Experiență duhovnicească pentru familii din Nürnberg și împrejurimi în tabăra de la Weihermühle

Familii, iubitoare de Dumnezeu și Biserică  care aparțin comunităților de credincioși din  Diaspora (Nürnberg, Zindorf, Schwabach, Düseldorf și München), onorate de prezența părintelui Protos. Athanasie Ulea, medic psihiatru și psihoterapeut și însoțite de PC Pr. Teofil Herineanu (de la Parohia „Sf. M. Mc. Dimitrie Izvorâtorul de Mir” din  Nürnberg) și PC Pr. Cătălin Gherghe (de la Parohia „Sf. Cuv. Parascheva” din Fürth), s-au întâlnit în 3-7 iulie 2026 în tabăra organizată anual, la Casa Tineretului Evanghelic din Weihermühle (Mainlois).

Tematica de anul acesta, în jurul căreia au fost gândite toate activitățile s-a intitulat: „Crizele familiei- locul unde strălucește Harul!”

Prin convorbiri și impulsuri practice oferite de părintele Athanasie am experimentat cum pot fi vindecate rănile emoționale și am încercat să descoperim prin jocuri, foc de tabără, plimbare

prin pădure şi ateliere creative bazate pe metoda kinsugi, dragostea lui Dumnezeu în fisurile cotidiene. Copiii familiilor participante au beneficiat la rândul lor de activități pregătite cu dragoste de colectivului de voluntari a şcolii parohiale şi grupei de focolari din Nürnberg.

Pentru a transmite însă atmosfera trăită, cel mai bine este să citim cîteva impresii ale participanților:

„Zilele petrecute în tabără au fost pur și simplu minunate…Toate programele, poveștile, jocurile și activitățile erau atât de bine alese și pregătite, încât pur și simplu am uitat de viața de zi cu zi. Gândurile s-au liniștit și am fost prezentă, plină de curiozitate și apreciere.
Cred că, după mult timp, copilul din mine a reușit să se simtă bine, să se joace, să râdă, să se arate așa cum este cu adevărat, fără să fie nevoit să poarte vreo mască sau vreun titlu, fără frica de a nu fi acceptat. Deși am pornit cu fricile mele – „oare cum va fi acolo?” – am ajuns acasă plină de iubire, simțindu-mi sufletul mai aproape de Dumnezeu și fiind recunoscătoare pentru momentele și discuțiile adânci avute alături de copilul meu. Am învățat că problemele și neînțelegerile din familie sau din relațiile cu oamenii, chiar dacă pot fi grele și dor în momentul respectiv, ne ajută în viitor să creștem împreună, că frisurile din viața noastră de zi cu zi fac existența mai colorată, mai specială și mai bogată și că, deși suntem atât de diferiți, direcția este aceeași: suntem copiii lui Dumnezeu, iar căile noastre se vor încrucișa. Mi-a plăcut foarte mult cum noi, adulții, am reușit să fim din nou copii, iar copiii noștri ne-au arătat cât de bine se descurcă, cât de ușor se împrietenesc, cât de frumos se joacă și comunică. Sunt înțelepți ca niște adulți.
Rămân cu amintiri frumoase – cu convorbiri lungi și scurte, cu zâmbete și îmbrățișări – și cu sufletul mai aproape de Dumnezeu. Încerc conștient să tipăresc toate aceste trăiri minunate undeva în mine, ca la nevoie să știu de unde pot să îmi încarc bateriile, păstrând amintirile și înțelegând că frisurile de pe barca vieții noastre pot fi o decorațiune aurie, care dă culoare compasului vieții noastre.
Mulțumesc și sunt recunoscătoare pentru această experiență.” – Erika. G.

„Noi am retrait „Comuniunea”, cu prieteni vechi si cunostinte noi. Am simtit din nou ce usor formezi legaturi cand impartasesti aceeasi credinta, aceleasi idealuri, aceeasi stradanie.
Organizarea a fost impecabila, cu un fir rosu tematic in toate zilele, cu o structura care s-a respectat de toti participantii, cu momente de ragaz sa povestim liber unii cu altii, dar si cu program pe grupe de varsta, ceea ce a fost exceptional! Parintii au avut ragazul sa participe la conferinta, copiii sa se bucure de activitati specifice varstei. Iar la focul de tabara am redevenit si noi, adultii, un pic copii.
…Astfel eram mereu cu gandul la tema centrala si lasam Sf Duh sa lucreze in noi, pe masura deschiderii fiecaruia. Am plecat acasa imbogatiti, mai puternici si mai luminosi”. – Diana R.

„Pentru mine a fost ​un weekend binecuvântat, plin de sens și bucurie!
​Atelierul de kintsugi a fost o adevărată lecție de viață: am învățat că relațiile noastre, deși au fisuri, pot fi reparate cu multă răbdare, atenție și finețe, luând-o de la capăt chiar și atunci când totul pare că se năruie. Pe lângă momentele de introspecție, m-am bucurat din plin de conexiune: de la focul de tabară, râsetele și voia bună de la pantomimă, până la discuțiile de suflet cu ceilalți oameni frumoși și jocurile tematice pe echipe de duminică. ​O comunitate caldă și un weekend din care am plecat cu inima plină!” – Mirela O.

„A fost multă bucurie și liniște sufletească. Bucuria împărtășirii și comuniunii unii cu alții, dovadă că Duhul Sfânt poate aduce una lângă alta bucățele, frânturi, oameni diferiți, unici și să facă din aceste părticele un întreg unitar, ceva nou si frumos, din care să izvorască lumină. Poate umple goluri, poate astupa răni, poate lumina acolo unde este întuneric”. – Carmen P.

