• pictura-catedrala-munchen.jpg
  • pictura-catedrala-munchen0.jpg
  • pictura-catedrala-munchen2.jpg
  • pictura-catedrala-munchen3.jpg
  • pictura-catedrala-munchen4.jpg
  • pictura-catedrala-munchen5.jpg
  • pictura-catedrala-munchen6.jpg
  • pictura-catedrala-munchen7.jpg
  • pictura-catedrala-munchen8.jpg
  • pictura-catedrala-munchen9.jpg

 Educația creștină

Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței...” (Troparul Nașterii Domnului)

Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,

Ne bucurăm astăzi, împreună cu toți creștinii din lume, de marea sărbătoare a Nașterii Domnului pentru care ne-am pregătit cu post și cu rugăciune timp de 40 de zile. Osteneala postului ne este răsplătită acum de atmosfera plină de har și de căldură din bisericile noastre, creată de cântările sfintelor slujbe și de colindele tradiționale care ne aduc Betleemul cu Pruncul Iisus în inimă: „Astăzi S-a născut Hristos / Mesia chip luminos/ Lăudați și cântați / Și vă bucurați“! „Cerul și pământul în cântări răsună / Îngeri și oameni cântă împreună“!

Cum să nu uităm - și numai pentru câteva ceasuri - necazurile și greutățile vieții pentru ca bucuria Nașterii Domnului să ne inunde inima? Tot astfel ar trebui să ne bucurăm de orice Sărbătoare, căci toate sărbătorile sunt prilejuri de bucurii duhovnicești care ne hrănesc sufletul și ni-l vindecă de tristețe și deznădejde. Astfel, participând cu credință și evlavie la Sfânta Liturghie din duminicile și sărbătorile de peste an, vom simți cum sufletul ni se înseninează, cum mintea ni se limpezește - gândind mai mult pozitiv decât negativ - și că necazurile și greutățile vieții ni se ușurează, pentru că le primim nu ca pedepse de la Dumnezeu, ci ca prilejuri de întoarcere la El. Apostolii și sfinții se bucurau în necazuri și suferințe pentru că „suferința aduce răbdare și răbdarea încercare și încercarea nădejde“ (Romani 5, 3-4). Într’adevăr necazurile vieții primite cu credință ne călesc în lupta cu ele și ne fac oameni încercați și plini de curaj.

Știm că, imediat după Nașterea Domnului în Betleem, Fecioara Maria împreună cu Pruncul Iisus și cu dreptul Iosif au trebuit să fugă în Egipt de teama regelui Irod care urmărea să omoare pe noul născut. De fapt, toată viața pământească a Mântuitorului a fost împletită cu o mulțime de încercări și dureri care au culminat cu răstignirea Lui pe cruce. Dar în încercările vieții, Mântuitorul și-a păstrat întotdeauna calmul și blândețea, răbdând fără să cârtească, până la moarte. Și, întărit de rugăciune (Luca 5, 16), El a biruit tot răul, chiar și moartea. Astfel Mântuitorul S-a făcut pildă de răbdare pentru noi oamenii. Iar „ca unul Care a pătimit, fiind El însuși ispitit, poate și celor ce se ispitesc să le ajute” (Evrei 2, 18). Ajutorul în ispite și necazuri vine numai de la Hristos, dacă avem credință neclintită, ne rugăm mult și urmăm exemplul vieții Lui. De aceea Domnul ne încurajează zicând: „În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33) și ne îndeamnă: „Învățați-vă de la Mine că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29).

Iubiți credincioși,

Tertulian, un filozof și scriitor creștin din secolul al III-lea, a spus că „sufletul omului este prin natura sa creștin”. În zilele noastre, Părintele Rafail, fiul marelui filozof Constantin Noica, spune și el că „Ortodoxia este firea omului”. Aceasta înseamnă că în sufletul nostru există un elan divin care ne face să tindem spre comuniunea cu Dumnezeu pentru care am fost creați. Numai în comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu semenii noștri ne împlinim ca persoane, create după chipul lui Dumnezeu făcut om și chemate să ne asemănăm cu El în dragoste, în iertare și în bunătate. Și numai dacă ne silim să fim „buni ca Dumnezeu”, cum spune vorba din popor, ne găsim pacea și bucuria sufletului după care tindem cu toții.  „Ne-ai făcut pe noi pentru Tine, Doamne și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni în Tine”, a zis Fericitul Augustin (+450), după mulți ani de rătăcire în păcate, departe de Dumnezeu. Experiența rătăcirii sau îndepărtării de Dumnezeu o facem mai cu seamă în perioada tinereții, când cei trei vrăjmași ai omului,  diavolul, trupul și lumea, ne ispitesc să apucăm pe căi greșite care ne duc la multă suferință. Așa rătăcesc bieții oameni, căutându-și fericirea în bunurile materiale, în mâncare și băutură și în satisfacerea plăcerilor trupești care se dovedesc a fi „mai trecătoare decât umbra și mai înșelătoare decât visurile”. Omul apucă pe căi greșite și se cufundă în păcate în momentul în care rupe legătura cu Biserica și nu se mai roagă, rugăciunea fiind cel mai puternic suport în toate împrejurările vieții. Rugăciunea ne apără de căderea în păcate sau ne ajută să ne ridicăm din ele. Rugăciunea ne luminează mintea ca să cunoaștem tainele vieții. Rugăciunea stăruitoare ne dă răbdare și mângâiere în necazuri și greutăți și ne ajută să le biruim. Cel care nu se roagă, nu-L cunoaște pe Dumnezeu, nu-I simte prezența și ajutorul, este mort sufletește! „Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort” (Apocalipsa 3, 1).  Este adevărat că pentru a deprinde rugăciunea trebuie să avem școala rugăciunii, adică să învățăm de mici să ne rugăm, în familie, împreună cu părinții și bunicii, precum și la biserică împreună cu cei de o credință cu noi. Trebuie, de asemenea, să ne cunoaștem credința pe care o mărturisim pentru ca să nu cădem în superstiții și în practici străine de ea. 

