• pictura-catedrala-munchen.jpg
  • pictura-catedrala-munchen0.jpg
  • pictura-catedrala-munchen2.jpg
  • pictura-catedrala-munchen3.jpg
  • pictura-catedrala-munchen4.jpg
  • pictura-catedrala-munchen5.jpg
  • pictura-catedrala-munchen6.jpg
  • pictura-catedrala-munchen7.jpg
  • pictura-catedrala-munchen8.jpg
  • pictura-catedrala-munchen9.jpg

Pastorală în Postul Mare (Nürnberg, Martie 2013)

Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,

Vă adresez acest Cuvânt Pastoral la începutul Postului Mare din dorinţa de a vă pune la inimă câteva îndrumări duhovniceşti care să vă fie călăuză pentru perioada acestui Sfânt Post.

După cum ştiţi, Biserica noastră Ortodoxă este o Biserică a Tradiţiei pentru că ţine întru toate credinţa şi Tradiţia Bisericii creştine dintru început. Forţa duhovnicească a Ortodoxiei constă tocmai în această fidelitate faţă de Tradiţia vie a Bisericii, „una, sfântă, sobornicească şi apostolească”. Omul rămâne acelaşi de-a lungul istoriei, chiar dacă condiţiile exterioare în care trăieşte se schimbă de la o epocă la alta. Cu atât mai mult, Biserica nu se schimbă după „duhul lumii” sau după moravurile societăţii decât cu riscul de a se denatura pe ea însăşi şi a-şi pierde credincioşii.  Aşa precum Mântuitorul Hristos, „ieri, astăzi şi în veci este acelaşi” (Evrei 13, 8), tot astfel şi Biserica cu care Hristos se identifică, este deasupra vremurilor, deşi îmbrăţişează viaţa concretă a omului cu toate problemele lui. Tocmai de aceea credincioşii ţin la Biserică pentru că în ea găsesc cea mai puternică ancoră a vieţii lor care-i scoate din tumultul lumii şi le dă nădejdea mântuirii veşnice şi a izbăvirii din necazuri şi primejdii, ajutându-i să-şi regăsească liniştea sufletească şi pacea inimii.

Citește mai departe...

Provocările credinței (Nürnberg, 2013)

IPS Serafim în dialog cu Ovidiu Sechel. Interviu publicat în Revista Deisis a Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale și de Nord, nr. 21 din 2013

OS: Înaltpreasfințite Părinte, vă mulțumim că ați acceptat invitația noastră și că ne-ați primit acasă la Dvs., aici la sediul Mitropoliei din Nürnberg. Tema interviului se intitulează „Provocările credinței”. În ambele sensuri. Atât provocările la adresa credinței, cât și provocările credinței la modul nostru de a trăi și a gândi.

IPS: Vă mulțumesc și eu pentru că ați venit aici la Nürnberg, unde în decursul anilor am avut numeroase întâlniri și evenimente ziditoare pentru credincioșii noștri. Nădăjduiesc ca și acest interviu să fie edificator pentru credincioșii care ne vor citi.

OS: Aș dori să deschid discuția noastră cu o întrebare de principiu. Ce să înțelegem prin cuvântul credință? De la începuturile omenirii există credință în diferite forme, de la credința în diferiți dumnezei, până la credința în tehnologie sau chiar în nimic.

Citește mai departe...

Interviu despre Părintele Arsenie Boca (Nürnberg, septembrie 2012)

 interviu realizat de Romeo Perasciuc cu Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Serafim, în septembrie 2012

Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit, aş vrea să Vă invit într-o zonă a evlaviei poporului român, în care se regăsesc tot mai mulţi dintre credincioşii Bisericii noastre. Şi mă refer aici la preţuirea, cinstirea adusă Părintelui Arsenie Boca. Ştiu că Părintele Arsenie face parte din sinaxarul de mărturisitori ai închisorilor comuniste atât de drag şi sufletului Înaltpreasfinţiei Voastre. De unde această emulaţie duhovnicească în jurul acestui Sfânt al Ardealului, cum îl recunosc deja mulţi dintre credincioşi?

