• pictura-catedrala-munchen.jpg
  • pictura-catedrala-munchen0.jpg
  • pictura-catedrala-munchen2.jpg
  • pictura-catedrala-munchen3.jpg
  • pictura-catedrala-munchen4.jpg
  • pictura-catedrala-munchen5.jpg
  • pictura-catedrala-munchen6.jpg
  • pictura-catedrala-munchen7.jpg
  • pictura-catedrala-munchen8.jpg
  • pictura-catedrala-munchen9.jpg

Pastorale

Pastorală Crăciun 1998

Betleemul - Casa Pâinii care s-a pogorât din cer

„Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci“ (Ioan 6, 51)

 

Prea Cucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,

Slujbele noastre sfinte, obiceiurile şi Colindele de Crăciun conferă acestor zile de sărbătoare o atmosferă de bucurie negrăită; ele ne înalţă sufleteşte şi ne îndreaptă gândul spre Peştera Betleemului, unde, cu două mii de ani în urmă, s-a petrecut cel mai mare eveniment din istoria lumii, şi anume înomenirea lui Dumnezeu, adică naşterea după trup a Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. Aici, la Betleem, s-au împlinit profeţiile despre Mesia-Hristos, „aşteptarea neamurilor“, făgăduit de Dumnezeu, încă de la căderea primului om în păcat, ca Mântuitor sau Eliberator din robia diavolului, a păcatului şi a morţii. „Acela (Mesia) îţi va zdrobi capul“, a zis Dumnezeu, blestemându-l pe şarpe, după ispitirea lui Adam şi a Evei (Fac. 3, 15). Iar proorocul Miheia (sec. XVIII î.d. Hristos) profeţeşte despre Betleem: „Şi tu, Betleeme, pământul lui luda, nu eşti nicidecum mai mic întru căpeteniile lui luda, căci din tine va ieşi stăpânilor peste Israel, iar obârşia lui este dintru început, din zilele veşniciei“ (5, 1). Betleemul, situat la 8 km sud de Ierusalim, era pe vremea Mântuitorului o mică localitate, importantă însă pentru că în ca s-a născut David, împăratul şi proorocul, ai cărui Psalmi se cântau în toate sinagogile. Aceiaşi Psalmi ai lui David au intra! apoi în componenţa tuturor slujbelor creştine, Psaltirea devenind cartea cea mai citită de credincioşi, carte în care aceştia îşi găsesc pacea sufletului şi ajutor întru necazurile şi ispitele vieţii. „Psalmul, zice Sf. Vasile cel Mare, este liniştea sufletelor, răsplătitorul păcii, potolitorul gălăgiei şi al valurilor gândurilor. El face să slăbească mania sufletului şi înfrânează pornirea către patimi...“, în Psaltire, zice acelaşi Sfânt Părinte, se găseşte „teologia cea desăvârşită, prezicerea venirii în trup a Domnului Hristos, ameninţarea judecăţii celei veşnice, aici nădejdea învierii, aici teama de iad, aici făgăduinţa măririi ce ne aşteaptă, ca şi dezvăluirea tainelor celor nepătrunse, căci toate se găsesc aici adunate, în cartea Psalmilor, întocmai ca într-o comoară bogată care este pusă la îndemâna tuturor“.

Oraşul lui David a devenit, aşadar, oraşul lui Hristos, pe care David L-a profeţit în Psalmii săi şi din a cărui seminţie s-a născut Domnul. Naşterea Mântuitorului la Betleem va marca toata istoria acestui orăşel, rămas până astăzi cu o populaţie majoritar creştină. Numele însuşi de Bet-lehem are pentru noi creştinii o semnificaţie simbolică. El înseamnă „Casa Pâinii“, denumire sugestivă, fiindcă valea care înconjoară orăşelul este deosebit de fertilă, bogată în culturi de măslini, viţă de vie, portocale şi lămâi, lată însă că Cel care s-a născut ia Betleem - „Casa Pâinii“ - se numeşte pe Sine în Evanghelia după Ioan: „Pâinea vieţii“, „Pâinea cea vie“ sau „Pâinea care s-a coborât din cer“, din care cine mănâncă viu va fi în veci (6, 51). Prin Naşterea Domnului, Betleemul devine deci Casa Pâinii care s-a pogorât din cer.

