O nouă stea pe cerul Bisericii: publicarea în limba germană a Acatistului Sfântului Arsenie de la Prislop (28 noiembrie)

Cu mare bucurie și recunoștință, Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord anunță publicarea traducerii în limba germană a Acatistului Sfântului Arsenie de la Prislop, prăznuit la 28 noiembrie. Noua traducere apare împreună cu un articol însoțitor despre viața sa, în numărul din decembrie 2025 al revistei trimestriale de tradiție Der Schmale Pfad (12/2025) – care oferă de mulți ani orientare duhovnicească și texte ortodoxe de înaltă calitate în spațiul lingvistic german – și însoțește o comemorare care are o strălucire specială în acest an, canonizarea ieromonahului Arsenie Boca având loc în ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 4 februarie 2025.

Intervalul scurt de timp dintre canonizarea sa și publicarea primelor sale imnuri liturgice în limba germană face din acest moment un reper spiritual. El oferă credincioșilor din spațiul lingvistic românesc și german o nouă posibilitate de a se familiariza cu biografia și moștenirea spirituală deosebită a acestui mare duhovnic român.

Un sfânt pentru timpul nostru

Sfântul Cuvios Arsenie de la Prislop (1910-1989) este una dintre cele mai impresionante figuri ale Ortodoxiei românești din secolul al XX-lea. Viața sa ascetică deosebită, curajul de mărturisitor și credința neclintită l-au făcut remarcat încă din timpul vieții.

După cum se menționează în articolul biografic redactat de diaconul Julian Dettling, el era considerat de mulți drept „cel mai mare duhovnic român al secolului al XX-lea”. Biografia sa poate fi citită ca o evanghelie în epoca ideologiilor: un teolog și pictor de icoane talentat, un călugăr de o disciplină interioară extraordinară, un martor neclintit al lui Hristos în anii de persecuție ai opresiunii comuniste. Nu s-a ferit niciodată să contrazică spiritul vremii. Astfel, în 1944, a predicat deschis împotriva tiraniei național-socialiste care, după cum spunea el, „s-a ridicat împotriva ordinii naturii și a lui Dumnezeu”. La fel de neînfricat, s-a opus mai târziu conducătorilor atei ai României, care l-au închis de mai multe ori și au reușit în cele din urmă scoaterea lui din preoție și monahism – o nedreptate pe care Biserica a reparat-o în 1998. Canonizarea sa în 2025 încununează astfel o viață care a rămas în mod eroic orientată către Hristos și ale cărei roade sunt vizibile și astăzi în inimile credincioșilor.

Noul acatist publicat nu este doar un text poetic, ci o mărturie spirituală, rezumând viața și darurile sfinte ale Sfântului Arsenie în structurile profund înrădăcinate liturgic ale imnografiei ortodoxe. Chiar primul condac cheamă credincioșii să se adune spiritual:

„Veniți, toți credincioșii, să-l cinstim cu laude pe Cuviosul Arsenie de la Prislop… și să-i cântăm: Bucură-te, Cuvioase Părinte Arsenie, de Dumnezeu purtătorule !”

Aici se simte deja bucuria pentru un sfânt care nu a fost departe, ci a propovăduit„ca un apostol” în mijlocul istoriei secolului al XX-lea, marcată de tulburări politice. Acatistul descrie viața duhovnicească a lui Sf. Arsenie ca pe o întreită cale: a purificării personale, a slujirii pastorale și a suferinței ca mărturisitor, dezvăluind bogăția virtuților sale: trezvia, puterea ascetică, smerenia, păstorirea plină de iubire și purtarea de bunăvoie a poverilor altora.

Mesajul duhovnicesc al sfântului

Articolul însoțitor despre viața Sfântului Arsenie face referire la rugăciunea sa de dimineață și de pocăință – un text care, prin densitatea și intensitatea sa, amintește îndeaproape de rugăciunile părinților deșertului. În acesta, Sf. Arsenie cere: „Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă lepăd de mine însumi… ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece…”

Aceste cuvinte dezvăluie ideea lui fundamentală, abordată în mod repetat în Acatist : calea către Dumnezeu trece prin smerenie, renunțarea la sine și rugăciunea neîntreruptă. Rugăciunea continuă: „Patimile au pus tină pe ochiul minții…  și așa risipim în deșertăciuni zilele noastre… aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor și fă lumină sufletelor noastre.” Se simte aici dorința unui monah conștient de propria slăbiciune și care totuși imploră cu nădejde harul divin. Exact același ton se regăsește și în Acatist.