„Tema taberei a fost o realitate pe care o simțim în fiecare zi. Harul Duhului Sfânt s-a făcut simțit prin rugăciune, comuniune, bucuria de a fi împreună și prin oamenii pe care Dumnezeu i-a adus în această tabără. Un alt dar deosebit a fost si  participarea Părintelui Atanasie Ulea, ale cărui cuvinte pline de înțelepciune, blândețe și dragoste ne-au întărit în credință și ne-au încurajat să privim încercările familiei cu iubire, comunicare, nădejde și încredere în ajutorul lui Dumnezeu.
Mulțumesc tuturor celor care au făcut posibilă această experiență binecuvântată! Ne rugăm ca lumina și harul Duhului Sfânt să rămână vii în inimile noastre și să rodească în familiile noastre mult timp de acum înainte. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!” – Ana Maria H.

„Pentru mine a fost o mângâiere , o ridicare dintr-o stare căzută în care mă aflam , o bucurie imensă . Am simțit atât de multă  libertate atat eu cat și fiica mea , multă liniște și împlinire sufletească , o unitate între noi toți cei care am participat și o armonie extraordinară! Domnul a fost cu noi ! Mulțumesc Domnului pentru acesta experiență minunată!” – Steliana B.

„Am plecat în această tabără cu dorința de a petrece câteva zile frumoase în familie și m-am întors cu sufletul mai plin decât mi-aș fi putut imagina. Am descoperit că, atunci când oamenii își deschid inimile unii către alții și Îi fac loc lui Dumnezeu, se naște o comuniune care vindecă, întărește și dă speranță. Tema „crizele familiei – locul unde strălucește Harul” nu a rămas doar un titlu al taberei, ci a devenit o experiență vie. Am înțeles că fisurile din viața noastră nu sunt capătul drumului, ci locurile prin care Dumnezeu poate lăsa lumina Harului Său să pătrundă. Am ascultat mărturii care ne-au emoționat, ne-am regăsit în poveștile celorlalți și am simțit că nimeni nu este singur în lupta sa. Unul dintre cele mai frumoase daruri a fost întâlnirea cu atâtea familii și oameni frumoși, fiecare purtând propria cruce, dar și propria lumină. Dincolo de activități, ceea ce rămâne în suflet sunt privirile pline de bunătate, îmbrățișările sincere, rugăciunile rostite împreună și bucuria simplă de a fi parte din aceeași familie în Hristos. Plecăm acasă cu recunoștință și cu convingerea că Harul lui Dumnezeu lucrează tainic în fiecare familie, chiar și în mijlocul încercărilor. Ne rugăm ca ceea ce am primit în aceste zile să nu se piardă în agitația vieții de zi cu zi, ci să rodească în iubire, răbdare, iertare și nădejde.
Slavă lui Dumnezeu pentru această întâlnire și pentru oamenii pe care ni i-a scos în cale! – Fam. Munteanu – München

Participarea pentru prima dată la această tabără de familii, desfășurată la Weihermühle, a fost o experiență minunată, care mi-a amintit că suntem cu toții în aceeași barcă și că avem nevoie unii de alții. Acest lucru a fost cel mai vizibil în urma jocului „raliul familiilor”, în urma căruia am realizat că, dacă acolo am reușit, prin răbdare și înțelegere, să fac echipă cu niște oameni pe care abia îi cunoscusem și să ne atingem scopul, cu atât mai mult în familie trebuie să vâslim în aceeași direcție, să rămânem constant o echipă și să nu ne pierdem niciodată țelul. ​Un moment cu totul deosebit în cadrul taberei a fost prima seară, când au venit în mijlocul nostru Părintele Teofil și doamna preoteasă Amalia Herineanu. A fost minunat să stăm de vorbă și să ne povestească despre începuturile lor în Germania. Îi aduc mulțumiri si îi sunt recunoscătoare părintelui Athanasie Ulea pentru sfaturile oferite prin prisma experienței sfinției sale de preot și psihoterapeut. ​Pe de altă parte, trăind zi de zi departe de casă, prețuiesc enorm faptul că avem în Nürnberg o biserică ortodoxă atât de frumoasă, un loc sfânt și binecuvântat unde ne putem menține tradițiile și le putem împărtăși copiilor noștri. Cred că întreaga comunitate de români este profund recunoscătoare Părintelui Teofil și Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Serafim pentru tot efortul depus ca noi să avem astăzi această biserică minunată în Nürnberg.
​Închei gândurile mele prin a-i aduce mulțumiri(…) întregii echipe care s-a ocupat de programul copiilor, o echipă minunată(…) – ​Doinița Neda, Nürnberg

Tabăra a însemnat o reinventare, o recompunere, o regăsire. Am avut ocazia să întâlnesc oameni extraordinari, oameni care au în spate povești de viață, dar care nu s-au lăsat ” împrăștiați” ci și-au adunat singuri „cioburile” și au făcut din ele capodopere. Am lucrat cu niște copii minunați, receptivi, cu o viziune profundă asupra vieții. Indiferent de valurile care ne lovesc, corabia noastră rămâne întreagă, pentru că nu permitem apei sa ne „spargă” din interior. Duhul Sfânt ne ghidează mereu, prin ajutoarele trimise pe pământ. Doamne ajută! – Ioana S.