De Sfinții Trei Ierarhi, Mitropolitul Serafim a hirotonit un preot pentru noua parohie românească din Limburg
Joi, 30 ianuarie, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Serafim a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească la Catedrala Mitropolitană din Nürnberg, alături de slujitorii Centrului Eparhial și de PC Pr. Ștefan Anghel, protopop al Germaniei de Centru-Vest și Luxemburg, în prezența unui număr mare de credincioși.
În cadrul Sfintei Liturghii arhierești, ierarhul a hirotonit întru preot pe diaconul Mihai-Cezar Moldovan, pe seama nou-înființatei parohii cu hramurile „Înălțarea Sfintei Cruci” și „Sf. Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae” din Limburg (Hessen), un oraș de pelerinaj din Germania, unde creștini de diferite confesiuni se pot închina la un relicvariu conținând o părticică din Sfânta Cruce.
După momentul Sfintei Împărtășanii, Înaltpreasfinția Sa a predicat oprindu-se la câte un cuvânt duhovnicesc rămas în tradiția Bisericii de la cei trei Sfinți Ierarhi. Astfel, amintind de moștenirea liturgică, teologică și filantropică a Sfântului Vasile, Mitropolitul Serafim s-a oprit asupra unui citat celebru rămas de la acesta: „De multe ori filozofiile lumii acesteia se împrăștie în lucrurile lumești. Dar Sf. Vasile spune că «adevărata filozofie este gândul la moarte». A te gândi la moarte nu înseamnă să îți paralizezi viața, să nu mai faci nimic, să te gândești toată ziua că mori. Gândul la moarte te face să te pregătești pentru moarte zi de zi și ceas de ceas, să te gândești că într-o bună zi vine sfârșitul fiecăruia. Și cu ce ne ducem din lumea aceasta? Cu ceea ce adunăm în sufletul nostru și nu cu lucrurile materiale. Acestea rămân toate aici, sunt trecătoare și înșelătoare, cum spun cântările bisericii. Însă ducem cu noi ceea ce am adunat în sufletul nostru, iar sufletul se îmbogățește, se înnobilează prin credință, prin rugăciune, prin fapte bune, prin milostenie cu deosebire, prin dragoste pentru semenii noștri. Gândind la moarte, ne pregătim de moarte fără să ne temem de ea, fiindcă noi, ca și creștini, știm că Mântuitorul Hristos, prin învierea Sa cea de a treia zi, a biruit moartea lumii întregi. Și noi, care suntem uniți cu Hristos, care suntem una cu El prin credință și prin rugăciune, vom birui și noi cu siguranță moartea, dacă ne pregătim pentru ea. Dacă ne prinde moartea în stare de pocăință, umilință și smerenie, atunci ne mântuim și noi. Dacă moartea însă ne prinde nepregătiți, pentru că nu ne-am pregătit o viață întreagă, atunci sigur că, după moarte, vom fi judecați după faptele noastre. Gândul la moarte trebuie să-l avem mereu, mai cu seamă când apar între noi neînțelegeri, scandaluri, nemulțumiri, răutăți, certuri, războaie. Să te gândești: ce câștig eu dacă mă lupt cu celălalt? Dacă mâine murim cu toții, cu ce ne ducem înaintea lui Dumnezeu? Gândul la moarte ne dezarmează de răutățile pe care le săvârșim în fiecare zi, ne face să fim mai blânzi, mai buni, asemenea cu Mântuitorul Hristos care a zis: «Învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima»”
Amintind de Sfântul Ioan Gură de Aur, Înaltpreasfinția Sa s-a oprit la cuvintele «Casa fiecărui creștin este Biserica cea mică», adăugând: „Așa cum în biserică ne adunăm la rugăciune cu toții, toată obștea creștinească dintr-o anumită zonă și ne rugăm, lăudăm pe Dumnezeu și Îi mulțumim, tot așa fiecare familie trebuie să fie o biserică miniatură. În fiecare casă trebuie să existe un colțișor, un altar împodobit cu icoane, cu Sfânta Cruce, iar acolo să ne rugăm în fiecare zi cât de puțin, dar să ne rugăm, și e bine să ne rugăm în familie, cu toții împreună: soț, soție, copii.” Ierarhul a adăugat că, așa cum în biserică nu e permisă vorba urâtă, cearta, purtarea urâtă, tot la fel și în familie membrii acesteia sunt îndatorați să aibă o conduită similară, cultivând iertarea unuia față de altul și căutând mila și iertarea lui Dumnezeu, pacea, unirea.
În continuare, Mitropolitul Serafim a vorbit credincioșilor despre viața și activitatea misionară a Sfântului Grigorie Teologul în Biserică. Acest mare ierarh a clarificat în vremea păstoririi sale, o epocă tulburată de erezii, care sunt relațiile din sânul Sfintei Treimi. Mitropolitul s-a oprit la un cuvânt practic al Sfântului Grigorie, anume: «Ce-ți folosește să crezi în Treime și să vorbești despre Treime, dacă tu nu ai dragostea care te face plăcut Treimii?».
În încheiere, Mitropolitul a adăugat: „Dumnezeu așteaptă de la noi smerenie. Numai cel smerit Îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu. Pentru că omul smerit se golește de sine însuși, își vede mereu păcatul, nu judecă, nu condamnă pe nimeni, ci se condamnă numai pe el însuși. Și atunci când te golești de tine însuți, intră Dumnezeu în tine. Altfel, dacă ești plin de tine însuți, ești mândru, îngâmfat, critici, judeci, nu ești ascultător, atunci nu are loc în tine Dumnezeu. Alungi harul lui Dumnezeu de la tine și te osândești, neavând smerenia.”
Sfânta Liturghie s-a încheiat cu un cuvânt de îmbărbătare adresat de Înaltpreasfințitul Serafim noului hirotonit, prin care i-a apreciat disponibilitatea de a se dedica slujirii lui Dumnezeu într-un oraș în care nu a existat până acum o biserică românească.
