Sfințirea altarului bisericii „Sf. Arhangheli” din Berlin

Istoria diasporei ortodoxe române din Germania nu începe, fără îndoială, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, nici măcar cu valul de români plecați spre Vestul Europei în anii 90. De câteva secole chiar, negustori sau oameni de cultură, fii de boieri sau oameni politici au locuit pe teritoriul german cel puțin periodic. Acolo unde se adună mai mulți ortodocși români, nu pot supraviețui sufletește decât căutând să se adune în rugăciune, în comuniunea Liturghiei, sub streașina unei biserici pe care tot, cu mila cea nemăsurată a lui Dumnezeu, tot ai o construiesc.

Comunitatea românilor ortodocși din capitala Germaniei, atât de veche și de cunoscută, nu are cum să facă notă distinctivă. După ce, între cele două Războie Mondiale, cu binecuvântarea Casei Regale a României, în mijlocul Berlinului se achiziționase o biserică evanghelică, transformată apoi într-o frumoasă biserică ortodoxă ce a fost distrusă distrusă, din nefericire, în urma cumplitelor bombardamente ce au țintit acest oraș în anul 1944, românii ortodocși (cei mai mulți dintre ei, plecați din țară din pricina regimului de tristă amintire) au rămas fără un locaș propriu de rugăciune. Comunitatea nu era foarte mare până spre sfârșitul secolului trecut, dar, odată cu deschiderea granițelor datorată Revoluției din anii ’90 și cu intrarea României în Uniunea Europeană, mii și mii de români au ales să se mute în capitala Germaniei pentru un trai mai bun. Deși s-a slujit în mod constant Sfânta Liturghie în acest loc și, deși mai mulți preoți au păstorit turma de credincioși de aici, totuși, până în anul 2006, când, prin străduința părintelui profesor Constantin Mihoc, s-a achiziționat un teren în zona Olympia Stadion, ortodocșii români din Berlin nu au mai reușit să ridice o altă biserică.

A urmat un moment extrem de tragic – îngăduit de Pronia lui Dumnezeu – în viața acestei parohii. Păstorul mult iubit al acestei turme, care s-a ostenit cu atâta abnegație pentru ca ea să poată avea un locaș propriu de rugăciune, trecut la Domnul în mod tragic: un zid din clădirea ce trebuia dărâmată pentru ca, în locul ei, parohia să ridice biserica mult dorită, s-a dărâmat, iar părintele și un tânăr vrednic de-al parohiei, Nicolae, au fost striviți de greutatea lui. Jertfa părintelui Constantin Mihoc și atânărului Nicolae a cutremurat conștiințele credincioșilor ortodocși din Berlin, care, odată cu venirea noului lor păstor, părintele protosinghel Clement Lodroman, au sprijinit din toate puterile ridicare locașului de cult proiectat și gândit de părintele Constantin.

Oricât de mare ar fi dorința oamenilor de a ridica un locaș în care să se poată înălța Domnului rugăciuni și jertfă de mulțumire, un astfel de deziderat nu e ușor de atins. Cu cât însă așteptarea e mai mare, cu atât bucuria se revarsă mai mult pentru cei ce așteaptă. Și așteptare a luat sfârșit în ziua de 11 mai, în anul Domnului 2025.

Mulțime mare de credincioși, duminică dimineață, a așteptat venirea părinților ierarhi, dimpreună cu un sobor mare de preoți și diaconi, pentru a sfinți altarul acestei deosebit de frumoase biserici, construite, după dorința părintelui Constantin, după modelul bisericilor moldave, din pământul Sucevei, în care părintele s-a născut și în care, atât de curând, a și fost îngropat. Înaltpreasfințitul părinte Serafim Joantă, Mitropolit al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, dimpreună cu Preasfințitul părinte Sofian Brașoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei și Luxemburgului, și cu Preasfințitul Emmanuel de Christupolis, episcop-vicar al Mitropoliei Germaniei din cadrul Patriarhiei ecumenice, laolaltă cu preoții comunităților ortodoxe  sârbe și bulgare din Berlin, cu părintele protopop al Protopopiatului ortodox român al Germaniei de Est, Ioan Forga, și alți mulți părinți, întâmpinați cu atâta entuziam de mulțimea deja adunată de la primele ore ale dimineții, dar și de măiestritul cor psaltic „Evloghia” din București, au purces spre sfântul altar, acolo unde, în mijlocul jertfelnicului, avea să fie așezată de către părinții ierarhi gramata de sfințire a altarului, sfintele moaște de martiri, care aveau să se adauge rugătorilor din ceruri pentru această comunitate de creștini, pecetea ierarhului locului, Înaltpreasfințitul Serafim, și avea să fie unsă cu Sfântul și Marele Mir Sfânta Masă pe care, de acum înainte, se va aduce neîncetat jertfă „de toate și pentru toate” din cele dăruite nouă de Dumnezeu cel Milostiv.

A urmat Sfânta Liturghie, slujită de cei trei ierarhi, în frunte cu IPS Serafim, la care a luat parte mulțime mare de credincioși de la cele două parohii din Berlin, precum și mulțime de oaspeți de la parohiile din tot estul Germaniei.

