• pictura-catedrala-munchen.jpg
  • pictura-catedrala-munchen0.jpg
  • pictura-catedrala-munchen2.jpg
  • pictura-catedrala-munchen3.jpg
  • pictura-catedrala-munchen4.jpg
  • pictura-catedrala-munchen5.jpg
  • pictura-catedrala-munchen6.jpg
  • pictura-catedrala-munchen7.jpg
  • pictura-catedrala-munchen8.jpg
  • pictura-catedrala-munchen9.jpg

L'Esprit Saint - Donateur de vie

 Roi céleste, Consolateur, Esprit de Verité
Qui est partout présent et qui remplit tout
Trésor de tout bien et Donateur de vie
Viens et demeure en nous
Purifie nous de toute souillure
Et sauve nos âmes, Toi qui est Bon!

C'est la prière adressée à l'Esprit Saint par laquelle nous, orthodoxes, commencons tout office liturgique et toute prière personnelle. Car nous sommes conscients que la prière, telle que Dieu la veut, "en esprit et en vérité" (Jn. 4,12), n'est pas notre ouvre mai l'oeuvre de l'Esprit Saint en nous. "L'Esprit vient en aide à notre faiblesse, car nous ne savons pas prier comme il faut; mais l'Esprit lui-même intercède pour nous par de gémissements inexprimables" dit l'apôtre Paul (Rm. 8,26).

Citește mai departe...

Laudă satului Boholț

La satul natal, fiecare se gândeşte cu nostalgie, dacă nu mai trăieşte în el. Aceasta pentru că mediul în care ne naştem îşi pune în mod irevocabil pecetea asupra fiinţei noastre. Fiecare om este ceea ce părinţii, Biserica, şcoala şi nu mai puţin mediul sătesc, marcat de munca cu sudoare a oamenilor, de tradiţiile şi obiceiurile locale, au modelat în fiinţa lui. De aceea, nimeni nu poate uita casa părintească, biserica, şcoala sau cimitirul satului, uliţele pe care le-a bătătorit în copilărie, câmpurile, viile sau pădurile din apropiere. Totul trăieşte în noi şi va fi cu noi în veşnicie. De fapt, „veşnicia s-a născut la sat“, zice poetul. Într-adevăr, satul este icoana veşniciei, a paradisului în care Dumnezeu a aşezat pe primii oameni cu porunca: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul“ (Facere 1, 28).

Citește mai departe...

Iisus Hristos înviat – fundamentul comuniunii ecleziale în Tradiţia Ortodoxă (București, 20 septembrie 2005)

Bucureşti, 20 septembrie 2005

1. Paştile în Biserica Ortodoxă

 Cu siguranţă, cunoaşteţi cu toţii solemnitatea şi bucuria cu care ortodocşii celebrează Învierea Domnului. Cărţile noastre liturgice preamăresc marea sărbătoare a Învieri lui Hristos numindu-o „aleasă şi sfântă zi, împărăteasă şi doamnă, praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor”. Învierea este de asemenea „ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea”.

Citește mai departe...

Le Christ ressuscité – fondement de la communion ecclésiale dans la Traditions orthodoxe

Bucarest, le 20 septembre 2005

1. Pâque dans la tradition orthodoxe

Vous connaissez certainement tous la solennité et la joie avec lesquelles les orthodoxes célèbrent la fête de la Résurrection du Christ. Nos livres liturgiques appellent Pâques :  fête des fêtes et solennités des solennités ", " jour unique dans les semaines ", " seigneur et roi des jours ". La résurrection est aussi " le jour que le Seigneur fit pour exulter d’allégresse et de joie ".
Le Canon pascal qu’on chante la nuit de Pâques et quarante jours après, jusqu'à l’Ascension est un monument de beauté théologique et liturgique. Je me permet de citer ici quelques odes :

Citește mai departe...

Biserica în viaţa românilor din Diaspora (Mangalia, 8.08.2005)

text alcătuit pentru cotidianul „Actualitatea românească”, ediţie specială cu ocazia Simpozionului românilor de pretutindeni de la Mangalia-2005

Între instituţiile fundamentale ale Diasporei române, Biserica ocupă locul primordial. Ca matrice spirituală a neamului şi matrice spirituală a fiecărei persoane, Biserica nu poate lipsi nici din viaţa publică nici din viaţa privată a oamenilor. Românul şi-a găsit întotdeauna în Biserica lui cel mai puternic sprijin, cea din urmă scăpare. A fi „Român în lume”, cum se intitulează o publicaţie românească din Spania, înseamnă a purta cu tine oriunde te afli toată zestrea de credinţă şi de tradiţii moştenite de la înaintaşi, toată formarea spirituală şi intelectuală la care au contribuit părinţii, Biserica şi Ţara, faţă de care trebuie să avem un adevărat cult. Desigur, viaţa este dificilă oriunde am trăi. Acasă, de unde am plecat pentru o vreme sau pentru totdeauna, fraţii noştri se confruntă mai ales cu sărăcia şi cu lipsurile de tot felul. Acolo unde trăim acum, dăm peste alte lipsuri şi necazuri de care nimeni nu este scutit. Dar dacă cei de acasă au la îndemână sprijinul moral al rudelor şi al semenilor, noi cei care trăim împrăştiaţi printre străini nu avem alt suport sufletesc decât Biserica.

Citește mai departe...

construimcatedrala.ro