„Bunici pentru o zi, nepoți pentru o viață“ la Parohia Salzburg

În dimineața zilei de 30 iulie 2024, curtea Bisericii Ortodoxe Române „Sf. Arhangheli” din Salzburg a fost mai animată decât într-o zi obișnuită, deși nu era nici duminică și nici o altă zi de sărbătoare. Grădina Maicii Domnului răsuna de vocile copiilor, care se pregăteau pentru o zi lungă, în care aveau să descopere multe dintre frumusețile orașului.

După un mic dejun copios, așa ca la bunica acasă, cu clătite și multe alte bunătăți, copiii însoțiți de câteva cadre didactice: Prof. Mihaela Toader, Înv. Eugenia Viezuianu, Ed. Aurica Huțanu, Ed. Călina Maria și părinții Ionela Stoian, Ioana Lazăr, Irina B., Diana D., Ana Maria Codita, Marioara Luchiti, Mioara Lucica Ebner, Oana Maria Sobotka, Carmen Dragan, Andrea N. s-au pregătit în fața bisericii, cu rucsacuri și cele necesare drumeției, rostind rugăciunea înainte de plecare. Am primit cu toții binecuvântarea părintelui pentru excursia-pelerinaj, pe care urma să o facem și am pornit către centrul vechi al orașului, un loc în care istoria, tradiția, credința, frumusețea și bunul gust și-au dat mâna cu multe secole în urmă și de atunci nu s-au mai despărțit. Toată istoria acestui oraș s-a scris în ultimele 13 secole sub oblăduirea Sfinților Rupert și Virgil, ocrotitorii orașului Salzburg, ale căror icoane se află pictate și în biserica noastră și a căror pomenire este făcută la fiecare Sfântă Liturghie.

Primul obiectiv vizitat a fost Domul, cea mai mare catedrală a orașului. În drum spre aceasta am avut ocazia să trecem pe lângă cea mai veche mânăstire din oraș, Nonnberg, pe lângă clădirea tribunalului, biserica Kajetanerkirche și pe lângă prefectura orașului. Apoi ne-am oprit în Mozartplatz, la statuia marelui compozitor W. A. Mozart, pentru a face câteva fotografii. Am trecut și pe lângă Biserica Sf. Mihail, prima biserică parohială din Salzburg. Ora 11:00 ne-a prins chiar la Residenzplatz, la Muzeul Salzburg, unde se află renumitul turn cu ceas, care la această oră cele 35 de clopote intonează zilnic melodii compuse de Mozart.

Următoarele 30 de minute au fost dedicate vizitării Domului, timp în care am participat la o adevărată lecție de religie, în care au fost subliniate elementele de similaritate care există între imaginile biblice și iconografia din această catedrală și cele din bisericile ortodoxe. Chiar la intrarea în Dom, pe partea dreaptă ne-a atras atenția icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus Hristos, o icoană ortodoxă.

Domul, o construcție foarte impunătoare, a fost construit de către Episcopul Sf. Virgil și sfințit în anul 774. În urma unui incendiu devastator, a fost reconstruit în 1628 și de atunci a rămas în această formă. În timpul celui de-al doilea război mondial, turla catedralei a fost distrusă de o bombă, iar în anul 1959 a fost reconstruită. Catedrala are mai multe hramuri, printre care și hramul Învierea Domnului și are o capacitate de 1000 de locuri, dar poate găzdui până la 10.000 de persoane în picioare. Ea atrage zilnic un număr mare de turiști și credincioși din întreaga lume. Aici slujește episcopul catolic al orașului Salzburg și adesea se fac slujbe pentru unitatea creștină, în care reprezentanții bisericilor ortodoxe, romano-catolice, catolice vechi, evanghelice și metodiste se roagă împreună pentru pace și sănătate. Pe 30 iulie, în această catedrală, în fața altarului, au răsunat vocile copiilor noștri, reprezentanți ai întregii comunități române-ortodoxe din Salzburg, care au rostit rugăciunea Tatăl Nostru în limbile română și germană.

Următoarea oprire a fost la Mănăstirea Sfântul Petru, care are o existență neîntreruptă de peste 1300 de ani și care este considerată una din cele mai vechi mănăstiri din spațiul german, fiind fondată de Sf. Rupert în anul 696. Am ascultat cu toții cu mare interes legenda legată de „pâinea de piatră“ care se află chiar la intrarea în incinta mănăstirii, pe peretele din partea dreaptă. Există mai multe istorioare legate de această pâine de piatră, însă cea pe care am reținut-o este localizată în regiunea Mondsee, satul Loibichl, în timpul marii sărbători a Sfântului Leopold, patronul localității respective. O localnică harnică a frământat și a pus pâine la copt și nu a respectat acestă sărbătoare mare, ignorându-i pe localnicii care îi atrăseseră atenția în repetate rânduri. Când a vrut să scoată pâinea din cuptor, a constatat că aceasta era de piatră.  A fost pedepsită pentru că nu a respectat ziua de sărbătoare. In anul 1605, pâinea de piatră a fost daruită Mânăstirii Sf. Petru.  Piatra aceasta are și o semnificație liturgică, pâinea fiind folosită la Sfânta Euharistie.

