Întâlnirea anuală a Grupului preoteselor „Maria Stăniloae”, prilej de rugăciune, reflecție și comuniune
În perioada 9–11 octombrie 2026, 28 de preotese din cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului s-au reunit la Tübingen, Germania, pentru întâlnirea anuală a Grupului „Maria Stăniloae”. Evenimentul a fost găzduit de Parohia Ortodoxă Română „Sfântul M. Mc. Gheorghe și Sfântul Cuv. Siluan Atonitul” din Tübingen/Reutlingen, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord.
Reuniunea din acest an a avut ca temă „Preoteasa între feminitate, putere și credință – Inspirație și ecouri de la Maica Domnului și de la diferite sfinte”, propunând un cadru de reflecție asupra vocației preotesei, a dimensiunii duhovnicești a feminității și a modelelor de credință care pot inspira viața și slujirea de zi cu zi.
Prima zi a evenimentului a înlesnit cunoașterea, respectiv bucuria revederii participantelor. Turul ghidat al orașului a constituit un moment de respiro pentru prezbitere, iar jocurile de grup, prezentarea proprie, precum și a unei icoane cu însemnătate personală reprezentând-o pe Sfânta Fecioară, respectiv semnificația Maicii Domnului în viața fiecăreia, a stabilit premizele discuțiilor pentru zilele următoare.
Sensul formator al întâlnirii a fost evidențiat mai întâi prin prezentarea „Chipul femeiesc creștin și actualizarea lui în Maica Domnului”, susținută de către preoteasa Dr. Claudia Podașcă. Prin aceasta, s-au explicat câteva noțiuni de antropologie, pentru a înțelege ce este chipul (ceea ce Dumnezeu a pus în om pentru a-I fi partener de comuniune, să se poată adresa față către față), ce caracteristici are, cum este înțeles înainte de căderea în păcat a protopărinților noștri și ce s-a schimbat după căderea omului în păcat prin adăugarea „hainelor de piele”. Ulterior, s-a analizat modul în care chipul întunecat și acoperit de opacitatea trupului a fost și este reactualizat în Maica Domnului, precum și cum a fost acesta reactualizat în sfintele femei recent canonizate, punându-se accent pe învățăturile ce se desprind din viețuirea acestora, pentru ca fiecare dintre preotese să poată reactualiza acest chip în ele însele. Concluzia pe care Dr. Claudia Podașcă a încercat să o pună la inima participantelor a fost aceea că sfintele aduse în discuție sunt o reprezentare în parte, în funcție de categoria căreia aparțin, a chipului feminin regăsit plenar în Maica Domnului, că maternitatea, monahismul, mărturisirea nu se exclud, ci se luminează unele pe altele, în întoarcerea chipului propriu după modelul Maicii Domnului către Dumnezeu.
Prin atelierul „Maica Domnului – modelul deplin”, susținut de preoteasa Adina Gilla, prezbiterele au fost invitate să reflecteze mai atent la trăsăturile Maicii Domnului, să cântărească pe care dintre acestea le consideră relevante pentru propria persoană și misiune, dar și să nădăjduiască în dobândirea lor pe calea spre mântuire, în viața de zi cu zi. Pornind de la momente scripturistice relevante (Buna Vestire, vizita la Sfânta Elisabeta etc.), participantele, împărțite pe grupe de lucru, au fost invitate să răspundă la o serie de întrebări legate de devenirea, atitudinea, caracteristicile Maicii Domnului care se evidențiază în aceste texte, dar și să caute în ele îndemnuri pentru propria viață, gânduri transformate în atribute sau în fapte, mijloace de îmbogățire interioară, duhovnicească.