Un mărturisitor în focul istoriei

Una dintre temele cele mai puternice ale Acatistului este suferința Sfântului Arsenie sub persecuțiile comuniste. Textul amintește cum a îndurat „lanțurile temniței, prigonirile, amenințările și cumplitele chinuri” și cum, cu toate acestea, nimic nu l-a putut despărți de iubirea lui Hristos (condacul 7). Închisoarea îndurată la Timișoara, Jilava, Oradea și în lagărul de muncă de la Canalul Dunărea-Marea Neagră sunt fapte istorice descrise în mod impresionant în textul biografic. Dar Acatistul accentuează altceva, anume modul în care sfântul a purtat și a transformat interior aceste suferințe. Astfel, în icosul 7 se spune: „Bucură-te, om al lui Dumnezeu cu îndelungă răbdare… Bucură-te, al lui Hristos ostaș neînfricat, Bucură-te, cel cu slava mărturisirii încununat…” Aceste rânduri mărturisesc o teologie a suferinței pe care sfântul nu a învățat-o din cărți, ci pe propria piele.

Un mormânt care a devenit izvor

De la trecerea sa la cele veșnice în 1989, pelerinii vin neîncetat la mormântul său de la mănăstirea hunedoreană Prislop. Cu mult înainte de canonizarea sa, acest loc era considerat un popas duhovnicesc – lucru confirmat atât de biografia sa, cât și de Acatistul său. Al 8-lea icos descrie mormântul sfântului ca un loc al harului special: „Ocrotire și pavăză s-a arătat mormântul tău, făcând din Mănăstirea Prislop o nouă scăldătoare Vitezda, la care alini suferințele, tămăduiești bolile, alungi întristările…”

Faptul că acest loc a devenit unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din România demonstrează influența continuă a vieții sale. Dezvoltarea unei asemenea evlavii populare este întotdeauna un semn tăcut al harului divin – și  un motiv în plus pentru care traducerea germană a Acatistului este atât de importantă. Ea oferă credincioșilor ortodocși din spațiul germanofon o legătură spirituală cu acest loc.

O punte între popoare

Odată cu prima publicare în limba germană a Acatistului, realizată cu mare atenție și într-un limbaj estetic de părintele protopop Dr. Alexandru Nan și de părintele diacon Julian Dettling, se deschide un nou capitol în receptarea spirituală a Sfântului Arsenie în Occident. Sfântul a fost un mare promotor al Filocaliei și al reînnoirii spirituale – teme care găsesc un teren fertil și în Ortodoxia germanofonă. Imnul final al Acatistului rezumă această apropiere spirituală: „O, Sfinte Cuvioase Părinte Arsenie… cere de la Dumnezeu, pentru noi, izbăvire din toate necazurile, cunoștință duhovnicească și râvna rugăciunii…”

Sfântul Arsenie din Prislop este un sfânt al timpurilor noastre – curajos mărturisitor, sfetnic duhovnicesc, om al rugăciunii, purtător al Luminii divine într-o lume dezorientată. Editorii invită pe toți credincioșii să includă acest nou Acatist în rugăciunile lor, să se încredințeze mijlocirii Sfântului și să descopere exemplul său ca îndrumător în credință. Odată cu această publicare în limba germană a vieții și Acatistului Sfântului Arsenie, se deschide o nouă poartă a harului – pentru ca Sfântul Arsenie să lucreze și aici, la mare depărtare de România, așa cum lucrează de zeci de ani în iubitul său Prislop.

În același timp, Parohia Ortodoxă Română Buna Vestire (Maria Verkündigung) din München are bucuria să anunțe că Acatistul, împreună cu biografia detaliată a Sfântului Arsenie de la Prislop, vor fi publicate anul viitor sub forma unei mici broșuri. Acest proiect are scopul de a le falicita credincioșilor apropierea de profunzimea spirituală a noului sfânt în rugăciunea personală.