Apoi am admirat de la bază Cetatea Orașului (Festung Hohensalzburg), iar doamna învățătoare Eugenia Viezuianu ne-a trezit curiozitatea de a urca în curând la cetate prin munte. Drumul este destul de anevoios, durează aproximativ o oră și este presărat de catacombele (sec. 5), în care se refugiau creștinii. Am aflat că Salzburgul este orașul din Europa cu cele mai multe turle de biserici.

Oprirea următoare a fost la moara și brutăria Mănăstirii Sf. Petru (Stiftsmühle & Stiftsbäckerei St. Peter), locul în care a început răsfățul culinar, iar simțul olfactiv i-a trimis în special pe adulți cu gândul la cuptorul de pâine al bunicii. Moara funcționează din secolul al XII-lea și chiar și astăzi, energia electrică produsă de roata propulsată de apă este folosită la măcinarea secarei și a grâului.

Aici am fost serviți cu diferite specialități de pâine, de la pâinea tradițională de secară cu maia, a cărei rețetă datează de peste 600 de ani,  până la chifle pufoase și pâine cu stafide pregătite după rețete moderne.

Deoarece era ora prânzului și toată lumea avea apetitul deja deschis, ne-am îndreptat către magazinul IMBISS  Feinkost Stocker al domnului Ioan Nascu situat în apropiere, pe strada Sigmund-Haffner. Aici domnul Nascu ne-a întâmpinat cu platouri frumos decorate cu bunătăți și cu băuturi răcoritoare, cu multă atenție și ospitalitate, combinația perfectă pentru a ne stinge setea, a ne încărca de energie pentru a ne continua călatoria prin oraș, dar și pentru a ne dori să revenim acolo cât mai curând.

Și ce putea fi mai potrivit după masa de prânz decât o bombonică Mozart  înainte de a trece pe cealaltă parte a râului Salzach, la Castelul și Grădinile Mirabell. Aici am aflat istoria Castelului Mirabell, în care la ora actuală funcționează Primăria orașului și care găzduiește cea mai frumoasă sală de căsătorii din lume – Sala de Marmură. Pe harta uriașă a orașului aflată pe pardoseală, copiii au localizat biserica noastră. Apoi am vizitat Grădinile Mirabell, Grădina Piticilor și Grădina Botanică, în care am admirat diferite specii de plante și animale exotice, de la minunatele orhidee până la broscuțe țestoase și papagali.

Nu puteam încheia vizita în oraș fără a trece și pe la Grota de Înghețată, unde copiii și părinții au servit din gama atât de variată de sortimente de înghețată.

Excursia s-a încheiat cu întoarcerea la biserică, cu rugăciune de mulțumire pentru o așa zi frumoasă, cu o organizare impecabilă, cu obiective selectate cu mare grijă, care au urmat într-o ordine atât de firească, încât fiecare dintre noi a ajuns acasă cu o imagine complexă și îmbogățită a centrului istoric al orașului.

Cunoscători temeinici ai tainelor și frumuseții orașului, Părintele Dumitru Viezuianu și doamna Eugenia Viezuianu au făcut concurență până și celor mai iscusiți ghizi ai orașului. Dar mai presus de toate, pentru credincioșii români ortodocși din Salzburg, dumnealor au devenit ghizi ai sufletelor, adevărate repere existențiale care au în spate o muncă neîncetată de aproape patru decenii. Dacă activitatea pe care au organizat-o s-a intitulat „Bunici pentru o zi“, ea este un crâmpei al unei munci de o viață, al unei munci de ctitori ai unei comunități care le poartă mult respect și admirație. Cele mai grăitoare în acest sens mi se par cuvintele elevei Monica Stoian, (13 ani), care a scris în jurnalul său de vacanță:

„Pe data de 30.07 am avut programul „Bunici pentru o zi“, o experiență foarte interesantă și în același timp foarte frumoasă. De ce interesantă? Deoarece de-abia așteptam să ajungem la următoarea locație în orașul lui Mozart. Și de ce frumoasă? Pentru că toți am avut aceeași energie pozitivă. Chiar dacă a fost cald, ne-am distrat de minune datorită Părintelui nostru drag și a preaiubitei doamnei noastre Preotese“.

Nu-mi rămâne decât să mă inclin la rându-mi cu respect și recunoștință și să scriu ce-mi dictează inima: „Bunici pentru o zi, nepoți pentru o viață!

Prof. Mihaela Toader