• pictura-catedrala-munchen.jpg
  • pictura-catedrala-munchen0.jpg
  • pictura-catedrala-munchen2.jpg
  • pictura-catedrala-munchen3.jpg
  • pictura-catedrala-munchen4.jpg
  • pictura-catedrala-munchen5.jpg
  • pictura-catedrala-munchen6.jpg
  • pictura-catedrala-munchen7.jpg
  • pictura-catedrala-munchen8.jpg
  • pictura-catedrala-munchen9.jpg

Simpozionul internațional „Întâlnirea cu duhovnicul“, dedicat Părintelui Sofronie Saharov, a avut loc la Iași

În perioada 13-15 noiembrie a avut loc, la Iași și la Mănăstirea Neamț, simpozionul „Întâlnirea cu duhovnicul“, dedicat anul acesta părintelui Sofronie Saharov (1896-1993) de la Mănăstirea Essex. Simpozionul, organizat cu binecuvântarea ÎPS Teofan al Moldovei și Bucovinei, s-a bucurat de participarea unora dintre ucenicii părintelui Sofronie, precum ÎPS Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos, Ieromonahul Rafail Noica, profesorul Georgios Mantzaridis. Printre invitați s-a numărat și ÎPS Mitropolit Serafim, alături de numeroase personalități din Grecia, Marea Britanie și Franța.

La Sfânta Liturghie de duminică 13 noiembrie, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi au participat patru arhierei - IPS Părinte Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie, IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Părinte Serafim, Mitropolitul românilor ortodocşi din Germania, Europa Centrală şi de Nord, şi PS Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, alături de un numeros sobor de preoţi şi diaconi.
După cum precizează Ziarul Lumina, Cuvântul de învăţătură după citirea Evangheliei a fost rostit de IPS Părinte Mitropolit Hierotheos Vlachos, care a punctat trei aspecte ce se desprind din învăţăturile Sfântului Ioan Gură de Aur, pomenit ieri în calendarul Bisericii Ortodoxe Române: „Este foarte important de subliniat că nevoinţa şi asceza nu sunt un scop în sine, ci o împlinire a poruncilor lui Dumnezeu în viaţa creştinului. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur  nu doar le-a predicat, ci le-a şi trăit. A fost un adevărat teolog şi părinte al Bisericii. Nu a fost un teolog diplomat, ci un teolog adevărat, care a şi mărturisit şi care tocmai pentru aceasta a fost exilat şi martirizat. În scrierile pe care el le-a trimis ucenicei sale, diaconiţa Olimpiada, se pot vedea detaliat învăţăturile Sfântului Ioan Gură de Aur în acest sens. Ultimele cuvinte pe care le scrie acolo sunt: «Slavă lui Dumnezeu pentru toate!». Aşadar, în viaţa sa, Sfântul Ioan Gură de Aur a unificat în mod fericit credinţa în Dumnezeu, iubirea faţă de Biserică şi viaţa de nevoinţă ascetică şi mărturisitoare. Aceste trei elemente sunt şi punctele pe care le dezvoltă părintele arhimandrit Sofronie în scrierile sale. Într-una dintre ele, părintele spune: «Nu pot să înţeleg trei lucruri. În primul rând, nu pot să înţeleg credinţa fără dogmă; există oameni care spun că ei cred în Dumnezeu, însă nu primesc dogmele Bisericii. Dar fără dogme nu este o credinţă adevărată! Al doilea, nu pot să înţeleg că există creştinism în afara Bisericii, pentru că Biserica este Trupul binecuvântat al lui Hristos. Al treilea element, nu pot să înţeleg un creştinism fără asceză, pentru că dogma, Biserica şi viaţa de asceză constituie un tot unitar al vieţii»“.
În cadrul Sfintei Liturghii, IPS Părinte Serafim l-a hirotonit întru ieromonah pe ierodiaconul Ioan Popoiu, consilierul cultural al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei şi Luxemburgului.
Din soborul preoţilor slujitori a făcut parte şi părintele Rafail Noica, cel care, la finalul slujbei, i-a îndemnat pe credincioşi să urmeze învăţăturile Bisericii: „Dumnezeu să vă binecuvânteze, binecredincioşi creştini! Dumnezeu să-l binecuvânteze pe păstorul vostru, Înaltpreasfinţitul Teofan! Păstraţi credinţa, rămâneţi în credinţă, rămâneţi alături de Biserică şi de păstorii voştri şi ai noştri. Astăzi, mai ales sub influenţa gândirii lumii acesteia, mulţi văd tot felul de prihane în noi, în slujitorii Bisericii, şi nu întotdeauna greşesc văzându-le. Dar cum am mai făcut-o cândva aici, în România, o fac şi acum: vă îndemn şi vă rog, purtaţi-i în rugăciunile voastre pe mai-marii voştri în Duh, pe păstorii voştri, pe arhiereii voştri, pe Preafericitul Patriarhul nostru şi părintele Bisericii noastre, fiindcă precum voi, şi noi toţi ne putem sfinţi viaţa prin lucrarea preoţiei şi prin rugăciunea ierarhilor şi a părinţilor noştri. Ierarhii şi părinţii noştri şi ai voştri au nevoie de rugăciunea şi de sprijinul vostru. Nu de judecată avem nevoie. Are cine să ne judece - Dumnezeu - şi trebuie să învăţăm cu toţii conştiinţa să ne judece pe fiecare dintre noi, şi nu pe aproapele. Cine judecă pe aproapele face un pas de lucrare antihristică. «Anti» în limba greacă înseamnă «împotriva», dar şi «în loc de». Cine sunt eu să-I iau locul lui Hristos, judecând pe cineva în afară de mine însumi? Iubiţi fraţi şi surori, întăriţi Biserica cu rugăciunea voastră, cu credinţa voastră, cu credincioşia voastră faţă de cei care vă slujesc şi faţă de cei care vă împărtăşesc cu cinstit Trupul şi Sângele lui Hristos, Mântuitorul nostru! Veniţi, cei care aţi primit binecuvântarea şi împărtăşiţi-vă! Ce este viaţa noastră? Cine este Viaţa noastră? Este Hristos! Viaţa poartă un nume şi Acesta este Iisus Hristos, în care fie să aflăm cu toţii mântuire!“.

