• pictura-catedrala-munchen.jpg
  • pictura-catedrala-munchen0.jpg
  • pictura-catedrala-munchen2.jpg
  • pictura-catedrala-munchen3.jpg
  • pictura-catedrala-munchen4.jpg
  • pictura-catedrala-munchen5.jpg
  • pictura-catedrala-munchen6.jpg
  • pictura-catedrala-munchen7.jpg
  • pictura-catedrala-munchen8.jpg
  • pictura-catedrala-munchen9.jpg

Prelegere susținută în cadrul celei de-a 15-a întruniri de dialog teologic bilateral dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania, Mănăstirea Caraiman, 29 iulie – 1 august 2019 având tema „Provocările misionare ale Bisericilor noastre în societatea secularizată”.

În anul 1999, am fost invitat la o Conferință organizată de Consiliul mondial al Bisericilor, la Amersdorf – Olanda, pentru ca să vorbesc despre o temă asemănătoare cu tema noastră, și anume despre „Felul în care înțelegem misiunea creștină în Europa de astăzi”. Conferința se adresa unui public larg și nu unor „specialiști” cum suntem noi, aici. Vorbeam atunci despre centralitatea lui Iisus Hristos în misiune și despre personalitatea misionarului ca mijloc de transmitere a adevărului mântuitor, dar și despre contextul european al misiunii.

prelegere susținută la Conferinţa privind relaţiile între stat şi denominaţiunile religioase, Palatul Patriarhiei, București, 7 iunie 2019

 1.      Ortodocșii în Germania

Ca și în celelalte state din Vestul Europei, prezența Ortodoxiei în Germania aparține istoriei recente marcată de legăturile economice și culturale din ultimele două secole cu țări de tradiție ortodoxă. Un rol important pentru începuturile unei Ortodoxii locale l-a avut de asemenea exilul politic. Atât legăturile economice și culturale cât și exilul politic au luat o mare amploare în a doua jumătate a secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea. Stabilindu-se în Germania, ortodocșii de diferite etnii au întâlnit aici Tradiția vie a creștinismului occidental care a dat numeroși sfinți, încă din primele secole creștine. Martiri precum Afra din Augsburg, Maurițiu, Cassius, Florențius sau Gereon, membri ai Legiunii tebane, care au pătimit în primele secole creștine pe valea Rinului, sunt cinstiți în întreaga Biserică. La aceștia se adaugă misionarii care au încreștinat, în jurul anului 700, popoarele germanice, printre care enumerăm pe Sfinții: Bonifațiu de Fulda, Ansgar de Hamburg, Kilian de Würzburg, Corbinian de Freising, Emmeram de Regensburg, Willibald de Eichstätt și mulți alții, ale căror biografii încep să devină cunoscute și credincioșilor ortodocși în urma publicării unor studii despre viața și activitatea lor.

Scrisoare a ÎPS Serafim către ÎPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, la trecerea la cele veșnice a doamnei Viorica Streza

Înaltpreasfinția Voastră,

Hristos a înviat!

Am aflat cu durere de trecerea din lumea aceasta a sorei Viorica, îngerul păzitor al Înaltpreasfinției Voastre și al familiei, dar și al Catedralei din Sibiu sub streașina căreia a vegheat zeci de ani. Rare sunt mamele, văduve din tinerețea lor, care și-au dus crucea în curăție, crescându-și copiii în frica lui Dumnezeu, cum a fost sora Viorica. Am privit-o mereu ca pe o icoană din care izvorăște mirul înțelepciunii, am ascultat-o cu mult drag vorbind de Părintele Arsenie care i-a marcat pentru totdeauna viața și i-am cerut mereu rugăciunea. I-o voi cere și de acum înainte, cu încredințarea că rugăciunea ei va fi și mai puternică, acolo în Cer, alături de Părintele Arsenie și de toți cei din neam care i-au plăcut Domnului.

Onorată asistență, dragi frați și surori întru Domnul,

Mă bucur să particip astăzi la instalarea noului episcop al eparhiei armene din Germania, Preasfințitul Servope Isakhanyan. Mă bucur, de asemenea, să adresez un cuvânt de felicitare și de încurajare Preasfinției Sale în noua sa misiune. Ca urmaș al Apostolilor, episcopul poartă pe umerii săi cea mai mare cruce : «grija de toate Bisericile» (II Corinteni 11, 28). El dă seamă în fața lui Dumnezeu de toate sufletele încredințate lui spre păstorire, ale preoților și ale credincioșilor pe care nu-i poate câștiga decât prin nesfârșită dragoste și iertare, făcându-se tuturor toate.

În înțelepciunea lor de la Duhul Sfânt, Părinții Bisericii au rânduit ca anul bisericesc să fie împărțit, din punctul de vedere al conținutului slujbelor celor șapte Laude (Vecernia, Pavecernița, Miezonoptica, Utrenia cu Ceasul I, Ceasul III, Ceasul VI și Ceasul IX), în trei Perioade : a Octoihului, de la Duminica tuturor Sfinților până la Duminica Vameșului și a Fariseului (35 de săptămâni), a Triodului, de la această Duminică până la Duminica Învierii (10 săptămâni) și a Penticostarului, de la Duminica Învierii până la Duminica Tuturor Sfinților (7 săptămâni). Cum vedem, aceste Perioade sunt determinate de cele două mari Sărbători, Învierea Domnului și Pogorârea Sfântului Duh care le imprimă un caracter specific : față de perioada Octoihului, perioada Triodului are un duh de adâncă pocăință și nevoință, iar perioada Penticostarului unul de bucurie.

construimcatedrala.ro