Pelerini din Parohia Dresda la Muntele Athos

După învățătura Bisericii, omul este o ființă dihotomică: suflet și trup. Precum trupul, și sufletul omului are nevoie de hrană pentru a trăi, pentru a se întări și pentru a se putea lupta cu ispite de tot felul. Iar hrana sufletului este rugăciunea, este întâlnirea cu Dumnezeu, este harul pe care Dumnezeu cel Milostiv îl varsă peste cei care-L caută pe Dânsul. Dar, precum noi, oamenii, nu ne hrănim permanent cu aceeași hrană, ci căutăm câteodată și o delicatesă ori un fel de mâncare mai consistent, care să ne dea putere pentru zilele mai grele, care să ne alunge monotonia unei vieți rutinate cu aceleași obiceiuri, tot așa și sufletul, la răstimpuri, cel puțin, trebuie să primească și câte o masă mai îmbelșugată, acolo unde oameni bineplăcuți lui Dumnezeu știu să gătească bine pentru suflet.

Și unde se gătește mai bine pentru gusturile sufletului decât în locurile sfinte, unde, sub streașina mănăstirilor și în psalmodiere îngerească, se încearcă noi și noi rețete pentru suflet, în bucătăria virtuților.

Având acest îndemn în minte, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Serafim, Mitropolit al Germaniei, Europei Centrale și de în perioada 29 septembrie – 4 octombrie 2025, un grup de pelerini râvnitori de cele sfinte, format din credincioși ai Parohiei „Buna Vestire” din Dresda, cărora li s-au alăturat și părintele Dr. Ionuț Băncilă, de la Parohia „Sfântul Paisie de la Neamț” din Postdam, dimpreună cu fiul său, Filip, au pornit într-un pelerinaj de mult așteptat către mănăstirile din Sfântul Munte Athos.

Unii cu avionul, alții cu busul, participanții la pelerinaj, organizat cu ajutorul agenției Basilica Travel, s-au întâlnit în Tesalonic și, apoi, au pornit împreună spre cochetul orășel Ouranoupoli, poarta de intrare (pe apă) către Peninsula Athos, Muntele ocrotit de însăși Maica Domnului, cea Grabnic Ascultătoare (după cum avea să se numească prima icoană a ei, la care aveau să se închine credincioșii din Germania în Sfântul Munte).

Marți dimineață, așadar, cu emoție și nerăbdare, cei doisprezece pelerini s-au îmbarcat pe unul dintre vasele care asigură transportul către mănăstirile Muntelui Athos și, după o frumoasă călătorie pe mare, unde au fost „escortați” de câțiva delfini prietenoși, au acostat în arsanaua Mănăstirii Dohiariu.

Impresionantă, cu ziduri înalte, puternice, construite pentru apărarea de atacurile dese ale piraților și ale păgânilor, Mănăstirea Dohiariu te lasă fără cuvinte, îndemnându-te la rugăciune smerită și la reculegere. A fost un bun început al acestui periplu, în care au urmat apoi, în prima zi, Mănăstirile Xenofont și Russikon (Sfântul Pantelimon), apoi schitul Sfântul Ilie și cunoscuta Mănăstire Votopedu, unde părintele ieromonah Chiril, viețuitor român al acestei mănăstiri, le-a oferit pelerinilor posibilitatea de a se închina la Brâul Maicii Domnului și la celelalte odoare și Sfinte Moaște din altarul bisericii.

Seara, după ce au vizitat și Mănăstirea Protaton din Kareia – capitala Sfântului Munte, unde au asistat și la slujba Vecerniei, credincioșii veniți de pe meleagurile germane au înnoptat în Centrul pentru pelerini.

Miercuri dimineață, după o binemeritată, dar scurtă perioadă de odihnă, pelerinii s-au trezit în zori de zi pentru a participa la Sfânta Liturghie în biserica Schitului „Sfântul Andrei”, din apropiere, apoi s-au îndreptat, pe jos, către Mănăstirea Cutlumuș, ctitorie a împăratului bizantin Alexie Comneanul, și reconstruită cu ajutorul domnitorilor valahi Nicolae Alexandru și Vlaicu Vladislav, în secolul al XIV-lea. Biserica „Sfântul Nicolae” din incinta acestui locaș monahal a fost ridicată în întregime de către cunoscutul voievod român Neagoe Basarab, în veacul al XVI-lea.