 

Iubiţi credincioşi,

 

Inima tuturor creştinilor este legată de Locurile Sfinte unde S-a născut, a propovăduit, a murit şi a înviat Mântuitorul Iisus Hristos. Un pelerinaj în Ţara Sfântă poate schimba radical viaţa unui om. Chiar şi unii din cei ce au vizitat doar din curiozitate Locurile Sfinte s-au întors transformaţi total prin contactul cu aceste locuri pline de har! Dar un pelerinaj în Ţara Sfântă nu este la îndemâna oricui. Să fie oare aceasta o privaţiune irecuperabilă? Nu! Căci Betleemul şi Ierusalimul sunt pretutindeni unde credinciosul se întâlneşte cu Hristos: în inima sa, în Biserică, în familie, printre semeni... După învierea Sa din morţi, Mântuitorul nu mai este legat exclusiv de locurile în care El a trăit şi a propovăduit Evanghelia, deşi aceste locuri rămân pentru totdeauna mărturii vii ale lucrării Sale mântuitoare. Voia lui Dumnezeu este ca fiecare ţară, fiecare oraş sau sat să devină loc sfânt - tot atât de sfânt ca şi Locurile Sfinte - prin credinţa si viaţa sfântă a locuitorilor lor. Căci „omul sfinţeşte locul!“. Iar pentru ca omul să se sfinţească, şi prin aceasta să sfinţească locul şi tot ceea ce ţine de viaţa lui, Dumnezeu ne-a lăsat Biserica, „laboratorul învierii“ (Părintele Dumitru Stăniloae, + 1993), locul renaşterii noastre spirituale, locul morţii neîncetate faţă de păcat şi faţă de tot ceea ce este rău în noi şi al învierii permanente cu Hristos, până când Hristos va lua chip desăvârşit în noi si vom fi întru toate asemenea Lui. Biserica este, în acelaşi timp, Betleem, Nazaret, Tabor, Ierusalim, Golgotă, Sion... Ea este Sfânta Sfintelor, locul cel mai sfânt, care sfinţeşte totul şi pe toţi. Mai cu seamă în timpul Sf. Liturghii, credincioşii pot trăi în duh, prin credinţă, toate evenimentele sfinte din viaţa Mântuitorului, începând cu naşterea Sa în Betleem, până la moartea pe cruce, învierea şi înălţarea Sa la cer.

Liturghia este marea dramă a vieţii Mântuitorului pe care El o reface mereu, împreună cu noi, pentru ca şi noi să ne împărtăşim de roadele jertfei Sale mântuitoare. Iar în desfăşurarea acestei drame nimeni nu este spectator, ci toţi sunt coliturghisitori împreună cu preotul, fiecare participând conştient şi responsabil la propria sa renaştere şi transformare. Numai integraţi cu întreaga fiinţă în desfăşurarea Sf. Liturghii, îl vedem pe Mântuitorul în toate ipostazele vieţii Sale şi ne unim neîncetat cu El, pentru că-I deschidem larg, prin credinţăşi dragoste, porţile inimii noastre. Iar în momentul împărtăşirii, ne apropiem „cu frică si cu cutremur“ de Sf. Euharistie, de Trupul şi Sângele Mântuitorului „spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci“. Astfel, primind „pâinea care s-a coborât din cer“, inima noastră devine deodată Betleem - Casa Pâinii cereşti - sălaşul lui Hristos. Primită mereu cu pregătirea necesară, la fiecare Sf. Liturghie, Pâinea cea cerească ne schimbă încetul cu încetul inima; ne face asemenea Domnului: blânzi, smeriţi, iertători, plini de dragoste faţă de semenii noştri. Căci omul este ceea ce mănâncă. Hrănindu-ne des cu Hristos euharistic, ne transformăm în Hristos, devenim „Hristos după har“. De aceea, Creştinismul nu se reduce la împlinirea formală a datoriilor de credinţă, ci totul în viaţa creştinului trebuie să tindă la transformarea lăuntrică, la îmbunătăţirea sa ontologică pentru a atinge „asemănarea cu Dumnezeu“. Nu este deci suficient să ne rugăm, să postim, să mergem al biserică, să ne spovedim şi să ne împărtăşim cu Sf. Taine doar pentru a împlini o datorie sau pentru a câştiga bunăvoinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu aşteaptă să fim buni ca El; sa facem totdeauna ceea ce ar face El în locul nostru. Să ne identificăm deci cu El în toate împrejurările vieţii. Din păcate, astăzi, mulţi dintre creştini nu mai înţeleg rostul şi necesitatea absolută a Sf. Taine pentru viaţa şi mântuirea lor. Mulţi nu participă decât foarte rar la Sf. Liturghie, iar din cei ce vin la biserică, mulţi nu mai înţeleg sensul Liturghiei; aceasta li se pare lungăşi monotonă. La multe Sf. Liturghii din cursul anului nu se împărtăşeşte nimeni, ca şi când împărtăşania ar fi rezervată doar preotului. Iată tot atâtea lipsuri pe care trebuie să le îndreptăm, dacă vrem să fim creştini cu adevărat.

