Pastorală la începutul Postului Mare – 2021

 Preacucernici Părinți și iubiți credincioși,

 Îi mulțumim bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem cu pace și sănătate la începutul Postului Mare. În cele șapte săptămâni de post care urmează ne vom strădui, mai mult decât în cealaltă vreme a anului, să-L însoțim pe Mântuitorul Iisus Hristos pe drumul crucii spre Golgota. De fapt, toată viața pământească a Domnului a fost o cruce continuă pe care El a purtat-o de bună voie, cu dragoste și cu răbdare, știind că numai prin asumarea suferinței îi poate mântui pe oameni.

Crucea de fiecare zi a Mântuitorului a culminat cu răstignirea pe Golgota, urmată de învierea de a treia zi, prin care El ne-a eliberat de stăpânirea morții și a diavolului și ne-a dăruit viața veșnică.

Întocmai ca și viața Mântuitorului, și viața noastră este o cruce de fiecare zi, pe care suntem chemați s-o purtăm, ca și El, cu dragoste și cu răbdare. „În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33), ne încurajează Domnul în purtarea zilnică a crucii fiecăruia dintre noi.

Trei sunt cerințele pe care Mântuitorul ni le pune în Evanghelia care s-a citit astăzi : 1. iertarea semenilor, 2. postul și 3. neagonisirea de bunuri materiale.

1. Sfânta Evanghelie începe cu cuvintele : „de nu veți ierta oamenilor greșalele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșalele voastre”. Iertarea semenilor este o condiție absolută pentru ca să primim iertare de la Dumnezeu pentru multele noastre păcate. În rugăciunea domnească Tatăl nostru cerem lui Dumnezeu: „și ne iartă nouă greșalele noastre precum și noi iertăm greșiților noștri”. Să iertăm și noi din inimă pe cei care ne-au greșit, căci altfel postul și rugăciunea nu sunt primite de Dumnezeu.

2. Sfânta Evanghelie de astăzi continuă : „Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii care își smolesc fețele, ca să arate oamenilor că postesc… Tu însă când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, iar Tatăl tău care vede în ascuns îți va răsplăti ție”. Postul este o practică religioasă universală, izvorâtă dintr-o necesitate, atât sufletească, cât și trupească. Sufletul și trupul omului au nevoie de ușurarea care vine prin înfrânarea de la mâncare și băutură. Fără post, sufletul și trupul se îngreuează și cu timpul se moleșesc și îmbolnăvesc. Chiar și știința modernă recomandă ca două zile pe săptămână să nu se mânânce și să nu se bea nimic timp de 20 de ore. Aceasta este practica veche a postului când creștinii nu mâncau și nu beau în tot Postul Mare, precum și în miercurile și vinerile de peste an, până seara sau cel puțin până la orele 15, când Mântuitorul a murit pe cruce! Explicația este că, prin post, organismul se purifică de toxine și se regenerează, iar sufletul, nemaifiind îngreuiat de materie, se poate ruga cu atenția necesară pentru ca mintea să se unească cu inima. Cu stomacul plin, mintea nu stă la rugăciune, ci se împrăștie la cele pământești.

Să încercăm deci să postim cu bucurie, fiecare după putere, pe toată durata Postului și ne vom convinge de binefacerea lui. După șapte săptămâni de post ne vom simți mai ușurați și mai întineriți, atât cu sufletul, cât și cu trupul.

3. Evanghelia de astăzi continuă : „Nu vă adunați comori pe pământ, unde moliile și rugina le strică și furii le sapă și le fură. Ci adunați-vă comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta”. Acestea sunt adevăruri dumnezeiești la care trebuie să luăm aminte zi de zi, mai cu seamă că viața lumii de astăzi este o continuă alergare după bani și după bunuri materiale. Desigur, toți avem nevoie de cele materiale pentru ca să trăim, dar să nu uităm că „viața este mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea”, după cum ne spune Mântuitorul (Luca 12, 23). Omul nu este numai trup, ci și suflet, fără de care trupul este mort. Și așa precum ne hrănim trupul cu mâncare și băutură, tot așa trebuie să ne hrănim și sufletul cu rugăciunea de zi cu zi, cu participarea la Sfânta Liturghie și împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului. Căci „cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Trupul Meu este adevărată mâncare și sângele Meu, adevărată băutură ”, zice Domnul (Ioan 6, 54).

Să ascultăm de cuvântul Domnului și să nu ne lipim inima de bani și de bunurile lumii acesteia, adunându-ne comori aici pe pământ, ci să ne adunăm comori în cer, prin binele făcut semenilor noștri. Mântuitorul ne spune că : „mai fericit este a da decât a lua” (Faptele Apostolilor 20, 35). Nu este bucurie mai mare ca aceea de a ajuta pe semenii aflați în suferință și nevoi! În acest sens, vă pun la inimă să răspundeți chemării Preacucernicilor Preoți care desfășoară diferite programe sociale în ajutorul celor săraci din Rămânia. Să nu uitați nici de Proiectul Mitropoliei „Burse pentru copii săraci din Moldova”, prin care ajutăm lunar 600 de copii din familii extrem de sărace.      

Iubiți credincioși,

A devenit deja tradiție ca în perioada marilor posturi de peste an, în fiecare parohie să se citească zilnic Psaltirea întreagă, repartizată pe catisme, la 20 de credincioși. În parohiile mari se pot citi și două sau chiar trei Psaltiri pe zi. Psalmii sunt cea mai puternică rugăciune împotriva duhurilor rele care ne bântuie pe toți! De aceea Sfântul Vasile cel Mare ne îndeamnă să citim zilnic câțiva Psalmi.

Duminica de astăzi se numește și Duminica împăcării fiindcă, după rânduiala Bisericii, credincioșii își cer iertare unii de la alții, pentru ca postul lor să fie bine primit de Dumnezeu.

Eu sunt cel dintâi care îmi cer iertare tuturor pentru tot ce v-am putut greși, cu voie sau fără de voie, cu știință sau cu neștiință. La rându-mi, vă iert din inimă pe toți și mă rog ca bunul și milostivul Dumnezeu să vă binecuvânteze, să vă dăruiască iertare de păcate, sănătate și toate cele de folos pentru viața aceasta și pentru mântuirea sufletului.

Vă urez tuturor un post binecuvântat, cu bucurie și cu pace în suflet !

† Mitropolitul Serafim