Conferință despre sensul vieții și echilibrul dintre familie, credință și muncă la Apolda
În 14-15 martie, la parohia cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Apolda, a avut loc o conferință susținută de Părintele Athanasie Ulea, dedicată unei teme de mare actualitate: găsirea sensului vieții și păstrarea echilibrului între familie, viața duhovnicească și activitatea profesională. Aceasta s-a desfășurat după Taina Sfântului Maslu, săvârșită împreună cu părintele paroh Augustin Buie. În cadrul conferinței, părintele Athanasie a subliniat importanța familiei ca spațiu de siguranță, în care omul se poate cunoaște pe sine, se poate dezvolta și maturiza. Pentru ca relațiile din familie să fie vii și sănătoase, este necesar un ritm al comunicării, în care fiecare membru al familiei să aibă zilnic câteva minute de dialog, iar săptămânal să existe un timp mai lung dedicat discuțiilor importante pentru familie. De asemenea, cel puțin o dată pe zi ar trebui luată masa împreună, acesta fiind un timp de comuniune și bucurie, care ar trebui să întărească legătura dintre membrii familiei.
Părintele a arătat că aceeași idee de ritm și ciclicitate se regăsește și în viața duhovnicească a creștinului: rugăciunea de două ori pe zi, postul de două ori pe săptămână, participarea la Sfânta Liturghie și împărtășirea cel puțin o dată pe săptămână, spovedania regulată cel puțin o dată pe lună, oferă repere care ajută omul să își organizeze viața și să crească spiritual. Referindu-se la muncă, părintele a arătat că aceasta este adesea percepută ca o sursă de stres, ea este de fapt o binecuvântare, fiind mijloc de dezvoltare. Obstacolele întâlnite pot fi privite asemenea unei pietre din drum: fie reușim să o îndepărtăm și astfel creștem prin efortul depus, fie învățăm să gestionăm situația și să ne dezvoltăm interior prin acceptare și maturizare emoțională. În cazul stresului de la muncă, omul poate și trebuie învăța mereu ceva nou, pentru a-și dezvolta abilitățile, dar și să își dezvolte capacitățile emoționale, pentru a face față situațiilor pe care nu le poate schimba.
Omul își găsește sensul atunci când iubește și este iubit, iar aceasta se manifestă prin munca pe care o depune în acest sens. Ceea ce face omul trebuie să fie din iubire și pentru iubire: „așa cum spune o vorbă românească „Dacă e musai, atunci cu plăcere”, omul nu trebuie să se trateze ca un sclav al propriei vieți, în care trebuie să facă ceva, ci mereu să dorească ceea ce trebuie să facă, în ciuda unor anumite inconveniente care ar exista.”
În Duminica a treia din Postul Mare, numită și Duminica Sfintei Cruci, la sfârșitul Sfintei Liturghii, Părintele Athanasie a vorbit și despre importanța asumării crucii în viața creștinului. În creștinism, crucea nu este privită ca o povară, ca pe ceva negativ, ci ca drumul care conduce spre Înviere și spre transfigurarea omului. Pornind de la cuvintele Evangheliei „Cine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”, părintele a subliniat la început libertatea omului, care precede cele trei aspecte. Urmarea lui Hristos este o alegere liberă, iar tocmai această libertate face posibilă creșterea și desăvârșirea duhovnicească. Fără acceptarea liberă, nu există faptă bună, nu există transformarea noastră în buni, după chipul lui Dumnezeu: „Nimic forțat nu are valoare pentru veșnicie. Doar ce se lucrează cu atenția concentrată poate modica structura creierului și a sufletului spre libertate.” Mai departe, „lepădarea sau renegarea de sine nu se referă la refuzarea propriilor nevoi sau dorințe sau chiar denigrarea propriei persoane, ci e renunțarea la dorințele păcătoase, la ideile sau visurile ce par personale, dar care sunt de fapt mirajul diavolului, amăgirea lui”. De aceea, și luarea crucii „nu este încreştinarea masochismului sau suportarea unor nedreptăți închipuite, ci este tocmai bărbăția atât în lupta împotriva păcatului, cât și în asumarea consecințelor acestei lupte, asumarea consecințelor adevăratei mărturisirii.” Și nu în ultimul rând, „esențial în toate este urmarea lui Hristos! Tocmai pentru că există și negare de sine autodistructivă precum și luare a crucii spre pierzare, ca tâlharul nepocăit, orice lepădare de sine sau asumare a crucii nu are valoare decât prin urmarea lui Hristos, prin urmărirea gândului Lui, prin primirea Duhului Lui!”
La final, Părintele paroh Augustin Buie a adresat mulțumiri Părintelui Athanasie Ulea pentru prezență și pentru gândurile profunde împărtășite credincioșilor, care au oferit tuturor un prilej de reflecție asupra modului în care credința poate aduce echilibru și sens în viața de zi cu zi.