 

IPS Părinte Mitropolit Teofan a mulţumit ierarhilor şi preoţilor prezenţi la Iaşi, în contextul organizării tradiţionalului eveniment „Întâlnirea cu duhovnicul“, care, în acest an, este dedicat arhimandritului Sofronie Saharov: „Să-I mulţumim lui Dumnezeu că ne-a învrednicit în această sfântă şi binecuvântată zi să fim împreună aici, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, să slujim Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, participând la Jertfa cea de Taină, şi să ne împărtăşim cu Sângele Domnului Iisus Hristos. Să-I mulţumim şi pentru darul cel mare pe care l-a oferit lumii, în persoana Sfântului Paisie Velicicovschi de la Neamţ, pe care îl vom sărbători peste câteva zile. De ziua prăznuirii sale, ne aducem aminte de marii noştri părinţi din Moldova, din ţară şi din alte părţi ale creştinătăţii, care au trăit credinţa în toată adâncimea ei, i-au descoperit sensurile şi luminile şi ne-au lăsat sfintele lor scrieri. Anul acesta, de sărbătoarea Sfântului Paisie de la Neamţ, în cadrul Colocviului «Întâlnirea cu duhovnicul», aducem în faţă chipul binecuvântat al părintelui Sofronie, despre care Înaltpreasfinţitul Ierotheos Vlachos şi părintele Rafail Noica vor vorbi în această zi, iar zilele următoare, şi alţi ucenici sau persoane care l-au cunoscut. Nu avem cuvinte să mulţumim lui Dumnezeu pentru acest mare dar, părintele Sofronie Saharov, plecat de mulţi ani la Domnul, dar rămas cu noi şi pe care mulţi părinţi l-au cunoscut faţă către faţă, unii ani de zile, iar alţii câteva ceasuri, iar unii au venit să dea mărturie. Dăm slavă lui Dumnezeu pentru tot şi pentru toate!“.

