Arhidiac. Conf. Dr. Sorin Mihalache a conferențiat în Parohia Luxemburg
La inițiativa Părintelui Ion Tîrgoală, paroh al Parohiei Ortodoxe Române „Nașterea Domnului” și „Sf. Apostol și Evanghelist Matei” din Luxemburg am avut bucuria de a-l avea în mijlocul nostru pe Arhid. Lect. Univ. Dr. Adrian Sorin Mihalache, unul dintre cei mai apreciați conferențari ortodocși români ai vremii noastre, profesor universitar, teolog și cercetator în domeniul dialogului dintre teologie, filosofie și neuroștiințe.
Într-o perioadă în care omul trăiește poate mai conectat ca oricând la lume, dar tot mai deconectat de sine, de cei dragi și de Dumnezeu, conferința intitulată „Viața atentă” a venit ca un răspuns profund la una dintre cele mai mari provocări ale timpului nostru: redescoperirea prezenței autentice. Nu a fost doar o conferință academică, ci o invitație la introspecție, la așezare launtrică și la redescoperirea frumuseții unei vieți trăite conștient, cu discernământ și cu inima trează.
În deschiderea conferinței, Părintele Adrian Sorin Mihalache a arătat că atenția noastră este astăzi permanent fragmentată pe toate cele trei planuri ale vieții – profesional, familial și spiritual. Platformele sociale, telefonul mobil, fluxul nesfârșit de informații și ritmul alert al societații ne solicită continuu, iar aceasta împrăștiere a atenției ajunge să ne afecteze liniștea interioară, relațiile cu cei apropiați și chiar viața duhovnicească.
Pentru a evidenția importanța atenției, Părintele l-a citat pe filosoful William James, care afirmă: „Eu sunt atenția mea.” Acest gând a fost așezat alături de îndemnul Scripturii: „Luați seama la voi înșivă”, subliniind faptul că omul devine, în mare măsură, ceea ce alege să privească, să asculte și să se hrănească în fiecare zi.
Referindu-se la viața profesională, conferențiarul a explicat că multe dintre profesiile actuale ne obligă la multitasking, o formă de atenție dispersată care ne face să trecem permanent de la un lucru la altul. Deși pare eficientă, aceasta obosește mintea și, prelungită în timp, se răsfrânge inevitabil asupra vieții de familie. Ajungem acasă cu trupul, dar nu și cu mintea, iar cei dragi resimt lipsa unei prezențe reale.
Există, pe de altă parte, profesii care solicită o concentrare profundă asupra unui singur obiect sau proces. Și această formă de atenție poate deveni consumatoare dacă nu este însoțită de perioade de odihnă, de rugăciune și de reașezare interioară. Echilibrul rămâne cheia unei vieți sănătoase.
Un loc aparte l-a ocupat atenția spirituală. Părintele a vorbit despre atenția la cuvintele rugăciunii, îndemnându-ne să nu le rostim mecanic, ci să coborâm cu mintea în inimă. Fiecare cuvânt, spunea dânsul, trebuie să fie „ca un glonț care bate la ușa inimii până când aceasta se deschide”, o imagine memorabilă care exprimă stăruintă, răbdare și puterea rugăciunii lucrătoare.
De altfel, întreaga conferință a subliniat faptul ca atenția nu este doar un exercițiu psihologic, ci o virtute creștină. Ea înseamnă să fii prezent în fața lui Dumnezeu, atent la aproapele tău si conștient de propriile gânduri și trăiri. Fără atenție nu există ascultare, fără ascultare nu există comuniune, iar fără comuniune omul rămâne tot mai singur, chiar dacă este înconjurat de oameni.
În partea finală, Părintele a oferit și câteva îndemnuri practice pentru cultivarea atenției: să facem un singur lucru la un moment dat, să ținem telefonul mobil departe atunci când dorim să fim cu adevărat prezenți, să redescoperim liniștea, să încetinim mișcările și vorbirea și să cultivăm contemplarea prin lucrurile simple și frumoase ale vieții – ascultarea unui concert, privirea unui apus de soare, mersul în natură sau practicarea sportului cu deplină conștientizare.
A vorbit, de asemenea, despre tăierea voii ca exercițiu de disciplinare interioară, despre răbdarea de a nu răspunde imediat tuturor impulsurilor și despre participarea la Sfânta Liturghie „ca o stană de piatră”, în nemișcare, reculegere și atenție deplină, pentru că numai într-o inimă liniștită poate răsuna cu adevărat glasul lui Dumnezeu.
Conferința s-a încheiat cu un verset care a sintetizat întreaga temă a serii: „Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu.” (Psalmul 45, 10)
După conferință, cei prezenți au avut bucuria de a continua dialogul cu Părintele Mihalache într-un cadru mai apropiat. Am avut posibilitatea de a achiziționa câteva dintre volumele sale, iar Părintele a oferit fiecăruia, cu multă căldură, un autograf și un scurt gând. Pentru mulți dintre noi, cărțile luate acasă vor reprezenta nu doar o frumoasă amintire a acestei seri, ci și prilejul de a aprofunda temele abordate în conferință și de a continua această călătorie a redescoperirii atenției și a vieții trăite în prezența lui Dumnezeu.
În încheiere, Părintele Ion Tirgoala a mulțumit Părintelui Adrian Sorin Mihalache pentru cuvântul profund, echilibrat și ziditor, pe care ni l-a împărtășit, precum și tuturor celor implicați în organizarea acestei conferințe. Ne rugam ca roadele acestei seri să rămână vii în inimile tuturor celor prezenți și să ne ajute să cultivăm atenția ca mod de viață, pentru că, numai un om atent poate iubi cu adevărat, poate asculta cu adevărat și se poate întâlni cu adevărat cu Dumnezeu.
A consemnat Pr. Ion Tîrgoală