La întoarcerea în capitala Kareia, pelerinii au mai intrat încă o dată în Mănăstirea Protaton, în altarul căreia le-a fost permis să se închine la renumita icoană făcătoare de minuni „Axion estin”. Cu bucurie în suflet, pelerinii s-au îndreptat apoi pe jos către chilia Sfântului Paisie Aghioritul, celebra „Panaguda”, care, deși închisă, le-a întărit sufletele cu putere pentru încă o zi de pelerinaj.

Următoarea mare mănăstire ce avea să fie vizitată de grupul de pelerini a fost Stavronikita, cu icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ierarh Nicolae și impresionantele viaducte ce asigurau mănăstirii apa potabilă, colectată de la mulți kilometri distanță, pentru necesarul mănăstirii.

Coborând apoi pe malul Mării Egee, grupul s-a oprit sub uimitoarele ziduri ale Mănăstirii Iviron, în care icoana Maicii Domnului Portărița, una dintre cele mai cunoscute icoane din lume, avea să trezească în suflete atât gând de pocăință, cât și de nădejde, cunoscând cât de grabnic ascultătoare și milostivă este Maica Domnului cu cei care-i caută ajutorul.

Două mănăstiri la fel de maiestuoase, cu ziduri mari și cu grădini ce amintesc de frumusețea Raiului, anume Caracalou și Filotheos, au fost următoarele pe ordinea de zi a pelerinajului, și, pentru că ploaia abundentă nu permitea prea multă vizitare a împrejurimilor, credincioșii au aflat timp de reculegere, de odihnă și de primenire a sufletelor și a minții. Un lucru interesant este faptul că Mănăstirea Caracalou a fost restaurată aproape complet de către domnitorul moldovean Petru Rareș, cu ajutorul sfetnicului său, care avea să rămână apoi ca monah în această așezare călugărească.

După ce a mai stat ploaia, microbuzul ce transporta pelerinii a urcat cu greu până la Schitul „Sfântul Dimitrie”-Lacu, așezare monahală aflată pe teritoriul Mănăstirii „Sfântul Pavel”, sub a cărei ascultare se află. Aici, pelerinii au fost tare bucuroși să poată asculta sfintele slujbe în limba română, și, după rânduiala schitului, au participat la slujba Vecerniei și a Pavecerniței, pe seară, apoi, la miez de noapte, la Miezonoptică și Utrenie, urmând ca dimineață, în zori de zi, să asculte citirea Ceasurilor și să participe la Sfânta Liturghie, unde marea majoritate s-au și împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului. Dar peste dar, părintele egumen Ștefan Nițescu i-a binecuvântat la plecare și le-a spus cuvinte de folos fiecăruia.

După ce au servit masa în trapeza schitului, pelerinii au pornit spre izvorul făcător-de-minuni al Sfântului Athanasie Athonitul, unde au băut din această apă binecuvântată și au luat cu ei și pentru cei de acasă aghiasmă din izvorul sfântului.

A urmat, ca o încununare a acestei pelegrinări pe la Mănăstirile Sfântului Munte, Marea Lavră, cea mai veche și mai importantă mănăstire a Athosului, îndoliată în acea zi de trecerea la Domnul a unui viețuitor de seamă al Mănăstirii, Mitropolitul sihastru Hrisostom. Spunând o rugăciune pentru sufletului Înalpreasfințitului părinte, credincioșii s-au închinat la vechile și impresionante icoane ale mănăstirii, la mormântul Sfântului Atanasie Aghioritul, întemeietorul acestui așezămând monahal, apoi s-au retras discret, pentru a nu tulbura liniștea sfântului locaș, și s-au îndreptat către peștera Sfântului Ioan Cucuzel, celebrul melod și protopsalt al Sfântului Munte.

