Părintele Vicar Nicolae Dura a însoțit un grup de oaspeți austrieci de seamă în România

După o săptămână (15 – 21.09.2024) când am însoţit în România, o grupă reprezentativă din Austria – HR-in Mag. Andrea Pinz, preşedinta Senatului Colegiului Universitar de Formare a Profesorilor din Arhiepiscopia Vienei şi a Episcopiei de St. Pölten şi conducătoarea Oficiului de Învăţământ al Arhiepiscopiei Vienei, Mag. Dr. Nikolaus Krasa, vicarul-general al Arhiepiscopia Vienei, rector a.D. HR Mag. Dr. Christoph Berger, vice-rectori şi profesori ai Colegiului Universitar Viena/ Krems – m-am convins încă o dată că acasă avem multe porţi ale raiului. Pentru aceasta am socotit bine şi folositor să scriu câteva gânduri şi date despre locurile pe care le-am revăzut şi le-am retrăit şi cu aceşti oameni distinşi, care au fost tare impresionaţi de tot ceea ce au văzut şi au trăit în această călătorie de studii în cele şapte zile. Am călătorit, am vizitat, ne-am închinat şi am comunicat cu reprezentanţi ai Bisericii noastre Ortodoxe, dar şi cu fraţi şi surori catolici şi protestanţi, cu români, maghiari şi saşi.

Am avut convingerea cu toţii că această călătorie pe care am intitulat-o: „Bewegung, Begegnung un Begeisterung” (mişcare, întâlnire şi însufleţire) şi-a meritat numele şi scopul, revărsând asupra noastră mulţumire, bucurie şi spor duhovnicesc şi cultural. În cele şapte zile am ajuns şi am poposit la: Sibiu, Alba Iulia, M-rea Râmeţ, Cluj, M-rea Nicula, M-rea Bârsana, Sighetul Marmaţiei, Moisei, M-rea Voroneţ, Mănăstirile: Sf. Ioan cel Nou din Suceava, Pătrăuţi, Putna, Sihăstria Putnei, Cămârzani şi Dragomirna, Aşezământul de copii Sf. Leontie din Rădăuţi, Iaşul cu frumuseţile lui: Bisericile ortodoxe Sf. Trei Ierarhi, Nicolae Domnesc, catedralele ortodoxe şi catolice, Primăria şi Palatul culturii.

În zona actualului cartier sibian Gușterița ar fi existat castrul roman Cedonia. Aici s-a descoperit o așezare geto-dacică din secolul 2 î.Hs. În același loc s-au descoperit ateliere meșteșugărești din epoca romană aparținând secolelor 2-3 și vestigii din epoca migrațiilor. În 1755, a fost găsit așa-numitul Donarium din Bierthan. Acesta este o tăbliță de bronz cu mâner, a cărei inscripție latină (Ego Zenovius votum posuit) a dat dovezi ale existenței unei populații creștine, vorbitoare de latină în această zonă în urmă cu 1800 de ani.

Orașul Sibiu/ Hermanstadt a fost înființat după mijlocul secolului al XII-lea de coloniști sași aduşi din teritoriul Rin-Mosela. Prima mențiune a cetății a fost făcută în data de 1191 sub numele Cibinium într-un document ecleziastic emis de papa Celestin al III-lea, care a recunoscut la rugămintea regelui Béla al III-lea existența Prepoziturii Sibiului (praepositura Cibiniensis), scoasă de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei. În 1241, tătarii au distrus așezarea și au ars-o. Doar 100 de locuitori au supraviețuit atacului. Regele Andreas al II-lea a reînnoit aceste privilegii coloniştilor germani în Bula de Aur din 1224. În 1432, Sibiul a fost asediat pentru prima dată de turci, iar în 1438 orașul a fost descris de Papa Eugen al IV-lea ca un bastion defensiv pentru întreaga creștinătate. La Sibiu a fost publicat, în anul 1544, Catehismul Luteran, prima carte tipărită în limba română.

Din 1692, odată cu creșterea influenței austriece, Sibiul devine sediul guvernului Transilvaniei. Aceasta este o perioadă înfloritoare a orașului, cele mai reprezentative construcții din această perioadă fiind Palatul Brukenthal și Biserica romano-catolică „Sfânta Treime”. În anul 1717 a fost înființată prima fabrică de bere de pe actualul teritoriu al României.

