Îndrumări cu privire la Tainele Spovedaniei și Împărtășirii cu Trupul și Sângele Domnului

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Mă bucur că  mulți dintre Sfințiile Voastre atunci când aveți cazuri deosebite la Taina Spovedaniei, luați legătura cu mine, telefonic sau prin poșta electronică și mă întrebați cum să procedați. Lucrul acesta este firesc și necesar. Părinții spun că „mântuirea stă în sfat mult”. Dacă nu știm cum să procedăm într-un caz sau altul, întrebăm pentru ca să nu ne încărcăm conștiința cu păcate străine și să-i păgubim pe credincioși, fie că dezlegăm prea ușor, fie că aplicăm canoanele ad litteram, fără discernământ. Canoanele se aplică de la caz la caz, în funcție de părerea de rău a penitentului și de hotârârea lui fermă de a se opri de la păcat. Desigur, cineva poate să regrete din inimă păcatul săvârșit și să fie hotărât de a nu-l mai repeta, dar ispita diavolului și obișnuința, care devine a doua natură a omului, îl face totuși să repete păcatul. De aceea, mai cu seamă, în cazul păcatelor grele, de moarte, este nevoie de o vreme, mai scurtă sau mai lungă, care să dovedească oprirea de la păcat.

Cele mai grele și frecvente păcate în zilele noastre sunt:

–          trăirea în desfrânare și preadesfrânare, adică trăirea conjugală fără binecuvântarea Bisericii prin Taina Cununiei, respectiv înșelarea soțului (sau soției), precum și trăirea în concubinaj după despărțirea de soț (sau soție);

–          avortul chirurgical și avortul hormonal (sterilet, spirală, pilula contraceptivă sau de a doua zi), care echivalează cu păcatul  uciderii;

–          păcatul lui Onan, „prin vărsarea pe jos a sămânței“ pentru care a fost omorât de Dumnezeu (vezi: Facere 38, 9-10), precum și sterilizarea prin legarea trompelor;

Cei ce săvârșesc astfel de păcate nu pot fi împărtășiți decât dacă se opresc cu desăvârșire de la ele și fac un canon de pocăință care constă în înmulțirea rugăciunii: acasă, în tot locul și în toată vremea (citirea Psaltirii, a Paraclisului Maicii Domnului și a altor canoane de rugăciune), post mai aspru, după putință, legătura constantă cu Biserica, prin participarea la Sfânta Liturghie, precum și multă milostenie. Mai cu seamă milostenia față de familiile cu mulți copii atrage mila și iertarea lui Dumnezeu. Să-i învățăm pe credincioși să gândească astfel: dacă aș fi avut toți copii pe care Dumnezeu voia să mi dea, cât aș fi cheltuit cu creșterea lor. Dacă i-am refuzat, să ajut cât pot mai mult, familii care au primit copiii dăruiți de Dumnezeu. Nimic nu atrage mila și iertarea lui Dumnezeu ca milostenia! Să nu încetăm să facem toți milostenie, căci milostenia este singurul criteriu al judecății din urmă! (vezi: Matei 25, 31-46). În acest sens, vă rog să recomandați credincioșilor proiectul Mitropoliei noastre: „Burse pentru copii săraci din Moldova” care provin din familii numeroase și foarte sărace (vezi pagina de internet https://mitropolia-ro.de/burse-copiii-moldova/  și contul DE 47 7509 0300 0401 1678 04).

Avem cu toții datoria de conștiință să sfătuim, cu dragoste și răbdare, în scaunul spovedaniei familiile care se feresc de a avea copii, să se roage ca Dumnezeu să le dea putere să renunțe la acest păcat și să accepte darul nașterii în continuare. Fiecare naștere este o mare binecuvântare. Prin naștere, mama dă viață din viața lui Dumnezeu, iar cine dă viață se împărtășește el însuși de viață. Cu nașterea fiecărui copil, mama își înnoiește propria-i viață. S-a constatat științific că mamele cu mulți copii sunt mai sănătoase decât cele cu câte un copil sau doi!

Am aflat cu bucurie de la unii din Sfințiile Voastre că sfătuind pe credincioși prin predici și, mai ales, în scaunul spovedaniei, unele familii au acceptat să nască și alți copii. Aceasta așteaptă Dumnezeu de la fiecare dintre noi! Sfântul Cuvios Părinte Arsenie Mărturisitorul de la mânăstirea Prislop, mare cunoscător al sufletului omenesc, spune că cele mai multe drame din familie – boli, nereușita în viață a copiilor și alte încercări – se datorează păcatului avortului și feririi de a avea copii.      