***

Deschiderea oficială a colocviului internaţional „Întâlnirea cu duhovnicul“ de anul acesta a avut loc, duminică după-amiaza, la Centrul de conferinţe Agora (fostul „Providenţa"). În cadrul acesteia au conferenţiat Înaltpreasfinţitul Părinte Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie, şi ieromonahul Rafail Noica, în prezenţa a peste 2.000 de oameni, conform Ziarului Lumina al Patriarhiei Române.
După vizionarea de către cei prezenţi a unui film de prezentare a părintelui Sofronie Saharov, a urmat cuvântul de deschidere al părintelui Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi, şi cuvântul de binecuvântare al Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. În continuare, a urmat conferinţa „Prima mea întâlnire cu părintele Sofronie Saharov“, susţinută de IPS Părinte Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie.
«Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui!», aceste cuvinte ale Sfântului Siluan sunt valabile pentru toţi creştinii. Poate cineva să trăiască părerea de rău şi aceasta să se transforme în nădejde a vieţii, dar la Sfântul Siluan această stare se realiza în mod desăvârşit, deplin. Părintele Sofronie mi-a oferit anumite chei de înţelegere a acestei stări, îmi spunea că mintea stareţului Siluan mergea în iad, iar trupul îi era înconjurat de flăcările iadului. Simţea harul dumnezeiesc în suflet şi în trup atunci când trăia acestea. Iar mesajul lui Hristos - «Nu deznădăjdui!» - îl ajuta să trăiască totul în Hristos, curăţindu-şi astfel sufletul şi trupul. Pentru că ştim din tradiţia părinţilor că mai întâi nevoitorul trăieşte harul dumnezeiesc ca pe un foc, şi cât timp rămâne fidel acestei stări în Hristos, acest foc se transformă în lumina necreată. De altfel, acesta este raiul şi iadul - harul lui Dumnezeu, pe care unii îl simt ca iad, iar alţii - ca pe raiul lui Dumnezeu. Din tronul lui Dumnezeu vine şi harul care luminează pe toţi sfinţii, şi râul cel de foc. (...) Părintele Sofronie Saharov a fost marea revelaţie a vieţii mele. L-am trăit foarte intens în timpul Liturghiei. M-am simţit în preajma părintelui ca şi cum aş fi participat la Cina cea de Taină şi la rugăciunea din Ghetsimani, m-am bucurat de discuţiile teologice pe care le-am avut cu el; era un călăuzitor cu experienţă în ceea ce priveşte rugăciunea inimii şi am simţit binecuvântarea sa în timpul spovedaniilor pe care le-am făcut la el. Era un părinte mistagogic iubitor şi cu discernământ şi era, de asemenea, înaintevăzător, avea darul înaintevederii. Mi-a spus de multe ori lucruri care s-au dovedit apoi a fi adevărate. M-am bucurat de plimbările pe care le-am avut împreună. Nu îl întrebam aproape nimic, mergeam doar ca să-l ascult ca un simplu ucenic; m-am bucurat însă de personalitatea părintelui şi în alte clipe, cum ar fi la trapeză. Era concentrat în timpul mesei, un spirit aristocrat, şi se vedea că se afla în rugăciune, cu o interiorizare de sine. Era un om insuflat de Dumnezeu şi sfânt chiar şi în aceste mici detalii ale vieţii. M-am bucurat de părintele Sofronie şi de modul în care picta. Odată, m-a chemat să-mi descrie modalitatea în care el alesese să picteze. Şi i-am spus că a ales culori dulci şi mi-a răspuns: «Nu în culori dulci, ci în culori line. De ce nu dulce? Nu e bine, culorile dulci nu sunt bune». Ceea ce însă am înţeles şi ceea ce mi-a făcut o foarte mare impresie este faptul că feţele celor pe care-i reprezintă în scena Cinei celei de Taină aveau mintea lor în inimă, şi nu în partea cerebrală. Numai cine poate participa la Sfânta Liturghie poate vedea acest lucru. M-a învrednicit Dumnezeu să citesc scrierile multor părinţi ai Bisericii, pe Sfântul Grigorie Palama, sfinţii capadocieni şi mulţi alţii, dar toate acestea le-am regăsit în mod tainic şi viu în personalitatea părintelui Sofronie Saharov“, a spus ierarhul grec, în cadrul conferinţei.

