• pictura-catedrala-munchen.jpg
  • pictura-catedrala-munchen0.jpg
  • pictura-catedrala-munchen2.jpg
  • pictura-catedrala-munchen3.jpg
  • pictura-catedrala-munchen4.jpg
  • pictura-catedrala-munchen5.jpg
  • pictura-catedrala-munchen6.jpg
  • pictura-catedrala-munchen7.jpg
  • pictura-catedrala-munchen8.jpg
  • pictura-catedrala-munchen9.jpg

Concert de colinde în oraşul Konstanz

 „Dăruind veți dobândi“, Nicolae Steinhardt

Pe data de 3 decembrie 2016 Corul „ Sf. Cecilia“ al Parohiei Ortodoxe Române „Der Heilige Geist“ din Konstanz, a susținut un concert emoționant de colinde, făcându-ne incursiunea în starea de spirit a Crăciunului, în atmosfera plină de căldură și veselie a sărbătorilor de iarnă. Locația din anul acesta - cum nu se putea mai potrivită pentru vestirea nașterii Domnului - Christuskirche.

Însăși rezonanţa numelui  a asigurat spectacolului, încă de la bun început, un cadru desăvârșit întru împlinirea momentului magic, de o înaltă sensibilitate și de puternică intensitate.

Repertoriul bogat al programului a împletit în mod armonios, cântece de Crăciun internaţionale, colindele noastre tradiţionale ocupând însă un loc de seamă, emanând o stare de bucurie și un farmec cu totul specifice în trăirea religioasă.

Publicul numeros s-a bucurat de un spectacol complex, în care emoția, culoarea, vibraţia au scos în evidenţă spiritul nostru naţional, dorința de a apăra neprețuita zestre spirituală.

Încă o dată, solii corului „Sf. Cecilia“, au convins pe cei prezenți la eveniment, că sărbătoarea Crăciunului nu înseamnă cadouri scumpe, brazi fastuoşi, mese festive, ci Crăciunul este sărbătoarea luminii, o stare de spirit în care „dăruind vom dobândi“, este sărbătoarea speranței, a naşterii, a renașterii.

Făcând o paranteză aş dori să vă povestesc o istorioară pe care am citit-o zilele trecute și care m-a impresionat prin puterea exemplului, de fapt, din păcate, cum veţi remarca și dumneavoastră, mai degrabă a contra-exemplului.

„Două doamne sărbătoreau într-un restaurant. La un moment dat au fost întrebate ce sărbătoresc. Una dintre ele a răspuns :“Sărbătorim nașterea fiului meu.“ “Și unde este copilul?“ „Copilul l-am lăsat acasă, să putem petrece în liniște“.

În prag de Sfânt Praznic, să nu-L uităm la însăși sărbătorirea Lui pe Iisus acasă. Să-I facem casă în sufletul nostru și să nu uităm ușa închisă!

Prin colindul lor coriștii ne-au stimulat să ne redeschidem inimile, să cântăm împreună bucuria universală, indiferent în ce limbă și loc, căci „dăruind vom dobândi“.

Nu trebuie uitat scopul caritabil al concertului: banii rezultați din donații vor merge anul acesta în renovarea Capelei. Prin implicare dobândim recunoștința, siguranța continuității noastre ca Parohie.

Dăruind tradiția generațiilor copiilor noștri, dobândim un loc important în asigurarea perenității.

Fiul meu de 9 ani mi-a „reproșat“, referitor la programul concertului, faptul ca unele colinde s-ar fi repetat din anul precedent. Trebuie să ascultăm copiii cu luare aminte și să ne facem datoria morală de a le explica chintesenţa tradiției.

Copiii nu sunt de condamnat, trăind în lumea modernă a tehnologiei unde dorința de nou e razantă, unde telefonul de azi mâine e deja vechi, ochiul lor este concentrat spre diversitate, spre inovație,ceea ce vine în contradicție cu tradiția, care are la bază însăși fenomenul repetabilității.

Prin inițierea și promovarea acestor proiecte culturale suntem pe drumul cel bun de a salva noua generație, de a pune o temelie stabilă în păstrarea valorilor naționale.

Unul din cele mai emoționante momente ale spectacolului a fost la sfârșitul programului, când s-a interpretat colinda „Hoila“, în care versurile au fost cântate alternativ, de copii și părinti. Hoila a fost pentru mine un exemplu elocvent de transmitere a tradiției după modelul arhetipal - prin viu grai. Legământul nescris și-a pus amprenta prin participarea întregii simțiri: glasul, privirea, atingerea, încununate de binecuvântare Dumnezeiască.

În ciuda frigului din biserica, copiii, membri importanți ai corului, îmbrăcați în costume tradiționale românești, nu au vrut cu nici un preț să îmbrace peste iile mândre hăinuțe mai groase, de teama, parcă, să nu strice magia momentului.

Referindu-mă la frigul din biserică, nu am avut intenţia critică, ci dimpotrivă, am vrut sa subliniez faptul că ne-am contopit cu istoria: Ieslea în care s-a născut Pruncul Iisus să fi fost încălzită?“

Dincolo de acest gest instinctiv, am deslușit în îndărătnicirea copiilor calități deja conturate, specifice românilor: tenacitatea, ambiția, dorința de recunoaștere, mândria de a fi român și de o arăta. Cu aceste calități, ce pun o temelie stabilă generației următoare, putem porni la drum. Să le arătam drumul!

Mulțumim inițiatorilor și organizatorilor acestor evenimente culturale prin intermediul cărora ne ajuta să realizăm că deși plecând din România, România nu a plecat din noi: o purtăm pretutindeni și o simțim aproape.

„Crăciunul este timpul de a sta acasă cu sufletul şi cu trupul“.

Să vă găsească Sfânta Sărbătoare cu „casa” trupului și a sufletului deschise în și spre dăruire, căci: Dăruind veți dobândi.“

 

Poezie dedicata corului „Sf.Cecilia“

 

În biserica lui Hristos,

Ne-ați cântat cu glas voios

Ne-ați cântat în fapt de seară:

Veseli fiți, Crăciun e iară!

 

Ia cea țesută fină,

Mândri ați scos-o la lumină

Inima, din piept să sară:

Veseli fiți, Crăciun e iară!

 

 Și aşa cu mic, cu mare,

Ne-ați vestit dulce urare

Să simțim, a câta oară?

Creștine, Crăciun e iară!

 

articol scris de doamna Mihaela Nicolic

Foto: Tiberius Farago

construimcatedrala.ro