Familia creștină azi (Nürnberg, 6.07.2026)

Cuvânt înainte la vol. editat de Protos. Ioan Popoiu, Familia creștină azi, Editura Doxologia, Iași, 2026

Dragă cititorule,

Nu întâmplător – căci nimic nu este întâmplător în viața omului și a lumii, ci totul este proniator, până în cele mai mici amănunte, după cum spun Părinții Bisericii -, ai pus mâna pe această carte care îți poate schimba viața, dacă o citești cu atenție și în duh de rugăciune, pentru ca învățăturile ei să-ți intre în inimă și să lucreze mântuirea ta. Ea transpune în scris un ciclu de conferințe duhovnicești pe un subiect fundamental: „Familia creștină azi”. Cei cinci conferențiari, Părinții: Daniel Benga, Ioan Moga, Atanasie Ulea, Ciprian Negreanu și Nicolae Tănase, toți duhovnici cu îndelungată experiență, s-au bucurat de un auditoriu mare și apreciați pentru frumusețea și adâncimea cuvântului lor.

Pentru viața Bisericii, care cuprinde potențial întreaga umanitate și întreaga creație, nimic nu este mai important ca familia în care se reflectă cel mai bine dragostea Sfintei Treimi. Creat după „chipul lui Dumnezeu” pentru a ajunge prin ascultare de poruncile Lui la „asemănarea cu Dumnezeu”, omul a fost făcut „bărbat și femeie” (Facere 1,26-27), ca persoane unice, egale și în comuniune, după chipul Persoanelor Sfintei Treimi. După căderea în păcat, Adam și Eva au decăzut din starea de persoană în starea de individ egoist, femeia fiind atrasă de bărbatul său care o va stăpâni (cf. Facere 3,16). Starea primordială a bărbatului și femeii va fi restaurată de Mântuitorul Iisus Hristos prin întemeierea Tainei Cununiei. Numai prin această „mare taină”, întemeiată pe dragoste, bărbatul și femeia pot depăși starea de dualitate opusă, împlinindu-se reciproc și formând „un singur trup”, așa precum Hristos și Biserica sunt una (Efeseni 5,32). Iar dragostea lor este roditoare prin naștere de copii pentru înmulțirea neamului: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul…” (Facere 1,28).

Totuși harul pe care-l primim prin Sfintele Taine ale Bisericii, începând cu Botezul și culminând cu Sfânta Împărtășanie, nu lucrează în suflet fără împreuna lucrare cu el, căci „noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu” (I Corinteni 3,9). Harul este ca o sămânță pe care Dumnezeu o seamănă în inima omului credincios. Pentru ca sămânța să aducă rod are nevoie de un pământ bine pregătit, de apă, de lumină și de căldură. Pământul trebuie curățat, de asemenea, de buruieni care pot sufoca rodul sămânței. Pe plan duhovnicesc, aceste condiții sunt: rugăciunea și asceza, postul și viața cumpătată, lupta împotriva păcatului, spovedania și împărtășirea cu Sfintele Taine. Din toată Tradiția Bisericii, cu deosebire din scrierile Sfântului Simeon Noul Teolog, înțelegem că nu suntem creștini decât în măsura în care punem în lucrare harul primit la Botez îndeplinind făgăduințele făcute și anume că ne lepădăm de satana, de toate lucrurile lui, de toți slujitorii lui și de toată trufia lui și că ne unim cu Hristos. De asemenea, la Cununie, tinerii făgăduiesc cu mâna pe Sfânta Evanghelie și pe Sfânta Cruce că vor păstra legătura dragostei și unirii dintre ei până la mormânt, curată, neîntreruptă, dreaptă și cinstită (vezi, Molitfelnic, Taina Botezului și Taina Cununiei). Să amintim și de rugăciunea credinciosului după mărturisirea păcatelor în Taina Spovedaniei, în care făgăduiește lui Dumnezeu că alege mai bine moartea decât să repete vreunul din păcatele mărturisite. Dar cum toți suntem slabi, cădem iarăși, însă ne silim să ne ridicăm de fiecare dată cu ajutorul harului și să nu rămânem în păcat. „Chiar dacă cel drept cade de șapte ori, dar se și ridică, însă cei răi se prăbușesc în nenorocire.” (Pilde 24,16). De aceea lupta împotriva păcatului nu încetează toată viața și trebuie dusă „până la sânge”. Sfântul Apostol Pavel ne încurajează zicând: „În lupta voastră cu păcatul nu v-ați împotrivit încă până la sânge” (Evrei 12,4). Păcatul este cea mai mare tragedie în viața omului pentru că din cauza lui suferim boli, neînțelegeri în familie și în societate, nereușite în viață, iar în cele din urmă moartea.

Din citirea acestei cărți, înțelegem că pentru întemeierea unei familii după voia lui Dumnezeu, viitorii soți trebuie să se roage mult, chiar ani de-a rândul, pentru ca El Însuși să-i aducă împreună și să rămână pentru totdeauna uniți. Tinerii trebuie, de asemenea, să se lupte pentru păstrarea fecioriei până la Cununie, căci la Taina Cununiei primesc cununile pe capul lor tocmai pentru curăția vieții lor.  „Nunta  este cinstită și patul neîntinat” (Evrei 13,4) numai dacă cei doi trăiesc după voia lui Dumnezeu și dau naștere la toți copiii pe care El în trimite în lume. Ferirea de a avea copii prin orice mijloace este un păcat cu consecințe grave asupra sănătății familiei.

Sfântul Ioan Gură de Aur numește familia „biserica cea mică” sau „biserica de acasă”, în sensul că tot ceea ce trăim în comuniunea Bisericii prin săvârșirea Sfintei Liturghii și a celorlalte slujbe continuăm să trăim acasă făcând „Liturghie după Liturghie”. Acasă, încercăm să trăim ca în Biserică și să împlinim totul cu conștiința că suntem mereu în fața lui Dumnezeu. Rugăciunea împreună a părinților și copiilor, postul, citirea regulată din Sfânta Scriptură, cu deosebire din Noul Testament, iar din Vechiul Testament, Psalmii lui David (Psaltirea) sunt vitale pentru sănătatea familiei și dăinuirea ei. Casă întemeiată pe stânca credinței și a rugăciunii nu va fi clintită de valurile lumii (cf. Matei 7, 24-25). Educația creștină a copiilor este, de asemenea, o datorie fundamentală a părinților dacă vor ca ei să crească sănătoși și să reușească în viață. „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și când va fi mare, nu se va abate de la ea.” (Proverbe 22,6).

Dacă privim familia azi în societatea românească, constatăm cu durere că ea se află într-o mare criză. Deși România este cea mai religioasă țară din Europa, ortodocșii reprezentând 87% din populația ei, totuși rata divorțurilor ajunge la aproape 50%, iar în privința avorturilor, țara noastră se află pe locul doi în lume! De asemenea, România este pe primul loc în Europa la consumul zilnic de alcool. Acestea sunt păcate grave, strigătoare la cer care ruinează familia și neamul. Dacă luăm în considerare și părăsirea țării de aproape nouă milioane de români, ne dăm seama că în câteva generații vom dispărea ca neam. Numai mila lui Dumnezeu ne mai poate salva dacă ne pocăim cu adevărat și ne îndreptăm viața după voia Lui!

Binecuvântarea Domnului să fie asupra tuturor celor care citesc această carte și se silesc să-și îndrepte viața după învățăturile ei!

+Mitropolitul Serafim

Nürnberg, 6 iulie 2026, Sf. Cuv. Dometie cel Milostiv de la Râmeț și mama sa, Sf. Cuv. Filotimia