Cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos și făcătorul de minuni (Nürnberg, 1.07.2026)

Cuvânt înainte al IPS Părinte Mitropolit Serafim la apariția vol. IX al Pr. Dorin Opriș, Monica Opriș (ed.), Cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos, Ed. Episcopiei Devei și Hunedoarei, 2026

 

Mă bucur de apariția celui de-al nouălea volum cu mărturii despre minunile săvârșite de cuviosul Gherontie și mulțumesc editorilor, părintelui Dorin și preotesei Monica Opriș, în casa cărora din Alba Iulia cuviosul trăgea adeseori, pentru osteneala de a-l face cunoscut spre folosul duhovnicesc și trupesc al câtor mai mulți credincioși.

Pe cuviosul Gherontie l-am cunoscut și eu dar nu atât bine, fiind plecat de mulți ani în Germania pentru păstorirea românilor ortodocși de aici. Totuși, am o mare evlavie pentru cuvioșia sa și îl rog zilnic să mă pomenească înaintea Domnului pentru multele neputințe și greutăți pe care le am ca om și ca arhiereu care va da seama de sufletele preoților și credincioșilor încredințați spre mântuire. Și îi simt mereu ajutorul!

Pe cuviosul Gherontie l-aș asemăna cu Sfântul Arsenie Boca, Mărturisitorul, de la Mănăstirea Prislop. Așa precum Sfântul Arsenie a fost prigonit toată viața de autoritățile comuniste, fiindu-i interzis să slujească, tot astfel și cuviosul Gherontie a fost dat afară din mănăstire și prigonit de aceleași autorități, care l-au internat în spitale de psihiatrie pentru curajul de a se împotrivi public conducătorilor atei ai țării. Și așa precum Sfântul Arsenie a fost cinstit de mulțimi de credincioși ca sfânt înainte de canonizare, alergând la mormântul său de la Prislop pentru a primi ajutorul lui, tot așa și cuviosul Gherontie este cinstit de foarte mulți credincioși care merg la mormântul lui de la Tismana sau se roagă lui acasă, chemându-l să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor și ajutorul grabnic în necazurile pe care fiecare le are. De asemenea, ca și Sfântului Arsenie, înainte de canonizare, așa și cuviosului Gherontie unii îi contestă sfințenia, îl critică și îl judecă. Să nu ne mirăm de aceasta, căci și despre Mântuitorul Hristos, fariseii ziceau: „Cu domnul demonilor scoate pe demoni” (Matei 9, 34).

Cuviosul Gherontie a urmat viața sfinților nebuni pentru Hristos, o categorie rară de sfinți care, urmând cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înțelept în veacul acesta, să se facă nebun ca să fie înțelept” (I Corinteni 3, 18), au ales să fie disprețuiți de oameni, prefăcându-se că sunt nebuni. În istoria Bisericii Ortodoxe avem și astfel de sfinți: Simeon cel nebun pentru Hristos (Siria, sec. VI), Andrei cel nebun pentru Hristos (Constantinopol, sec. X), Procopie și Ioan din Ustiug (sec. XV), Xenia din Sankt Petersburg (sec. XVIII), Gavriil Georgianul (sec. XX), pentru a aminti doar pe câțiva. Nebunia pentru Hristos este un mare dar al lui Dumnezeu, de care puțini se bucură pentru că înseamnă să te smerești până la moarte, acceptând să fii disprețuit de oameni, care te consideră nebun pentru cuvintele și gesturile adeseori șocante, dar cu mare tâlc duhovnicesc pentru cei care le înțeleg.

Monah îmbunătățit, cuviosul Gherontie a primit să poarte crucea nebuniei pentru Hristos din dragoste nesfârșită față de oameni, pe care-i purta în inima sa, buni și răi, credincioși și necredincioși, pentru care se ruga ziua și noaptea, ca toți să se mântuiască și niciunul să nu piară. N-avea nimic al său, ci împărțea tot ce primea, până și haina de pe el. Avea milă de tot omul care suferă și îndemna mereu la pocăință și la rugăciune. Ca și Sfântul Arsenie Mărturisitorul, pe care l-a cunoscut îndeaproape și pentru care avea mare evlavie, îi îndemna pe oameni să pună necazurile vieții și bolile lor pe seama păcatelor proprii și să nu-și piardă nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu. Căci mai cu seamă la necaz și suferință omul se întoarce la Dumnezeu, se smerește, își recunoaște păcatele, se spovedește și își înmulțește rugăciunea și postul, iar Dumnezeu îi dă răbdare și ajutor în purtarea crucii. Pe mulți credincioși i-a ajutat cuviosul Gherontie în timpul vieții sale pe pământ și pe mai mulți i-a ajutat după trecerea în veșnicie. A făcut multe minuni și nu încetează să facă pentru cei ce-l roagă cu credință și se întorc cu totul la Dumnezeu prin pocăință și viață curată.

Cuviosul Gherontie a fost de asemenea un mare iubitor de neamul său, pentru care se ruga pe pământ și se roagă și din Cer ca să nu piară pentru păcatele sale, să înceteze exodul românilor în străinătate, iar cei plecați să se întoarcă în Țara lor.

Să-l chemăm pe cuviosul Gherontie în ajutor, citindu-i Acatistul sau rostind din inimă, repetat: „Cuvioase Gherontie, roagă-te pentru mine păcătosul (păcătoasa)!”, purtându-i iconița, ungându-ne cu untdelemn de la mormântul său și nădăjduind în ajutorul său în purtarea crucii și a necazurilor zilnice pe care le avem fiecare.

Nădăjduim și ne rugăm bunului Dumnezeu ca într-un viitor nu prea îndepărtat cuviosul Gherontie să fie trecut în calendar ca „sfânt nebun pentru Hristos și făcător de minuni”.

 

† Mitropolitul Serafim