În anul 1784 apare la Sibiu primul ziar din Transilvania, numit Siebenbürger Zeitung. În 1788 s-a deschide primul teatru de pe teritoriul actual al României (în prezent Sala Thalia a Filarmonicii de Stat). În 1872 se construiește prima linie de cale ferată din Transilvania, calea ferată Sibiu–Copșa Mică, iar în 1897 calea ferată Sibiu–Vințu de Jos. În același an Sibiul a fost electrificat, prin racordarea la centrala hidroelectrică de la Sadu. Tot în această perioadă Sibiul este sediul asociației ASTRA și un oraș important al comunității românești.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, un nou grup de coloniști (Landler-i) din provincia austriacă Salzburg a venit la Sibiu. La mijlocul aceluiași secol, orașul a devenit din ce în ce mai mult un centru spiritual al populației românești. Comitetul Național Permanent Român a avut sediul la Sibiu și a fost prezidat de episcopul Sf. Andrei Şaguna. În 1863, Dieta Transilvaniei a adoptat Legea privind drepturile egale ale națiunii române și confesiunile sale.

Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea Sibiul devenise un oraș modern plin de viață. A fost al treilea oraș din Austro-Ungaria care a fost echipat cu iluminat electric. În 1909, a fost deschis primul cinematograf al orașului. După Primul Război Mondial, Transilvania s-a unit cu România în 1918. După cel de-al Doilea Război Mondial, la care Sibiul a supraviețuit fără distrugeri semnificative, au venit conducătorii comuniști. Fabricile și terenurile au fost naționalizate, oponenții politici au fost persecutați și închiși. Aproximativ 2.800 de germani din oraș au fost acuzați de autoritățile comuniste că au cooperat cu Germania nazistă și deportați în Uniunea Sovietică pentru muncă forțată. În decembrie 1989, sibienii s-au răzvrătit din cauza penuriei economice extreme și a represiunii dure. 89 de persoane și-au pierdut viața. Câteva sute de oameni au fost răniți.

Sibiul a fost aleas drept Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2007 de către cei 25 de miniștri ai culturii din UE. În același an, aici a avut loc a treia Adunare Ecumenică Europeană.

La Sbiu ne-am închinat în capela Facultăţii de Teologie, unde se pătrează un iconostas brâncovenesc, vechi de 300 de ani, am fost primiţi de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Laurențiu, am comunicat cu profesori de la Facultatea de Teologie şi cu profesori de religie. În Biblioteca Mitropoliei ni s-au prezentat piese culturale de mare valoare: manuscris din anul 1260, Liturghierul lui Macarie (tipărit în 1508), ediţia primă în română a Noului Testament (Bălgrad, Alba Iulia 1648), prima Biblie în română (Bucureşti 1688) ş.a. Am fost primiţi la Episcopia Evanghelică C.A. din Sibiu, am vizitat bisericile luterană, catolică şi Muzeul Brukenthal.

Biserica din Maierii Sibiului cu hramul Sfântului Luca a fost construită în cartierul Terezian al Sibiului în anul 1791. Această biserică este astăzi, cel mai vechi edificiu de cult ortodox din Sibiu. Mai veche ca ea, a fost Biserica din Groapă, construită în 1789, care a fost demolată în 1793 și reconstruită pe același amplasament în perioada 1802-1803 de Constantin Hagi Popp.

Catedrala ortodoxă are hramul Sfintei Treimi. A fost construită între anii 1902 – 1906 pe locul unde din 1797-1799 se afla o biserica a negustorilor macedo-români şi greci. Catedrala are forma unei bazilici bizantine, fiind la scară redusă o copie a Catedralei Sfânta Sofia din Constantinopol. Catedrala sibiană masoară 53,10 m lungime, 25,40 m lăţime în centru, are o cupola de 24,70 m şi 15 m diametru, iar turnurile cu tot cu cruci măsoară 43 m înălţime. Crucile de pe turnuri şi cupolă, ca şi policandrul format din 365 de becuri lumânări, precum şi sfântul chivot de pe sfânta masă a altarului au fost confecţionate în Viena în urmă cu 120 de ani.