jpg

Spiritualitatea ortodoxă şi societatea românească în secolul XX (Marburg, 26.06.2014)

Prelegere susţinută de Mitropolitul Serafim la conferinţa dedicată marilor duhovnici români (Die orthodoxe Spiritualität und die rumänische Gesellschaft im 20. Jahrhundert), Marburg, 26.06.2014

Mă bucur de Proiectul iniţiat de Părintele Profesor Karl Pinggéra de la Universitatea din Marburg împreună Părintele Ioan Ovidiu, asistentul Domniei sale, de a publica în limba germană texte ale unor duhovnici români din secolul XX care prin asceza şi rugăciunea lor „de foc”, prin predica lor smerită şi, mai ales, prin povăţuirea dată în Taina Spovedaniei la mii şi mii de credincioşi, au devenit conştiinţa vie a Bisericii într-o vreme de persecuţie religioasă. Putem spune, fără să exagerăm, că nu atât ierarhii şi preoţii de parohie, siliţi în acea vreme să facă compromisuri cu puterea comunistă (dar, în nici un caz, de ordinul credinţei), au salvat religiozitatea în popor, cât, mai ales, aceşti „stâlpi ai credinţei” care au fost marii noştri duhovnici. Deşi cei mai mulţi au trăit şi s-au nevoit în mânăstiri, credincioşii îşi găseau refugiu şi alinare tocmai în aceste locuri retrase de lume şi la aceşti oameni plini de duh care inspirau pace şi curaj de viaţă. Cred că în nici-o altă Biserică Ortodoxă locală (rusă, greacă, sârbă sau bulgară) n-a existat şi nu există o simbioză atât de mare între monahism şi poporul lui Dumnezeu trăitor în lume ca în Biserica Ortodoxă Română. Mânăstirile şi duhovnicii din ele trăiesc pentru lume şi se pun în modul cel mai firesc în slujba credincioşilor. Aceştia găsesc în mânăstiri nu numai ajutor duhovnicesc prin rugăciune şi spovedanie, ci chiar şi material, dacă ne gândim numai la adăpostul şi masa pe care le primesc gratuit pe timpul sejurului lor.

Citește mai departe...

Câștigarea adevăratei libertăți (Nürnberg, 20.03.2014)

 răspunsuri ale ÎPS Mitropolit Serafim la întrebări legate de Postul Mare. Scurt interviu cu Hanna Jochum, de la Evangelischer Presseverband für Bayern e. V., pentru "Infodienst Weltreligionen"

Care este sensul Postului Mare?

Postul Mare este o invitație la a conștientiza și a ne însuși personal mântuirea realizată de Iisus Hristos prin moartea și învierea Sa. Este un exercițiu prin care participăm mai intens la Patima și Învierea Domnului, prezente în viața noastră de la botez. Viața creștină este moarte și înviere cu Hristos.

Citește mai departe...

Duhul și spiritualitatea Ortodoxiei (München, 2.01.2014)

prelegere susținută de Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim la München, 2 ianuarie 2014 și publicată în: Andreas Ebert (Hg.), Hesychia II - Wege des Herzensgebets, Claudius Verl., München, 2014, pp. 75-92.