 

Iubiţii noştri fii sufleteşti,

 

Anul acesta s-au împlinit 5 ani de la crearea Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania şi Europa Centrală, în comuniune canonică cu Biserica Mamă. O eparhie în frunte cu episcopul ei canonic înseamnă manifestarea Bisericii lui Hristos într-un anumit loc. Noi, românii din Germania şi Europa Centrală, constituim Biserica lui Hristos, pentru că avem un episcop înconjurat de preoţi şi de credincioşi care slujesc regulat Sf. Taine. Fără episcop nu poate exista Biserică. Iar în situaţia actuală a Diasporei Ortodoxe, marcată puternic de elementul etnic, fiecare grupare etnicăîşi are episcop din neamul ei. Dar toţi episcopii ortodocşi conlucrează între ei (în Germania, de pildă, în cadrul Comisiei Bisericilor Ortodoxe din Germania - KOKiD) şi se străduiesc pentru ca Ortodoxia să fie recunoscută cu toate drepturile unei mari Confesiuni creştine, în primul rând acela de a fi predată în şcoli. În Germania trăiesc aproape 1,5 milioane de ortodocşi de diferite naţionalităţi. Ortodoxia este deci a treia mare Confesiune creştină din aceastăţară.

Tot mai multe autorităţi protestante şi catolice apreciază Ortodoxia şi văd în ea o şansă pentru renaşterea creştinismului în Occident. Viitorul nostru stă în educaţia copiilor şi a tinerilor în duhul ortodox. Pentru aceasta, toţi ortodocşii se străduiesc să creeze „Şcoli duminicale“ pentru catehizare, iar acolo unde accesul în şcoli a preoţilor ortodocşi este deja recunoscut, să organizeze ore de religie. Vara se organizează regulat tabere de vacanţă pentru copiii ortodocşi care au în program şi catehismul. De asemenea, tinerii ortodocşi din Germania s-au constituit, de curând, într-o Asociaţie a Tineretului Ortodox din aceastăţară, care îi aşteaptă pe toţi tinerii să se implice în activităţile ei. Pe de altă parte, ortodocşii fac eforturi deosebite pentru construirea sau cumpărarea de biserici proprii, în ceea ce ne priveşte pe noi, românii (peste 300.000 numai în Germania), un fapt deosebit de îmbucurător este că numărul parohiilor noastre a crescut permanent în aceşti cinci ani de existenţă a Mitropoliei, ceea ce arată dorinţa credincioşilor de a-şi păstra şi afirma identitatea lor ortodoxăşi românească.

De asemenea, în aproape toate parohiile noastre se observă un reviriment spiritual deosebit: tot mai mulţi credincioşi vin regulat la Sf. Liturghie, participă la diferite manifestări religioase sau culturale organizate de parohie şi sunt alături de preoţii lor, susţinându-i material şi moral. La nivel de Mitropolie, am iniţiat cu doi ani în urmă cumpărarea unei biserici şi a unui sediu pentru centrul eparhial. Această dorinţă este pe cale de a se realiza cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin contribuţia credincioşilor noştri. Consiliul eparhial, întrunit pe data de 24 oct. a.c. la Nürnberg, a hotărât cumpărarea unei proprietăţi, situată în centrul oraşului {Fürtherstraße, 166-168), care constă din biserică, grădiniţăşi două case cu etaj (în total 1.220 m2), pentru suma de 690.000 DM. În contul special „pentru cumpărarea unei biserici“, deschis în urmă cu doi ani, s-au adunat până acum cca. 140.000 DM. Pentru restul sumei, facem un apel de inimă tuturor credincioşilor noştri ca să contribuie fiecare la împlinirea acestui mare şi sfânt ideal. O biserică proprie, amenajată după stilul ortodox, cu slujbe zilnice şi un loc unde să se organizeze conferinţe duhovniceşti şi alte întâlniri va fi cea mai mare binecuvântare pentru noi toţi. În România, în situaţia unei săracii generalizate, se construiesc şi se renovează sute de biserici prin obolul credincioşilor. Oare noi, cei din Occident, să nu fim în stare să cumpărăm o biserică?

Rugându-L pe Bunul Dumnezeu să mişte inimile Dumneavoastră ale tuturor pentru a pune fiecare o cărămidă la viitoarea biserică a Mitropoliei, Vă fac urările cele mai calde de sănătate şi ani mulţi întru Domnul si Vă binecuvintez pe toţi în numele Lui!

 

Al vostru de tot binele voitor şi pururea rugător către Domnul, Cel născut în Betleem,

 

+ Serafim

Arhiepiscop şi Mitropolit

 

 

 

 

construimcatedrala.ro