Iubiți credincioși,

În grija pentru educația religioasă a credincioșilor Bisericii, care se inspiră permanent din rugăciune, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât ca anul 2020 să fie dedicat pastorației părinților și copiilor. Astfel ierarhii Bisericii, preoții, diaconii și credincioșii implicați în viața parohiilor sunt chemați să pună un accent deosebit pe educația creștină a familiilor, adică pe formarea lor în duhul credinței. Educația stă la baza formării omului în orice domeniu. Fiecare om se pregătește prin învățătură pentru a-și însuși meseria sau profesia pentru care are de mic înclinație și de pe urma căreia își va câștiga viața. Învățătura contribuie de asemenea la formarea caracterului moral care-l definește pe om. Un om fără caracter moral, oricât de inteligent ar fi, nu se va bucura niciodată de aprecierea semenilor săi. Iar caracterul moral îl câștigăm, mai cu seamă, prin educația religioasă care ne ajută să aprofundăm credința cu tainele ei și să-L cunoaștem mai îndeaproape pe Dumnezeu. Făcând efortul de a ne cunoaște credința, o vom iubi tot mai mult și ne vom strădui să ne conformăm viața cu exigențele ei, adică să fim oameni virtuoși, cinstiți, harnici și iubitori de Dumnezeu și de oameni. Frumusețea credinței și comoara ei mistică le descoperim treptat participând cu atenție la sfintele slujbe ale Bisericii și lăsându-ne învăluiți de cântarea bisericească, contemplând icoanele, citind zilnic câțiva Psalmi și câteva versete din Sfânta Scriptură, citind cărți de zidire duhovnicească și participând la programele de catehizație organizate în parohii. Acasă sau în călătorie putem asculta, de asemenea, programele Radio și TV Trinitas și alte posturi de radio creștin-ortodoxe care sunt deosebit de instructive.

Iubiți credincioși,

Îi mulțumim Bunului Dumnezeu pentru mila Lui revărsată asupra noastră și lumii întregi în anul acesta și-L rugăm să vină în ajutorul nostru și în anul care vine și în toate zilele vieții noastre. Căci fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem face nimic (cf. Ioan 15, 5). Ca și creștini, ne întristăm de starea lumii de astăzi, adâncită în necredință, din care decurg toate păcatele și nedreptățile sociale: egoismul, goana după îmbogățire, exploatarea oamenilor prin muncă peste puterile lor, exploatarea fără milă a bogățiilor naturale și a pădurilor care distruge creația lui Dumnezeu și mediul natural al vieții noastre. Războaiele devastează multe țări ale lumii și amenință și amenință viața chiar și pe bătrânul nostru continent. Constatăm, de asemenea, cu durere că creștinismul este religia cea mai pesecutată din lume și că valorile evanghelice sunt disprețuite în țările majoritar creștine, mai mult decât în țările necreștine! În fața acestei realități dureroase, noi nu putem decât să ne rugăm lui Dumnezeu ca să aibă milă de făptura mâinilor Sale și să întoarcă pe toți oamenii la pocăință și la cunoașterea adevărului Său. Să ne străduim, de asemenea, să ducem o viață creștină cât mai autentică pentru ca să fim exemple pentru cei necredincioși.

De aceea vă pun la inimă să vă atașați fiecare de parohia de care aparțineți, să participați activ la sfintele slujbe și la viața parohiei, sprijinind pe Părintele vostru duhovnicesc în toate acțiunile pe care le organizează. Să nu uitați de cei săraci, de aici și din România, și să trăiți în pace unii cu alții și cu toți oamenii (cf. Romani 12, 18).

Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți în toate zilele vieții voastre !

Sărbători fericite și La mulți ani!

Al vostru de tot binele voitor și rugător către Pruncul Iisus Născut în Betleem pentru mântuirea noastră,

✝ Serafim

Arhiepiscop și Mitropolit

Caută în site

construimcatedrala.ro