 Părintele Nicolae Affanassieff, unul din marii teologi ruşi din Diaspora, profesor la Institul „St. Serge“ din Paris (1940-1966) şi-a publicat rezultatul cercetărilor sale în domeniul ecleziologiei ortodoxe într-o carte cu titlul: „L’Eglise du Saint Esprit“- „Biserica Duhului Sfânt“ (ultima ediţie franceză: Cerf, 2012). Cred că nici un alt titlu nu putea să exprime mai potrivit esenţa ecleziologiei ortodoxe! Biserica este într’adevăr a Duhului Sfânt pentru că Duhul Sfânt a întemeiat-o la Cincizecime şi tot Duhul Sfânt o constitue sau actualizează neîncetat, sfinţind Darurile euharistice şi transformându-i pe credincioşi în „Trupul lui Hristos”.  Rugăciunea epiclezei sau a invocării Duhului Sfânt pentru sfinţirea pâinii şi vinului euharistic (de la Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur) spune: „Încă aducem Ţie această slujbă duhovnicească şi fără de sânge şi Te chemăm, Te rugăm: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste daruri ce sunt puse înainte. Şi fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău. Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău. Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt”. Iar o stihiră de la Rusalii spune: „Pe toate le dă Duhul Sfânt: izvorăşte proorocii, sfinţeşte pe preoţi, pe cei necărturari i-a învăţat înţelepciune, pe pescari teologi i-a arătat; toată rânduiala Bisericii o plineşte” (Slujba Pavecerniţei). De aceea, în Tradiţia ortodoxă, orice slujbă şi orice rugăciune particulară începe cu invocarea Duhului Sfânt: „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre”.

Citește mai departe...

Spovedania preoţilor şi credincioşilor în Diaspora (Nürnberg, 01.03.2014)

  Text pentru Telegraful Român din luna martie 2014

La iniţiativa Prefericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii noastre ne cheamă anul acesta să aprofundăm însemnătatea crucială a două Sfinte Taine pe care se întemeiază viaţa creştină, şi anume Taina Mărturisirii păcatelor (sau Spovedania) şi Taina Euharistiei (sau a Sfintei Liturghii). Acuzată, adeseori pe bună dreptate, de inerţie şi rutină în ce priveşte săvârşirea Sfintelor Taine, iată că Biserica, prin vocea Întâistătătorului ei, ne cheamă pe toţi: ierarhi, preoţi şi credincioşi să depăşim această stare şi să pătrundem prin credinţă şi mai adânc în misterul liturgic pentru ca să ne lăsăm transformaţi de el. Cu totul altfel vom trăi Sf. Liturghie şi celelalte Sf. Taine şi rugăciuni ale Bisericii, atunci când le cunoaştem semnificaţia adâncă şi participăm le ele cu pregătirea pe care o cere sfinţenia lor.

Citește mai departe...

Rugăciunea lui Iisus - inima spiritualităţii ortodoxe (Viena, 12.11.2013)

Conferință susținută de ÎPS Serafim la Universitatea din Viena, 12.11.2013

Rugăciunea lui Iisus, rugăciune a Numelui divin. Aşa numita „Rugăciunea lui Iisus”, cunoscută şi practicată astăzi sub forma: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueşte-mă pe mine păcătosul“ are o lungă istorie care urcă până în primele veacuri creştine. Rădăcinile ei sunt biblice şi pornesc de la strigătul plin de credinţă al orbului din Ierihon: „Fiul lui David, fie-Ți milă de mine” (Luca 18,39), respectiv de la rugăciunea smerită a vameşului: „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului” (Luca 18, 13). Repetarea ei deasă, chiar neîncetat, se inspiră din rugăciunea „Doamne miluieşte”, rostită de 40 de ori la toate cele 7 Laude din zi. Rugăciunea lui Iisus se concentrează pe numele lui Iisus, Dumnezeu făcut om. Primii creştini ştiau că „nu există sub cer nici un alt nume dat între oameni în care trebuie să ne mântuim noi“ (Faptele Apostolilor 4, 12) decât numele lui Iisus care înseamnă Mântuitor. De aceea ei invocau des numelui lui Iisus. Cartea Faptele Apostolilor care poate fi numită „Cartea numelui lui Iisus” ne spune că Apostolii botezau în numele lui Iisus Hristos şi făceau minuni invocând acest Nume. Numele exprimă persoana, ne pune în legătură cu ea, ne transmite puterea ei. Astfel invocarea numelui lui Iisus  ne uneşte cu El, ne face una cu El în măsura în care ne silim să ne golim de noi înşine pentru ca în inima noastră să locuiască El. „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2, 20).

Citește mai departe...

construimcatedrala.ro