• pictura-catedrala-munchen.jpg
  • pictura-catedrala-munchen0.jpg
  • pictura-catedrala-munchen2.jpg
  • pictura-catedrala-munchen3.jpg
  • pictura-catedrala-munchen4.jpg
  • pictura-catedrala-munchen5.jpg
  • pictura-catedrala-munchen6.jpg
  • pictura-catedrala-munchen7.jpg
  • pictura-catedrala-munchen8.jpg
  • pictura-catedrala-munchen9.jpg

Spiritualitatea ortodoxă şi câteva exemple din tradiţia românească (mai 2011)

Articol publicat în limba germană (Die orthodoxe Spiritualität mit einigen Beispielen aus der rumänischen Tradition)  în vol. coord. de Hermann Schoenauer, Spiritualität und innovative Unternehmensführung, Stuttgart: Kohlhammer 2011, pp. 262-284

Introducere

În Bisericile apusene, cu deosebire în Biserica Catolică, fiecare congregaţie, ordin sau fraternitate religioasă are spiritualitatea sa proprie. Astfel întâlnim o spiritualitate specifică benedictinilor, o alta proprie cisterţienilor, alta a carmeliţilor, a micilor surori ale lui Iisus, a diferitelor fraternităţi, a mişcărilor harismatice etc…. şi chiar o spiritualitate a laicilor. Desigur că este vorba de aceeaşi spiritualitate creştină, dar cu accente diferite potrivit scopului pe care fiecare grupare îl are în vedere. Apariţia diferitelor „spiritualităţi” este rezultatul dezvoltării istorice a creştinismului apusean care are în vedere sufletul omului, dar, mai ales, trupul şi viaţa aceasta pământească, pe care încearcă să le desăvârşească. Se ştie că spiritul occidental este juridic, raţional şi foarte pragmatic. Aici totul trebuie să fie exact, precis şi în bună rânduială. Numai aşa lucrurile evoluează. Orientarea fundamentală este aceea a organizării şi transformării lumii prezente.

Citește mai departe...

Mirul femeii păcătoase, expresia inimii pline de iubire - interviu în Miercurea Mare (Nürnberg, 20 aprilie 2011)

Interviu realizat de Gheorghe-Cristian Popa și publicat în Ziarul Lumina de miercuri, 20 aprilie 2011, sub titlul: Cuvânt de tâlcuire al IPS Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord: Mirul femeii păcătoase, expresia inimii pline de iubire, http://ziarullumina.ro/saptamana-patimilor/mirul-femeii-pacatoase-expresia-inimii-pline-de-iubire

1. De ce se face pomenirea femeii păcătoase care a turnat mir pe capul Domnului Iisus Hristos, în Marea Miercuri?

Sinaxarul din Sfânta şi Marea Miercuri ne spune că dumnezeieştii Părinţi au rânduit ca în această zi să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă care a turnat mir de mare preţ pe capul Domnului întrucât acest lucru s-a întâmplat cu puţin înainte de mântuitoarea patimă şi pentru că mirul preînchipuia smirna şi aloea cu care a fost uns trupul Domnului înainte de îngropare. Mântuitorul Însuşi spune în Evanghelia de la Sfânta Liturghie „că ea turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea” (Matei 26, 12). După Sfântul Ioan Gură de Aur, două sunt femeile care au turnat mir pe capul şi pe picioarele lui Iisus şi anume: femeia păcătoasă despre care vorbeşte Evanghelia de astăzi, după Sfântul Matei (26, 6-13; cu paralele ei de la Marcu şi Luca) şi Maria, sora Martei şi a lui Lazăr, despre care vorbeşte Sfântul Ioan (12,2-8).

Citește mai departe...

Spiritualitatea ortodoxă şi diaconia creştină (Neuendettelsau, 22 mai 2010)

Prelegere dedicată Părintelui Prof. Dr.h.c. Hermann Schoenauer de la centrul Diakonie Neuendettelsau, cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani,  22 mai 2010

Introducere

Sunt deosebit de bucuros să particip cu o modestă contribuţie la această carte dedicată Părintelui Prof. Dr.h.c. Hermann Schönauer cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani. Faţă de persoana Părintelui Schönauer am un respect şi o cinstire cu totul aparte pentru că Domnia Sa întruchipează în mod exemplar dimensiunea cea mai concretă a iubirii creştine, după care vom fi judecaţi la a doua Venire a lui Hristos (Mt. 25, 34-46), aceea a diaconiei sau a slujirii dezinteresate a semenilor, în numele lui Hristos. Ca Rector al Diaconiei din Neuendettelsau, Profesorul Schönauer se străduieşte să conducă, intensificând şi diversificând, opera diaconală de aici în spiritul întemeietorului Instituţiei, Pastorul Wilhelm Löhe, după care „orice diaconie porneşte de la Altar”. În această mare şi sfântă lucrare, Părintele îşi are ca asociate în primul rând pe măicuţele diaconese care au ca principiu de viaţă străvechiul dicton monastic: „Ora et labora”, „roagă-te şi munceşte ”.

Citește mai departe...

Participarea ortodoxă la dialogul ecumenic (Paris, 2010)

Referat susținut cu ocazia sărbătoririi a 80 de ani de la înfiinţarea Institutului Sf. Serghie din Paris

Ca fost doctorand şi lector la Institutul „St. Serge” din Paris, sunt bucuros să dau mărturie despre spiritul de deschidere ecumenică din această Şcoală de teologie ortodoxă. Până la începutul secolului XXI, aşezământul din Paris a fost singura instituţie superioară de învăţământ teologic ortodox din tot Occidentul. Fondat în 1925 de profesori de teologie exilați de regimul bolșevic, Institutul şi-a câştigat un renume mondial, mai ales, datorită contribuţiei profesorilor săi la înnoirea teologiei ortodoxe prin revenirea la spiritul patristic, înăbuşit secole de-a rândul de influenţa nefastă a Scolasticii.  

Citește mai departe...

„Ca toţi să fie una” - Ioan 17, 21 (Nürnberg, 16.05.2010)

Cuvânt rostit în cadrul Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor, Nürnberg, 16 mai 2010

Înainte de Patima Sa, Mântuitorul Iisus Hristos s-a rugat Tatălui pentru ucenicii Săi „ca toţi să fie una, după cum Tu Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în noi să fie una, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17,21). Această rugăciune este totodată şi ultimul Testament pe care Domnul îl lasă celor ce vor crede în El, şi anume, păzirea unităţii între ei. Nimic nu este mai preţios în ochii lui Dumnezeu ca şi comuniunea şi unitatea dintre oameni, în care se reflectă comuniunea şi unitatea dintre Persoanele divine. Iar creştinii sunt primii chemaţi „să fie una” „pentru ca lumea să creadă”, adică să-l cunoască pe Dumnezeu care este iubire şi ca atare izvorul comuniunii şi unităţii. După cum Dumnezeu este Unul în Treimea Persoanelor, tot astfel şi umanitatea, creată „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”(Facere 1,26), este una, în diversitatea persoanelor care o compun. Unitatea în diversitate este fundamentul însuşi al creaţiei, care însă se cere mereu apărată şi cultivată. Numai în străduinţa lor de a păstra şi dezvolta unitatea în diversitate, prin comuniunea dintre ei, oamenii îşi găsesc împlinirea şi fericirea.

Citește mai departe...

construimcatedrala.ro