Evanghelia zilei, a Vindecării Slăbănogului de la scăldătoarea Vitezdei, a fost tâlcuită de către Preasfințitul Părinte Sofian Brașoveanul, ce a evidențiat faptul că, în societatea de azi, mila este una dintre cele mai rari virtuți întâlnite nu doar printre oameni, ci chiar și printre cei botezați. De aceea, ideea principală a cuvântului rostit de Preasfințitul Sofia neste întoarcerea la mila creștină, dar și aceea a întoarcerii noastre către Dumnezeu, Cel care, în orice moment al vieții noastre, este dispus să ne ajute și să ne ridice din greutatea noastră.

După ce majoritatea credincioșilor din biserică s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului, cum se cuvine la un astfel de mare moment, și după otpustul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, cu bucurie mare, a ieșit în fața credincioșilor vădit emoționat de un astfel de nepereche eveniment, de atâta vreme așteptat, și a mulțumit credincioșilor, dimpreună cu părintele paroh, pentru toată osteneala depusă în lucrarea foarte anevoiasă de construire a unui locaș de rugăciune demn de o astfel de comunitate și de un astfel de oraș. Primul său gând s-a dus însă către părintele Constantin Mihoc și către tânărul Nicolae, pe jertfa cărora, după cum a ținut să amintească Înaltpreasfințitul, s-a ridicat acest măreț lăcaș. Toată mulțimea a fost impresionată până la lacrimi de o mărturie pe care Înaltpreasfințitul a obținut-o de la una dintre surorile părintelui, imediat după ce el a trecut la Domnul: în drum spre biserică, în ziua în care Dumnezeu a primit jertfa sa și a ales să-l ridice între cei drepți, în Împărăția Sa, părintele Constantin, în timp ce conducea mașina, cânta necontenit cântările Învierii, dar mai cu seamă Troparul Învierii, deși era de-acum deja luna august. „Nu mă mai satur de Înviere”, i-a spus el surorii sale, parcă anticipând participarea sa la Învierea cea de obște, la darul cel de neîntrecut pe care Hristos l-a făcut celor credincioși ai săi. Prezența dnei preotese Cristina Mihoc, a părintelui Justin Mihoc, fiul părintelui Constantin, și a multor membri ai familiei sale l-a făcut pe Înaltpreasfințitul să remarce cât de important este să faci parte dintr-o familie cu autentice valori creștine, precum este cea amintită. O familie care naște viitori preoți și, mai presus de toate, care naște viitori prieteni ai lui Dumnezeu pentru veșnicie este de neprețuit pentru Biserica lui Hristos.

Înaltpreasfințitul a mulțumit, de asemenea, dnei ambasador Adriana-Loreta Stănescu și autorităților statului român pentru sprijinul acordat parohiei din Berlin, în special, dar, în general, Bisericii Ortodoxe din Germaniei, a mulțumit dlui director al ICR Berlin, Cristian Niculescu, tuturor oficialităților, membrilor corului Evloghia din București, părinților veniți de aprope sau de departe pentru a fi alături de părintele Clement și de credincioșii parohiei sale în acest deosebit moment, precum și tututor credincioșilor prezenți la slujbă. A dat apoi cuvântul dnei ambasador, care, mărturisind faptul că, de la început, din anii 2000, fiind in misiune diplomatica la Berlin, a fost parte a acestei comunități, si și-a manifestat deosebita bucurie de a lua parte la acestă slujbă de sfințire a altarului, un moment de împlinire sufletescă atât personală, cât și profesională, ca reprezentantă de seamă a statului român în Germania. Recunoștința ei s-a îndreptat îndeosebi către lucrarea părintelui protosinghel Clement Lodroman, a cărui osteneală în a ridica acest măreț locaș de rugăciune l-a observat de la momentul venirii lui, în situație de urgență, ca preot pentru comunitatea din Berlin și până la o astfel de culme a misiunii sale, sfințirea bisericii parohiei ce o păstorește.

Înaltpreasfințitul nu a vrut să lase nerăsplătită o astfel de jertfă, așa încât, imediat după discursul doamnei ambasador, i-a oferit părintelui Clement bedernița, semn al aprecierii sale pentru efortul și neobositul zel de a duce la bun sfârșit un astfel de sfânt deziderat. De asemenea, și membrii Consiliului parohial și ai Comitetului parohial au primit o diplomă de apreciere din parte Înaltpreasfințitului Serafim și a întregii Mitropolii pentru vrednicia de care au dat dovadă.

Cu emoție în glas, părintele paroh a mulțumit tuturor celor de față, în special Înaltpreasfințitului Serafim, pentru că au acceptat să fie de față la un astfel de important moment al parohiei sale, și a dat slavă lui Dumnezeu că a îngăduit să ducă la bun sfârșit fapta minunată de a duce la bun sfârșit construcția bisericii din Berlin.

Cu toții au fost apoi invitați la agapa tradițională, pregătită cu generozitate de credincioșii parohiei, unde mesenii s-au bucurat și de un moment artistic cu totul deosebit, anume cântece și jocuri populare, interpretate de tinerii din parohia „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Berlin. A urmat apoi concertul excepțional de cântări psaltice al Corului „Evloghia” din București, dirijat de părintele Marius-Sorin Militaru, moment deosebit de apreciat atât de către Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, cât și de toți oaspeții acestui binecuvântat eveniment.

A consemnat: Pr. Sebastian Schipor

Foto: Pagina Facebook a PS Părinte Episcop-vicar Sofian Brașoveanul