• pictura-catedrala-munchen.jpg
  • pictura-catedrala-munchen0.jpg
  • pictura-catedrala-munchen2.jpg
  • pictura-catedrala-munchen3.jpg
  • pictura-catedrala-munchen4.jpg
  • pictura-catedrala-munchen5.jpg
  • pictura-catedrala-munchen6.jpg
  • pictura-catedrala-munchen7.jpg
  • pictura-catedrala-munchen8.jpg
  • pictura-catedrala-munchen9.jpg

Cuvântare la Sărbătoarea popoarelor (Berlin, 24 iunie 2011)

Mai întâi aş dori să mulţumesc Doamnei Sona Eypper, preşedinta Conventului internaţional al parohiilor creştine din Berlin şi Brandenburg pentru invitaţia de a participa la sărbătorirea a 30 de ani de existenţă a Conventului şi pentru onoarea de a predica în cadrul acestui serviciu religios.

Doamna Sona Eypper este de origine armeană, iar despre poporul armean ştim că a suferit un mare genocid la începutul secolului XX. Ca şi Doamna Eypper, cei mai mulţi dintre noi provenim din alte ţări şi am adus cu noi suferinţele prin care au trecut popoarele noastre, dar şi cultura şi spiritualitatea lor, ceea ce înseamnă pentru societatea germană, pe care o formăm cu toţii, o binecuvântare şi o îmbogăţire. Căci fără să ne pierdem identitatea proprie suntem integraţi în această societate şi încercăm să ne aducem contribuţia la binele comun, material şi spiritual. Ca şi creştini, suntem conştienţi că o societate nu se poate dezvolta armonios şi spre binele tuturor decât numai atunci când toţi membrii ei trăiesc în armonie, se respectă reciproc şi muncesc „din toată inima, ca pentru Dumnezeu şi nu ca pentru oameni”, cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel (Coloseni 3, 23). 

Citește mai departe...

Ce fel de unitate bisericească este posibilă? (Salzburg, 31 mai 2011)

Referat susținut în cadrul simpozionului ”Bewegung. Stillstand. Ökumene. III. Salzburger Kardinal-König-Symposium", Fundația ”Pro Oriente”, Salzburg, 31 mai 2011

Biserica lui Hristos este una, după cum mărturisim în Simbolul niceo-constantinopolitan, chiar dacă noi, creştinii, suntem separaţi în diferite confesiuni. Desigur, fiecare confesiune afirmă despre sine că este Biserica cea una şi că ceilalţi s-au îndepărtat de la adevărul de credinţă. Dezbinarea creştinilor este totuşi un păcat împotriva Duhului Sfânt de care toţi trebuie să fim conştienţi. Unul din pionierii mişcării ecumenice afirma că Dumnezeu nu ne va judeca pentru că n-am realizat noi unitatea creştină – care este în cele din urmă lucrarea Duhului Sfânt, Duhul unităţii, – ci ne va judeca pentru că am rămas insensibili la rugăciunea Domnului ca toţi să fie una şi n-am suferit pentru marele păcat al dezbinării în care ne complacem şi pe care o adâncim, cu voie sau fără voie, spre sminteala lumii. Aici mă gândesc în primul rând la atitudinea unor Biserici protestante care se îndepărtează tot mai mult de Bisericile Ortodoxă şi Catolică în ce priveşte morala creştină atât de clar exprimată în Sfânta Scriptură.

Citește mai departe...

Mirul femeii păcătoase, expresia inimii pline de iubire - interviu în Miercurea Mare (Nürnberg, 20 aprilie 2011)

Interviu realizat de Gheorghe-Cristian Popa și publicat în Ziarul Lumina de miercuri, 20 aprilie 2011, sub titlul: Cuvânt de tâlcuire al IPS Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord: Mirul femeii păcătoase, expresia inimii pline de iubire, http://ziarullumina.ro/saptamana-patimilor/mirul-femeii-pacatoase-expresia-inimii-pline-de-iubire

1. De ce se face pomenirea femeii păcătoase care a turnat mir pe capul Domnului Iisus Hristos, în Marea Miercuri?

Sinaxarul din Sfânta şi Marea Miercuri ne spune că dumnezeieştii Părinţi au rânduit ca în această zi să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă care a turnat mir de mare preţ pe capul Domnului întrucât acest lucru s-a întâmplat cu puţin înainte de mântuitoarea patimă şi pentru că mirul preînchipuia smirna şi aloea cu care a fost uns trupul Domnului înainte de îngropare. Mântuitorul Însuşi spune în Evanghelia de la Sfânta Liturghie „că ea turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea” (Matei 26, 12). După Sfântul Ioan Gură de Aur, două sunt femeile care au turnat mir pe capul şi pe picioarele lui Iisus şi anume: femeia păcătoasă despre care vorbeşte Evanghelia de astăzi, după Sfântul Matei (26, 6-13; cu paralele ei de la Marcu şi Luca) şi Maria, sora Martei şi a lui Lazăr, despre care vorbeşte Sfântul Ioan (12,2-8).

Citește mai departe...

Spiritualitatea ortodoxă şi câteva exemple din tradiţia românească (mai 2011)

Articol publicat în limba germană (Die orthodoxe Spiritualität mit einigen Beispielen aus der rumänischen Tradition)  în vol. coord. de Hermann Schoenauer, Spiritualität und innovative Unternehmensführung, Stuttgart: Kohlhammer 2011, pp. 262-284

Introducere

În Bisericile apusene, cu deosebire în Biserica Catolică, fiecare congregaţie, ordin sau fraternitate religioasă are spiritualitatea sa proprie. Astfel întâlnim o spiritualitate specifică benedictinilor, o alta proprie cisterţienilor, alta a carmeliţilor, a micilor surori ale lui Iisus, a diferitelor fraternităţi, a mişcărilor harismatice etc…. şi chiar o spiritualitate a laicilor. Desigur că este vorba de aceeaşi spiritualitate creştină, dar cu accente diferite potrivit scopului pe care fiecare grupare îl are în vedere. Apariţia diferitelor „spiritualităţi” este rezultatul dezvoltării istorice a creştinismului apusean care are în vedere sufletul omului, dar, mai ales, trupul şi viaţa aceasta pământească, pe care încearcă să le desăvârşească. Se ştie că spiritul occidental este juridic, raţional şi foarte pragmatic. Aici totul trebuie să fie exact, precis şi în bună rânduială. Numai aşa lucrurile evoluează. Orientarea fundamentală este aceea a organizării şi transformării lumii prezente.

Citește mai departe...

Participarea ortodoxă la dialogul ecumenic (Paris, 2010)

Referat susținut cu ocazia sărbătoririi a 80 de ani de la înfiinţarea Institutului Sf. Serghie din Paris

Ca fost doctorand şi lector la Institutul „St. Serge” din Paris, sunt bucuros să dau mărturie despre spiritul de deschidere ecumenică din această Şcoală de teologie ortodoxă. Până la începutul secolului XXI, aşezământul din Paris a fost singura instituţie superioară de învăţământ teologic ortodox din tot Occidentul. Fondat în 1925 de profesori de teologie exilați de regimul bolșevic, Institutul şi-a câştigat un renume mondial, mai ales, datorită contribuţiei profesorilor săi la înnoirea teologiei ortodoxe prin revenirea la spiritul patristic, înăbuşit secole de-a rândul de influenţa nefastă a Scolasticii.  

Citește mai departe...

construimcatedrala.ro