 

 După o scurtă pauză, a urmat cea de-a doua conferinţă -„Părintele Sofronie Saharov, stareţul meu“, susţinută de părintele ieromonah Rafail Noica, unul dintre cei mai mari duhovnici români, fiul filosofului Constantin Noica.
De ce nu mai sunt duhovnici buni? Răspunsul ni-l dă Sfântul Siluan: «Fiindcă nu mai sunt ascultători buni». În limba rusă, cuvântul ascultător este sinonim şi pentru ucenic, novice. Ucenicul bun, ascultătorul bun, este omul care are mintea îndreptată către Dumnezeu şi care caută de la Dumnezeu răspuns, nu de la om, dar care se duce la om fiindcă nu poate nici măcar să fie precum Cain, care, deşi păcătuise, avea legătură cu Dumnezeu. Dar când mergi la om, la duhovnic, trebuie să ai atenţia către Dumnezeu, cu Care trebuia să fi dialogat până atunci. Trebuie să te rogi ca omul, duhovnicul tău, să-ţi dea cuvânt; trebuie să fii atent lăuntric şi, cum zicea părintele Sofronie, să prinzi, să înhaţi, aş zice eu, primul cuvânt. Gândind la Dumnezeu, pune-i o întrebare duhovnicului; primul cuvânt pe care ţi-l spune înhaţă-l, şi, fie că-l înţelegi sau nu, nu-l discuta, ci ia-l şi ţine-l la fel cum a făcut Maica Domnului, care, chiar dacă nu înţelegea cuvintele Pruncului Iisus, le păzea în inima ei. Dacă ştii să înhaţi cuvântul prin rugăciune, este al tău, şi tu îl vei înţelege, nu duhovnicul tău. Este o taină acest lucru, nu o disciplină; disciplina vine şi ea, dar taina este cea care trebuie să lucreze. Îndrăznesc să vă spun: învăţaţi să primiţi de la duhovnici, de la mai-marii voştri, preoţi şi episcopi, primul cuvânt, dar, înainte de asta, trebuie să pregăteşti terenul pe care poate veni acest cuvânt - tu însuţi. Dacă tu crezi în Dumnezeu, aşa cum rostim în Crez, şi dacă tu te rogi şi ceri lui Dumnezeu acestea, indiferent de starea duhovnicului tău, acela va fi pentru tine un proroc. Trebuie însă să fii atent, căci Dumnezeu ţi-a dat cuvântul prin duhovnic; eşti dar dator să-l cinsteşti pe duhovnic, dar să nu-l idolatrizezi pe acesta. Duhovnicul e ca un telefon; nu cu telefonul vorbeşti într-o convorbire, ci cu o persoană. Aşa şi noi: cu Dumnezeu trebuie să vorbim, prin duhovnic. Cinstim pe duhovnic, dar dacă-l idolatrizăm, ajungem să-l necinstim. Ucenicul bun este omul care are mintea îndreptată către Dumnezeu şi care caută răspuns de la Dumnezeu, nu de la om, dar care se duce la om ca să primească răspunsul lui Dumnezeu. Dar când mergi la om, trebuie să mergi având atenţia îndreptată la Dumnezeu, să te rogi ca duhovnicul tău să-ţi dea cuvânt, să fii atent lăuntric, să prinzi, să înhaţi primul cuvânt, prima mişcare a inimii - acela e cuvântul pentru tine!“, a spus părintele Rafail Noica, în prima parte a cuvântului rostit.