Părintele Arsenie Boca este un caz unic în toată istoria Bisericii noastre care n-a mai cunoscut preoţi sau călugări cu o atât de mare influenţă asupra poporului credincios ca Sfinţia sa. Nici chiar sfinţii canonizaţi mai recent nu se bucură atât de mult de cinstirea credincioşilor ca Părintele Arsenie. Acesta este semnul cel mai evident al sfinţeniei cu care l-a încununat Dumnezeu. Cinstindu-l ca sfânt şi chemându-l în rugăciune, credincioşii se bucură de ajutorul lui. Altfel n-ar veni cu miile în pelerinaj la mormântul său. Totodată ei se folosesc de învăţătura Părintelui rămasă în manuscris, dar publicată, după căderea comunismului, în zeci de mii de exemplare. Cred că scrierile niciunui Părinte duhovnicesc, contemporan cu Părintele Arsenie, nu se bucură de atâta interes ca scrierile sale. Lucrul acesta este iarăşi un semn al sfinţeniei vieţii sale.

Citește mai departe...

Chercher Dieu pour retrouver l’homme (Sarajevo, 11.09.2012)

Sarajevo, le 11 septembre, 2012

Je remercie les organisateurs de notre rencontre, la Communauté de Sant Egidio,  pour le sujet inspiré de cette table ronde: „ Chercher Dieu pour retrouver l’homme “. Ce syntagme exprime bien une vérité fondamentale de la foi chrétienne et, je pense, de toute religion. Car Dieu et l’homme sont intrinsèquement unis, on ne peut pas les séparer: qui cherche Dieu retrouve l’homme et qui s’intéresse vraiment à l’homme découvre en lui le mystère de Dieu.  Etant créé „ à l’image et à la ressemblance de Dieu “, l’homme renferme en lui le mystère de Dieu lui-męme ; c’est pourquoi l’homme ne se révèle, ne se laisse connaître que dans la mesure oů nous connaissons Dieu, son Prototype, c’est à dire dans la mesure oů nous avons une „ expérience de Dieu “. Je souligne bien ici „ expérience de Dieu“ parce que  Dieu n’est pas  sujet de connaissance intellectuelle ou rationnelle, désincarnée,  mais d’une expérience mystique, existentielle qu’on fait dans la prière et la contemplation.

Citește mai departe...

Moartea din punctul de vedere al credinţei creştine (Kremsmünster, 13.07.2012)

Prelegere susținută în cadrul unui simpozion la Kremsmünster (Austria), 13.07. 2012

În general se vorbeşte despre moarte ca de un fenomen natural şi o înţelegem ca stingerea vieţii şi descompunerea trupului prin întoarcerea lui în pământ. Unii înţeleg moartea ca întoarcere întru nefiinţă. În România, unde numai 0,1% din populaţie se declară atee, citim adeseori în presă anunţuri de decese care încep cu cuvintele: „D-l (D-na)... a trecut în nefiinţă“. Acest lucru denotă lipsa de cultură religioasă, căci a ne declara credincioşi şi a spune că prin moarte trecem întru nefiinţă este o contradicţie în sine. Pentru cei credincioşi, indiferent de credinţa pe care o mărturisesc, moartea ca „stingere a vieţii“, ca „încetare a existenţei“ sau ca „trecere întru nefiinţă“, nu există. Căci prin despărţirea sufletului de trup, viaţa omului nu se stinge, existenţa lui nu încetează, ci continuă pe un alt plan care nu este supus experienţei noastre de fiinţe alcătuite din trup material şi suflet. Sfânta Scriptură ne spune că prin moarte, trupul se întoarce în pământul din care a fost alcătuit, iar sufletul se întoarce la Dumnezeu de la care provine.

Citește mai departe...

construimcatedrala.ro