Prezentarea „Egalitate de fire, deosebire de slujire și mărturisire după modelul femeilor canonizate”, susținută tot de Dr. Claudia Podașcă, a accentuat importanța modelului diferit, dar egal ca scop și relevanță al slujirii Sfintelor Femei. Acestea „nu acoperă chipul cu grija de lume, ci fac din grija de lume locul în care chipul răspunde. Prin mărturisire, trupul îngroșat nu mai ascunde chipul, pentru că libertatea rămâne întoarsă către Dumnezeu până la capăt.[…] Monahia arată ascultarea și maternitatea duhovnicească: viața primită și dată mai departe fără ca trupul să nască. Mama arată viața dată mai departe fără pierderea numelui propriu: nașterea de sfinți nu o pune în umbră, ci ea rămâne persoană deplină în fața lui Dumnezeu. Soția arată fidelitatea care ține «casa» până și sub «cruce» prin suferință. Mărturisitoarele ne arată același «fie mie», rostit cu orice preț. Patru moduri diferite de slujire, o pecete, o întoarcere către Dumnezeu.”
Totodată, prelegerea a constituit punctul de pornire al discuțiilor pe grupe, în detaliu, călăuzite de prezbiterele Adina Gilla, Claudia Maria Podașcă și Irina Gască, facilitând schimbul de idei și identificarea unor repere spirituale relevante pentru viața personală, familială și comunitară. Modelele principale urmărite au fost cel al monahismului feminin, reprezentat prin Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, al maternității roditoare, exempificate prin chipul Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu, precum și cel al Sfintelor Mărturisitoare, cu accent pe viața și mărturia Sfintei Blandina de la Iași.
Pentru sfințenia dobândită prin monahism s-au subliniat ca necesare înțelegerea chemării monahale ca lucrare a libertății, primirea bolii drept ascultare, raportul strâns între harismă și smerenie, dar și receptarea mănăstirilor de maici drept toposuri ale actualizării chipului. În cazul maternității și a soțiilor, s-au luat în considerare ca esențiale aspecte precum nunta dusă până la martiriul casei, sintagma „El te va stăpâni” ca una ce descrie rana adusă Evei după cădere, nu ca rânduială a creației, văduvia interpretabilă nu ca încheiere a slujirii în familie, ci adâncire a acesteia – și nu numai. Dobândirea sfințeniei prin mărturisire s-a observat în raport cu următoarele aspecte: primirea crucii drept cuvânt, libertate evidențiată de alegere și mărturisirea ca actualizare a chipului.
Un moment important al reuniunii l-a constituit cuvântul de îndrumare și încurajare adresat participantelor de către Preasfințitul Părinte Sofian Brașoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului, în cea de-a doua zi a evenimentului. În cadrul acestuia, Preasfinția Sa și-a exprimat bucuria de a fi alături de doamnele preotese, precum și aprecierea pentru acest tip de eveniment și organizare, ce răspunde necesității susținerii reciproce a preoteselor în misiunea încredințată lor. Îmbogățind seria de impresii și relatări ale doamnelor preotese cu privire la eveniment, Episcopul a ținut să sublinieze încă o data exigențele drumului ales de către Sfintele Femei, acelea de a fi unul asumat, propriu, incluzând toate dificultățile și asperitățile implicite. De asemenea, a adus în prim-plan relația dintre feminitate, sfințenie și maturitate în slujire, precum și o parte din atributele, respectiv elementele esențiale ce definesc slujirea preotesei, respectiv accederea către sfințenie: iubirea, bucuria, pacea, sinceritatea, comuniunea.
Asemenea întâlnirilor precedente, și cea de anul acesta, de la Tübingen, a reprezentat nu doar un prilej de revedere și comuniune al membrelor Grupului Preoteselor „Maria Stăniloae”, ci şi un spațiu al întăririi sufletești, al împărtășirii experiențelor și al cultivării solidarității. Roadele acestei întâlniri se răsfrâng atât asupra participantelor, cât mai ales asupra familiilor pe care le sprijină cu discreție și devotament și, mai ales, asupra comunităților din care fac parte. Prin prezența, lucrarea și mărturia lor, preotesele contribuie la consolidarea legăturilor dintre credincioși și la păstrarea vie a credinței, grijii și slujirii, atât de importante în contextul diasporei. Astfel, evenimentul își reafirmă, an de an, valoarea profundă: aceea de a inspira, de a uni și de a aduce lumină în viața comunităților bisericești din Arhiepiscopia Germaniei, Austriei și Luxemburgului.
Preoteasa Bianca Deaconu,
Centrul Bisericesc Român Ortodox din München