Ultima oprire în Muntele Athos, unde aveau să petreacă încă o noapte de rugăciune, a fost Schitul Românesc „Sfântul Ioan Botezătorul” Prodromul. Ca o veritabilă mănăstire, cel mai mare dintre așezămintele monahale românești  din Sfântul Munte, schitul Prodromu i-a primit cu brațele deschise, oferindu-le loc de odihnă și mult-așteptata „cherasmă”, o mică gustare ce este oferită pelerinilor, în mod tradițional, de către mănăstirile athonite. După o scurtă odihnă, grupul de credincioși din Germania a vrut neapărat, în ciuda condițiilor nu prea prielnice ale vremii, să viziteze și Peștera Sfântului Cuvios Athanasie Athonitul, unde acesta se retrăgea pentru rugăciune în timpul Postului Mare, în perioada în care a fost egumen al Mănăstirii „”Marea Lavră”. Impresionați de frumusețea peisajului și de bucuria ce au simțit-o când au intrat în această peșteră binecuvântată, pelerinii au revenit în schit și au participat apoi la slujba Vecerniei și a Pavecerniței, având apoi bucuria de a se închina la Sfintele Moaște păstrate în tezaurul schitului, între care se află, ca o încununare, și sfintele Moaște ale Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, ocrotitorul așezământului monahal.

Dimineață, înainte de răsăritul soarelui (aproximativ ora 3.00), s-au trezit deja pentru a lua parte la slujba Miezonopticii, a Utreniei și Ceasurilor, urmate apoi de Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.

Degrabă apoi, deoarece busul pregătit pentru transportul către portul din Dafne aștepta deja, credincioșii pelerini au părăsit cu regret schitul, promițându-și unul altuia că vor mai veni nu doar pentru o zi, ci pentru o săptămână chiar, deoarece dulceața slujbelor și bucuria de a sta alături de acești oameni cu viață sfântă, dedicată lui Dumnezeu, creează dependență… o binecuvântată dependență.

Reveniți în Tesalonic, oraș apostolic, metropolă ce combină o viață mondenă, tumultoasă,  cu noblețea și stabilitatea bisericilor și mănăstirilor milenare, presărate ca  niște stâlpi de susținere cu temelia în cer, pelerinajul a continuat pentru încă o jumătate de zi. În acest timp s-a vizitat Biserica „Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir” din Tesalonic, unde pelerinii s-au putut închina la Sfintele Moaște ale cunoscutului martir din veacul al IIII-lea și la cele ale Sfintei Mucenițe Anisia, din aceeași perioadă. Apoi a urmat Biserica „Sfânta Sofia”(Înțelepciunea lui Dumnezeu), unde se pot admira celebrele mozaicuri din primele veacuri creștine și unde credincioșii s-au închinat la Sfintele Moaște ale Sfântului Ierarh Alexandru al Tesalonicului și cele ale Sfintei Mucenițe Sofia. Nu departe de această biserică se află sediul mitropolitan al Tesalonicului, unde moaștele Sfântului Ierarh Grigorie Palama amintesc de o perioadă grea a creștinătății, în care, cu ajutorul acestui sfânt ierarh, fost viețuitor al Marii Lavre, Ortodoxia a învins tendințele raționalizante și juridiste venite din Apusul Europei, dezvăluind lumii frumusețea învățăturii teologice despre energiile necreate.

De aici, ca un ultim popas duhovnicesc, pelerinii au intrat în biserica Sfintei Cuvioase Teodora din Tesalonic, în care s-au putut închina la Sfintele Moaște ale acestei Sfinte Cuvioase, precum și la cele ale Sfântului Cuvios David din Tesalonic, cel care, o lungă perioadă de vreme, asemenea sfinților stâlpnici din vechime, și-a petrecut viața în priveghere și rugăciune într-un migdal, până aproape de trecerea sa la Domnul.

În curtea acestei mănăstiri, veritabil colțișor de rai aflat în centrul orașului, părintele paroh Sebastian Schipor, dimpreună cu toții membrii grupului de pelerinaj din Germania, l-au felicitat pe dl Dionisie Barabaș, consilier al Parohiei din Dresda, ce-și sărbătorea onomastica, în ziua de prăznuire a Sfântului Dionisie Areopagitul.

O masă de seară servită împreună, în care au depănat amintiri și impresii din acest pelerinaj, precum și planuri pentru organizarea unui pelerinaj viitor, cât mai grabnic de realizat, au încununat o binecuvântată și de folos lucrare, aceea de a petrece câteva zile pe pământul binecuvântat al Greciei, dar mai ales pe cel al Sfântului Munte Athos, Muntele Maicii Domnului.

A consemnat Pr. Sebastian Schipor – Parohia „Buna Vestire” – Dresda