  

Cunoscutul duhovnic a făcut referiri şi la ce înseamnă rugăciunea adevărată: „Rugăciunea, în mod esenţial, este chemarea numelui lui Dumnezeu. Ca noi să putem rămâne cu mintea noastră în rugăciune, Biserica ne pune la dispoziţie diferite forme de rugăciune în care ne putem exprima toate of-urile noastre, toate nevoile noastre. Până şi Liturghia exprimă mare parte e vieţii noastre, darămite Molitfelnicul preoţesc, în care se găsesc binecuvântări şi rugăciuni la tot felul de trebuinţe. Esenţa rugăciunii însă este «Doamne!»; mai mult nici nu e nevoie să zicem“.
Părintele Rafail le-a adresat sfaturi şi părinţilor prezenţi în sală. „În primul rând, aş zice: rugaţi-vă pentru copilul pe care, la un moment dat, îl veţi aduce în lume. Chiar şi înainte să vă împreunaţi, rugaţi-vă. Fiţi cu cea mai mare luare aminte, ca în clipa împreunării, să nu se necinstească momentul acela minunat pe care, din păcate, istoria omenirii l-a batjocorit cumplit, din care poate să se zămislească încă un chip al lui Dumnezeu. Nu în zadar a făcut Dumnezeu ca acel act să aibă plăcere, care, însă, înţeleasă greşit, ne duce la atâtea păcate. Lucrul acesta în sine este fără păcat. Dovada: bărbaţii căsătoriţi pot deveni preoţi. S-a luptat tot timpul Biserica Ortodoxă să nu se prihănească nunta, căsătoria. Şi în timpul sarcinii, şi mama, şi tatăl trebuie să fie foarte răspunzători; bineînţeles, mai direct mama, dar şi tatăl. Informaţie de la un doctor - în prunc se înregistrează absolut tot: ce trăiesc părinţii mai ales în clipa zămislirii, dar şi de-a lungul perioadei de sarcină. Cred că dacă veţi avea această atitudine, şi una a dragostei, nu una a unei discipline rigide, veţi putea surprinde intuiţiile copiilor voştri, dacă veţi lucra şi în continuare cu rugăciunea. Ultimul lucru pe care vi-l spun este: părinţilor, cel mai important lucru este să câştigaţi încrederea copiilor voştri!. (...) Părintele Sofronie spunea: Dacă vreţi să vă rugaţi să ştiţi că sunteţi ca şi o moleculă de apă într-un ocean îngheţat, care nu vrea să îngheţe odată cu oceanul. În natură acest lucru este cu neputinţă, în viaţa duhovnicească este însă cu putinţă. Fiecare dintre noi suntem nu numai o moleculă într-un ocean, ci şi o parte din uriaşul arbore adamic a cărui sevă ne hrăneşte pe toţi. Noi suntem hrăniţi prin seva care curge prin acest arbore, astăzi sevă otrăvită, seva necredinţei, seva urii împotriva lui Dumnezeu. Dacă eu sunt o cracă a acestui pom, cum pot să mă concentrez, când o lume întreagă caută în alte părţi? Într-o măsură pot, dar măsura aceasta e măsura în care pot dobândi ceva ajutor de la Dumnezeu, de la harul lui Dumnezeu. Până atunci însă, sunt în zbuciumul acesta nesfârşit, şi singurul lucru e să am răbdare, după cum ne învaţă părintele Cleopa Ilie. Nu deznădăjduiţi! Mergeţi înainte, căci în Cartea Vieţii lui Dumnezeu sunt înscrise nu numai reuşitele noastre, care nu sunt ale noastre până la urmă, ci sunt reuşitele lui Dumnezeu în noi (a noastră e numai alegerea), ci sunt înscrise în Cartea Vieţii şi toate eforturile noastre aparent inutile, când n-am reuşit nimic. Aşa că «ţineţi mintea în iad şi nu deznădăjdui». Să avem gândul acesta: Dacă Dumnezeu a binevoit să fiu în lumea aceasta drăcească, înseamnă că mă pot mântui încă. Pe ce mă bazez când spun acest lucru? Hristos a zis în capitolul 3 al Evangheliei de la Marcu, parafrazez: dacă nu se va putea mântui nici un trup, Tatăl va scurta zilele acelea. Dacă zilele acestea nu s-au scurtat şi am ajuns şi eu şi copiii mei pe lumea aceasta, ne putem încă mântui. Dar între timp, răbdare, răbdare, răbdare...“, a fost mesajul de final al părintelui Rafail Noica adresat publicului ieşean.

