• pictura-catedrala-munchen.jpg
  • pictura-catedrala-munchen0.jpg
  • pictura-catedrala-munchen2.jpg
  • pictura-catedrala-munchen3.jpg
  • pictura-catedrala-munchen4.jpg
  • pictura-catedrala-munchen5.jpg
  • pictura-catedrala-munchen6.jpg
  • pictura-catedrala-munchen7.jpg
  • pictura-catedrala-munchen8.jpg
  • pictura-catedrala-munchen9.jpg

cuvânt de binecuvântare al ÎPS la apariția traducerii în limba română a cărții Pr. Dr. Peter Dyckhoff, „Despre Rugăciunea inimii”, Ed. Renașterea, Cluj, 2021

Mă bucur să recomand cititorilor români această carte a Părintelui Dr. Peter Dyckhoff despre rugăciunea liniștii sau rugăciunea isihastă, inspirată esențial din scrierea Sfântului străromân Ioan Casian (360-435): „Convorbiri cu Părinții“. Părintele Peter se străduiește de o viață să răspândească în Occident practica rugăciunii liniștii atât de necesară omului modern care, uitând de fundamentele mistice ale vieții își epuizează energiile în lucrurile exterioare, spre nefericirea lui. Cartea de față, ne dă îndrumări foarte prețioase despre felul în care putem face această rugăciune, atât individual cât și în grupuri restrânse, sub îndrumarea unui povățuitor, pentru a ajunge, cu ajutorul harului, la liniștea interioară sau la pacea inimii care este mai prețioasă decât toate comorile lumii. Se știe cât de practici sunt occidentalii, în general și germanii, în special, de la care noi răsăritenii putem învăța mult.

Rugăciunea liniștii sau rugăciunea isihastă este comună creștinilor din Orient și din Occident și are rădăcini biblice: „Tu însă când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti ție” (Matei 6, 6). Cămara lăuntrică a omului este inima lui, în care se concentrează ca într-un focar toate facultățile ființei umane: rațiunea, intuiția, voința, toate energiile psihice și fizice proprii naturii umane și universulului. Fiind creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și în virtutea unității neamului omenesc, omul recapitulează tainic (mistic) în inima sa toată umanitatea și tot universul. De asemenea în inima lui sălășluiește, de la botez, harul Sfântului Duh, energiile divine necreate care ni-l împărtășesc pe Dumnezeu în Sfânta Treime. Ținta rugăciunii este deci inima, „sfânta sfintelor“, „altarul“ pe care „aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică rodul buzelor care preaslăvesc numele Lui” (Evrei 13, 15). În rugăciunea liniștii sau a inimii ne unim cu Dumnezeu, ne facem una cu El, fără să ne contopim cu El, pierzându-ne identitatea de ființe create, ci devenind tot mai mult persoane pline de iubire, asemenea cu Persoanele divine. Prin rugăciunea liniștii, practicată îndelung, credinciosul se apropie, încetul cu încetul, de asemănarea cu Dumnezeu, care înseamnă să ai „gândul lui Hristos” și „simțirea lui Hristos” (cf. I Corinteni 2, 16; Filipeni 2, 5), adică iubirea Lui pentru toți oamenii și pentru întreaga creație. Astfel omul se împlinește pe sine însuși și dobândește bucuria vieții. 

Din păcate, inima noastră este adeseori insensibilă sau chiar împietrită față de realitățile spirituale datorită preocupării excesive de cele materiale și căutării plăcerilor legate de trup și de aceea nu simte prezența lui Dumnezeu în ea, nici pe semenii săi ca pe propriile mădulare. Pentru a dobândi o inimă sensibilă și compătimitoare trebuie să ne străduim „să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui” (Matei 6, 33), adică să ne eliberăm de grijile acestei lumi (cf. Matei 6, 25) și să ne rugăm mai mult, ceea ce nu înseamnă nici pe departe neglijarea datoriilor față de familie și de societatea în care trăim. Dimpotrivă rugăciunea va înmulți puterile noastre sufletești și trupești, iar lucrul pe care-l avem de împlinit va avea binecuvântarea lui Dumnezeu și va spori. De asemenea rugăciunea ne va da curaj să purtăm mai ușor crucea necazurilor și greutăților din fiecare zi. 

Părinții duhovnicești ne învață ca în timpul rugăciunii să ne închidem mintea în cuvintele rugăciunii, adică să fim foarte atenți la ceea ce rostim, pentru ca mintea să nu se împrăștie în cele din afară, ci să se concentreze în inimă. Cuvintele Mântuitorului, citate mai sus: „intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui” înseamnă tocmai desprinderea, cel puțin pe moment, de grijile lumii pentru a rămâne în inimă numai cu Dumnezeu. Mintea (gândul), ca toate celelalte facultăți sufletești, este o energie a inimii, pornește din inimă și se împrăștie peste tot. Gândurile bune, ca și gândurile rele, izvorăsc din inimă. „Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule, care-l spurcă pe om” (Matei 15, 19-20). Când stăm la rugăciune, iar gândul se împrăștie în altă parte, rugăciunea nu „coboară“ în inimă pentru a simți bucuria întâlnirii cu Dumnezeu și devine obositoare. De aceea mulți nu se roagă pentru că rugăciunea li se pare aridă, fără sens. Dacă orice profesiune sau meșteșug omenesc pretinde o vreme de învățătură și de practică pentru a fi deprins bine, tot astfel și rugăciunea presupune trecerea prin „școala rugăciunii” pentru a o face cum se cuvine și a simți bucuria de a ne ruga. 

Cartea de față este un îndrumar extrem de prețios pentru „școala rugăciunii” în care trebuie să ucenicim cu toții de-a lungul vieții până când rugăciunea se va înrădăcina în inimă și va deveni respirația noastră de tot momentul. „Rugați-vă neîncetat” este idealul la care ne cheamă Sfântul Apostol Pavel (I Tesaloniceni 5, 17). 

Dar rugăciunea personală nu poate fi izolată sau ruptă de rugăciunea Bisericii. Cine nu se roagă și împreună cu semenii săi, participând la slujbele Bisericii, îndeosebi la Sfânta Liturghie, împărtășindu-se cu Trupul și Sângele Domnului, nu va ajunge niciodată să-L simtă pe Hristos în inima sa și pe semenii săi ca pe propriile mădulare. Numai înrădăcinați în Biserică, oamenii se pot unii cu Dumnezeu și unii cu alții. Rugăciunea liniștii, în care suntem introduși prin lectura acestei cărți, se înscrie în marea rugăciune a Bisericii din care își trage seva și puterea. La rândul ei, rugăciunea liniștii, săvârșită privat sau în grup, ne ajută să interiorizăm și mai bine rugăciunea comună a Bisericii, participând cu evlavie la Sfânta Liturghie și la celelalte sfinte slujbe.   

Iată de ce recomand cu toată căldura această carte folositoare de suflet și chem binecuvântarea Domnului peste toți cititorii ei. 

+Mitropolitul Serafim

 

Nürnberg, 27 mai, 2021, Sf. Ioan Rusul

Caută în site

construimcatedrala.ro