Sărbătoarea copiilor în Parohia Dresden
„Lăsați copiii să vină la mine, că unora ca acestora este împărăția cerurilor!” (Luca 18, 16-17)
Prima zi de vară. Prima zi de iunie. Multe amintiri ne trezesc aceste cuvinte nouă, celor plecați departe de casele noastre. Cât de mare era așteptarea vacanței, cât de entuziamați eram de faptul că, la școală, ni se pregătesc atâtea surprize, că învățătorii și profesorii sunt mai bine dispuși, că ne pun note bune și ne împart bomboane sau înghețată, că suntem lăsați să ne jucăm mai mult pe afară. Cu alte cuvinte, că suntem sărbătoriți.
Am vrea să retrăim acele clipe, să ne mai putem bucura atât de sincer, să ne mai putem entuziasma cu atâta putere de lucruri mici, de daruri și de zâmbete! Am vrea, dar nu reușim. Prea multe griji ne umbresc chipurile, prea multe decizii greșite ne fac să fim prea prevăzători, prea multe neascultări ne fac neîncrezători și anxioși de multe ori. În zâmbete copiilor noștri descoperim însă adevărata bucurie. În seninătea și nevinovăția lor învățăm iarăși a ne bucura cu adevărat.
De aceea, în Duminica a șaptea de după Sfintele Paști, capela parohiei din Dresden a răsunat de glasuri cristaline de copii, bucuroși că astăzi este ziua lor, a celor mici, și că, în familia cea mare a parohiei, astăzi ei se află în centrul atenției. Cuminți și frumos îmbrăcați, ca de mare sărbătoare, sub privirile iubitoare ale părinților, copiii au luat parte la Sfânta Liturghie, unde au primit cel mai de preț dar ce li s-ar fi putut vreodată oferi: Darul vieții cele veșnice, adică înseși Trupul și Sângele Domnului sub forma pâinii euharistice. Înșirați unul câte unul, cu mâinile strânse pe piept și cu drag de Hristos, cei mici s-au bucurat de împărtășire și de harul lui Dumnezeu ce lucrează tainic în suflete. Apoi au mulțumit lui Dumnezeu și, cu mare nerăbdare, au plecat în sălile de cateheză, unde, în cadrul proiectului „Școala parohială”, doamnele profesoare i-au primit cu multe și felurite daruri. S-a nimerit ca în această zi să fie și o aniversare, așa că sărbătoarea a devenit cu atât mai frumoasă.
Au primit, pe lângă tortul aniversar, muultă pizza și înghețată, pentru că, sfârșindu-se de-acum Sfânta Liturghie, venise deja ora mesei, apoi, în grup organizat, au pornit (27 de copii și 9 adulți) către cinematograful din apropiere, unde au vizionat împreună „Un panda pe nume Moon”, destinat în primul rând copiilor și adolescenților, dar care s-a dovedit a da de gândit mai ales celor mari.
Emoționați și înveseliți de micul panda, personajul principal al filmului, copiii au învățat multe despre cum să se bucure de frumusețea lumii din jur, cum să se împrietenească și cum să fie recunoscători pentru darul vieții, stând mai ales departe de pericolele lumii virtuale, iar părinților li s-au deschis ochii asupra atenției și afecțiunii pe care trebuie să o acorde copiilor pe care Dumnezeu i-a dăruit lor. Toți au plecat spre casă bucuroși, chiar dacă o ploaie torențială (de vară, nu-i așa?) i-a răcorit puțin. Urmărind chipurile și entuziasmul celor mici, mulți dintre părinți au înțeles cât de important e să-i adune pe copii laolaltă, ca ei să învețe împreună-bucuria și să trăiască sub binecuvântarea cumuniunii de credință.
Pr. Sebastian Schipor, Parohia Dresden