A doua zi a Colocviului Internaţional „Întâlnirea cu duhovnicul“ (14 noiembrie) s-a desfășurat în Sala „Iustin Moisescu“ a Centrului eparhial Iaşi. După participarea la Sfânta Liturghie în Biserica „Sfântul Gheorghe“ - vechea Catedrală Mitropolitană, participanţii la colocviu s-au îndreptat către Sala „Iustin Moisescu“, unde a debutat sesiunea I, cu următoarele comunicări: Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim Joantă, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi Mitropolit Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord - „Părintele Sofronie aşa cum l-am cunoscut“, ierom. Melchisedec de la Mănăstirea ,,Sfântul Ioan Botezătorul“ - Essex, Anglia - „Cuvânt duhovnicesc al părintelui Sofronie către un tânăr“, Georgeos Mantzaridis, profesor emerit la Facultatea de Teologie a Universităţii „Aristotel“ din Tesalonic, Grecia - „Amintiri despre părintele Sofronie“, monah Nicodim Aghiopavlitul de la Mănăstirea „Sfântul Pavel“ din Sfântul Munte Athos - „Părintele Sofronie ca duhovnic în Mănăstirea Sf. Pavel - Sfântul Munte Athos“. În sesiunea a II-a, ierom. Filotheos Grigoriatul de la Mănăstirea Grigoriu din Sfântul Munte Athos a vorbit despre „Pocăinţa - centru al vieţii în Hristos şi al teologiei sfântului stareţ Sofronie Saharov“, iar pr. Vasilios Kalliakmanis de la Facultatea de Teologie din Tesalonic, Grecia, a susţinut comunicarea „Creşterea copiilor în gândirea stareţului Sofronie Saharov“. Cele două sesiuni au cuprins şi înregistrări audio cu părintele Sofronie, precum şi discuţii între participanţi.

Într-o intervenţie extraordinară în încheierea celei de-a doua sesiuni a „Întâlnirii cu duhovnicul“, părintele Rafail Noica a spus: „Ce este pocăinţa? Descopăr că pocăinţa nu este nimic altceva decât avântul unui suflet de la viaţa asta biologică - şi de la un punct încolo plicticoasă - către neţărmurire, către veşnicie. Avântul înseamnă să călătoreşti undeva, şi nu vorbim simbolic. Este o călătorie reală, doar că nu fizică. Pentru a ajunge la Împărăţia cerurilor, la nestricăciune, la sfinţenie, la veşnicie, facem o călătorie lăuntrică. Trecând prin anumite experienţe de-a lungul vieţii, ajungi să vezi lucruri pe care nu le-ai văzut înainte. Ce înseamnă asta? De unde erai şi până unde ai ajuns acum, vezi noi privelişti - iată călătoria lăuntrică, duhovnicească, dar absolut concretă şi reală. Ce înseamnă în greacă metanoia, metania? Schimbarea minţii de la experienţa pământească, limitată, s-o trecem dincolo“.


