Preasfințitul Părinte Macarie la 10 ani de slujire arhierească

 Mă bucur ca la împlinirea a 10 ani de slujire a credincioșilor români din Europa de Nord să adresez Preasfințitului Macarie un cuvânt de cinstire și de încurajare. Fac aceasta în calitate de mitropolit al locului care a propus Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române înființarea Eparhiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, precum și candidatura tânărului ieromonah Macarie Drăgoi, ecleziarh al Catedralei mitropolitane din Cluj și secretar personal al marelui mitropolit Bartolomeu Anania.

 În 1993, la cererea unui grup de preoți și credincioși din Germania, Sfântul Sinod a înființat Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord, iar în 5 iunie 1994, primul ei întâistătător a fost instalat la München în cadrul unei Sfinte Liturghii la care au participat peste o mie de credincioși veniți din toate țările Europei Occidentale. Din încredințarea Sfântului Sinod, Sfânta Liturghie și instalarea primului mitropolit au fost prezidate de către actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Noua mitropolie avea în jurisdicția ei canonică șase țări: Germania, Austria, Luxemburg, Suedia, Danemarca și Norvegia, un spațiu extrem de vast care cerea prezența ierarhului peste tot. Cu trecerea anilor, înmulțindu-se numărul parohiilor în aceste țări, s-a impus crearea unei Eparhii noi pentru țările de Nord. Momentul potrivit a venit odată cu alegerea noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române în persoana Preafericitului Părinte Daniel care a inițiat imediat un amplu proces de înnoire a structurilor bisericești pentru a promova mai mult misiunea internă și externă a Bisericii. Astfel Sfântul Sinod a procedat la crearea a cinci eparhii noi pentru Diaspora, între care și Episcopia Europei de Nord. Ales de către Sfântul Sinod, în ședința sa din 5 martie 2008, ca episcop titular al noii Eparhii,  Preasfințitul Macarie a fost hirotonit episcop în Catedrala din Cluj, în 2 mai 2008, iar în 6 iulie a fost instalat, din lipsa unei biserici aparținând comunității românești, în catedrala sârbească din Stockholm.

Alegerea Preasfințitului Macarie a fost cu adevărat providențială, căci noul ierarh și-a dovedit dintru început duhul misionar cu care era înzestrat de Dumnezeu, dragostea față de credincioși, îndeosebi față de tineri, și simplitatea vieții în condițiile în care, la început, Eparhia nu dispunea de nici o bază materială. Noul episcop s-a mulțumit să locuiască, ani de-a rândul, într-o casă modestă, din afara capitalei suedeze, pusă la dispoziție cu generozitate de familia Gabriel… De aici și-a început călătoriile misionare, vizitând parohiile și filiile existente, creând altele noi (peste 40), precum și două mânăstiri. În 2011 a reușit să cumpere un imobil pe care l-a amenajat ca sediu eparhial și reședință episcopală cu o frumoasă capelă. Totul este făcut aici, până in cele mai mici amănunte, cu rafinamentul tânărului episcop, specialist în arta veche românească. Cine intră în casa episcopală de la Stockholm, pătrunde în universul tradițional al caselor românești de o frumusețe și armonie uimitoare. La capela de la centrul eparhial se săvârșesc regulat slujbe la care participă deseori mulți credincioși nu doar din Stockholm, ci și din alte orașe ale Suediei. Fără îndoiala, frumusețea locașului de cult atrage prin ea însăși pe credincioșii familiarizați cu atmosfera bisericilor tradiționale, împodobite cu icoane si fresce. Așa se explică faptul că peste tot în Diaspora unde avem biserici proprii împodobite după rânduiala tradițională, credincioșii participă la sfintele slujbe în număr mult mai mare decât acolo unde slujim în biserici străine.

Preasfințitul Macarie este iubit de credincioși pentru căldura sufletească cu care se apropie de ei, pentru cuvântul său pornit din inimă, pentru participarea la durerile lor. Cine n-a auzit de vizitele făcute de tânărul episcop familiilor cărora li s-au luat copiii de către autorități pe motivul că ar fi fost abuzați de către părinți? Credincioșii nu uită nici o binefacere venită, mai ales, din partea preotului, ci se apropie cu atât mai mult de Biserică! Vlădica Macarie nu uită nici pe puținii credincioși care trăiesc în zonele cele mai îndepărtate și greu accesibile ale Scandinaviei, ci îi vizitează și le slujește, împlinind cuvântul Domnului care spune: „Păstorul cel bun își pune sufletul pentru oile sale” (Ioan 10,11) și, de asemenea, că „Păstorul cel bun lasă pe cele nouăzeci şi nouă (de oi) în pustie şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte” (Luca 15,4).

Una din laturile cele mai importante ale unui ierarh în Diaspora este aceea a cultivării în sufletul credincioșilor dragostea față de Țara lor de origine, față de valorile spirituale și culturale ale neamului. Lucrul acesta se realizează prin conferințe care marchează evenimentele importante ale istoriei noastre și mai ales prin tabere și pelerinaje în România. Preasfințitul Macarie își împlinește această misiune cu mult zel, convins fiind că fără înrădăcinarea credincioșilor, începând cu cei tineri, în Tradițiile neamului, credința lor se ofilește.

Născut pe Valea Țibleșului, județul Bistrița-Năsăud, într-o zonă în care Tradițiile poporului nostru se păstrează mai bine decât în alte părți, Vlădica Macarie moștenește de la părinții și înaintașii său un simț profund al istoriei neamului, Tradiției și Artei vechi românești. Este cunoscut faptul că nordul Ardealului (județele Maramureș și Bistrița-Năsăud) formează împreună cu Bucovina o unitate geografică și spirituală aparte. Un rol important în crearea acestei unități l-au avut pelerinajele la moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava care au întreținut și cultivat de a lungul veacurilor evlavia ortodoxă și atașamentul față de neam. Nu este de mirare că tânărul Marius Drăgoi, legat sufletește de Moldova, și-a făcut studiile seminariale la Suceava și l-a avut în tinerețe ca duhovnic pe Părintele Cleopa Ilie de la mânăstirea Sihăstria care i-a îndreptat pașii pe calea monahismului. Ucenicind în preajma marelui mitropolit Bartolomeu, tânărul ieromonah Macarie a putut învăța ce înseamnă acrivia în cele ale spiritului și culturii, ca și în și cele ale administrației.

Mă bucur că Dumnezeu a trimis în Nordul rece al Europei un ierarh cu inimă caldă care să încălzească nu numai pe românii împrăștiați în această parte a lumii, ci și pe localnici.

 

Mitropolitul Serafim