Dar să nu ne oprim doar la păcatele privind viața conjugală. Sunt și alte nenumărate păcate care împovărează viața oamenilor, a familiilor și a societății: lăcomia, goana după bani, căutarea frenetică a plăcerilor vieții, ura, certurile, dezbinările din familie (divorțul) și din societate, toate datorate necredinței în Dumnezeu sau indiferenței religioase. Oamnenii suferă cumplit și nu știu de ce. Este imperativ necesar să-i învățăm pe credincioși că toate suferințele și necazurile vieții se datorează păcatului. Orice păcat, cu gândul, cu cuvântul sau cu fapta are consecințe negative asupra sănătății sufletești și trupești. Pentru că orice păcat este împotriva naturii bune pe care o avem de la Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste, bunătate, iertare, blândețe, smerenie. Iar noi oamenii, creați „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, trebuie să fim ca și Dumnezeu: buni, iertători, blânzi, smeriți; să trăim, deci, potrivit naturii noastre bune pentru ca să ne bucurăm de sănătate. Altfel natura, adică sufletul și trupul, se pervertește și se răzbună împotriva noastră, mai devreme sau mai tîrziu. Dumnezeu nu pedepsește pe nimeni, pentru că este Dragoste, ci propriile păcate sunt pricina tuturor suferințelor. De aceea, toată viața creștină înseamnă o strădanie neîncetată pentru a trăi după voia lui Dumnezeu, o „luptă până la sânge” împotriva păcatului (Evrei 12,4) prin rugăciune, post, facere de bine, răbdarea necazurilor…     

Broșura „Îndrumări pentru Taina Spovedaniei”, editată de Mitropolia noastră, este un ghid foarte prețios pentru credincioși în pregătirea lor pentru această Sfântă Taină. Am editat-o în 10.000 de exemplare, iar acum suntem la a doua ediție. Vă rog s-o oferți fiecărui credincios care se spovedește.

Sfântul Cuvios Paisie (Olaru) de la mânăstirea Sihăstria, mare duhovnic, spune că Spovedania sinceră, cu lacrimi și canonul de rugăciune la care ne angajăm întrețin în noi pocăința fără de care Sfânta Împărtășanie nu lucrează în noi spre sporire duhovnicească. Căci Împărtășania pecetluiește starea în care ne apropiem de ea. Luând Sfânta Împărtășanie în stare de păcat, cu indiferență sau din obișnuință, ea va pecetlui în noi această stare și vom rămâne superficiali toată viața. Mai grav, ea se poate preface în osândă (cf. I Corinteni 11, 27-31).

Biserica Ortodoxă cunoaște practica iconomiei, adică a pogorământului față de asprimea canoanelor, în funcție de pocăința credinciosului. Canoanele sunt aspre și opresc mulți ani de la împărtășirea cu Sfintele Taine pentru a sublinia gravitatea păcatelor. Sfântul Cuvios Cleopa (Ilie) de la mânăstirea Sihăstria sfătuiește pe duhovnic ca, în cazul păcatelor grele, pentru care canoanele opresc de la Sfânta Împărtășanie mulți ani, ținând seama de pocăința mare a credinciosului și dorința lui arzătoare de a se împărtăși, să procedeze așa: o parte a canonului s-o pună pe seama milostivirii lui Dumnezeu, o altă parte pe seama duhovnicului însuși (ceea ce înseamnă ca el să se roage mult pentru fiul duhovnicesc), iar a treia parte pe seama crediniosului. (Vezi: „Convorbiri duhovnicești”, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor, 1984, p. 60). Deci dacă un canon oprește de la Sfânta Împărtășanie nouă ani, credinciosul va fi oprit doar trei. În anii de oprire, el trebuie să manifeste pocăință sinceră, să se roage mult, să postească și să facă milostenie. 

Reușita pastorației noastre constă în dragostea față de credincioși, în blândețea cu care-i întâmpinăm în orice împrejurare, mai cu seamă în scaunul spovedaniei. Să nu judecăm și să nu osândim pe nimeni, ci să avem răbdare cu toți și să înțelegem neputința fiecăruia, socotind că neputința noastră: preot, episcop, oricine am fi, este mai mare ca a tuturor.

Să fim convinși că toate darurile lui Dumnezeu se revarsă asupra noastră prin rugăciune. De aceea să stăruim cât mai mult în rugăciune!    

Vă rog să nu ezitați să cereți oricând sfatul ierarhului în numele căruia slujiți!

+ Mitropolitul Serafim

P.S. Vă rog să citiți această scrisoare circulară și în biserică, s-o imprimați și s-o oferiți celor care doresc.