***
Invitaţii celei de-a V-a ediţii a Colocviului Internaţional „Întâlnirea cu duhovnicul“ au participat în cea de-a treia zi (15 noiembrie), la unul dintre hramurile Mănăstirii Neamţ, Sfântul Paisie de la Neamţ. Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată în biserica mare a mănăstirii, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Ierótheos Vlachos din Grecia, alături de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord şi un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile la strană au fost oferite de către monahii Mănăstirii Sihăstria Neamţ, potrivit Ziarului Lumina al Patriarhiei Române.
Cuvântul de învăţătură după citirea Evangheliei a fost rostit de IPS Părinte Mitropolit Ierotheos Vlachos, care a menţionat printre altele că Sfântul Paisie Velicicovschi a pus bazele tradiţiei isihaste şi a realizat o înnoire duhovnicească în Biserică: „Sfântul Paisie nu a fost doar un monah virtuos, ci şi un mare părinte al Bisericii care a trăit teologia isihastă. Ştim cu toţii că premisa teologiei şi a vieţii bisericeşti este viaţa isihastă. Aceasta este ceea ce numim teologia experimentală a trăirii, şi nu o teologie scolastică. Sfântul Paisie nu a fost doar un părinte isihast, ci, în întreg veacul al XVIII-lea, el a realizat o întreagă revoluţie duhovnicească în Biserică. De mic copil a fost aprins interior de dragostea lui Dumnezeu. A trăit în rugăciune, în rugăciunea minţii şi în isihie, în liniştire. Trăind în acest fel, el s-a aflat şi s-a arătat a fi asemenea unui magnet care a atras asupra lui şi alţi ucenici care doreau şi căutau o astfel de vieţuire. Acest loc, Mănăstirea Neamţ, este un loc sfânt, pentru că aici a fost cultivată rugăciunea isihastă şi teologia trăită, teologia experimentală. De aici, influenţa duhovnicească a Sfântului Paisie s-a răspândit în întreaga Moldovă, în Rusia, în Ucraina, în Grecia, în Balcani şi în toată lumea ortodoxă. Ucenicii săi s-au împrăştiat în toate părţile lumii şi au întemeiat mai mult de 100 de mănăstiri. De aceea, mărturisim că acest mare sfânt al Bisericii din secolul al XVIII-lea a realizat şi a pus temeliile unei tradiţii isihaste, realizând o revoluţie duhovnicească“.
IPS Părinte Mitropolit Teofan a vorbit la finalul Sfintei Liturghii despre tradiţia îndătinată în ultimii ani ca în jurul zilei de cinstire a Sfântului Paisie de la Neamţ să fie evocată personalitatea unor mari duhovnici ai Ortodoxiei: „Ca şi anii trecuţi, când ne-am întâlnit aici pentru a cinsti alţi sfinţi şi binecuvântaţi părinţi, în aceste zile chipul binecuvântat al părintelui Sofronie a fost readus în mijlocul nostru la Iaşi şi aici, la Neamţ, de cei care l-au cunoscut foarte bine şi s-au hrănit duhovniceşte din învăţăturile şi viaţa sa binecuvântată. Din duhul părintelui, preluat de ucenicii săi, ne hrănim şi noi astăzi, cei care nu i-am cunoscut pe marii părinţi de altădată, sau i-am cunoscut foarte puţin. Dumnezeu să vă răsplătească tuturor celor prezenţi, ucenici ai părintelui Sofronie, răspândiţi în mai multe colţuri ale lumii, cum altădată au fost răspândiţi şi ucenicii Sfântului Paisie“.
Importanţa organizării unor astfel de evenimente dedicate duhovnicilor Bisericii Ortodoxe a fost subliniată şi de IPS Părinte Serafim, Mitropolitul românilor ortodocşi din Germania Europa Centrală şi de Nord, iar la final un scurt cuvânt de recunoştinţă pentru toţi participanţii la acest moment de sărbătoare pentru Mănăstirea Neamţ a fost rostit de arhimandritul Benedict Sauciuc, stereţul mănăstirii.
Obştea Mănăstirii Neamţ, dar şi credincioşii prezenţi la Sfânta Liturghie au primit, la finalul slujbei, binecuvântarea ierarhilor.
După-amiaza, Colocviul Internaţional a continuat la Seminarul Teologic de la Neamţ cu sesiunea a treia, care a şi încheiat lucrările manifestării.  Jean Claude Polet de la Asociaţia „Sfântul Siluan Athonitul“ de la Paris a susţinut prelegerea „Arhimandritul Sofronie Saharov, un monah providenţial pentru veacul nostru“, părintele prof. univ. dr. Constantin Coman de la Facultatea de Teologie „Iustinian Patriarhul“ din Bucureşti a vorbit despre „Sfânta Scriptură în teologia stareţului Sofronie Saharov“, iar părintele prof. univ. dr. Gheorghe Popa de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi a expus comunicarea „Să vedem lumea aşa cum o vede Dumnezeu. Perspectiva teologică a arhim. Sofronie Saharov“. Au mai fost prezentate şi două mărturii video despre părintele Sofronie, după care evenimentul s-a încheiat cu un cuvânt rostit de IPS Părinte  Mitropolit Teofan.

 

 

Foto/Video: www.doxologia.ro

 

construimcatedrala.ro