Pastorala Crăciun 2008
Darurile Crăciunului şi misiunea creştină
„Poporul ce stătea în întuneric a văzut lumină şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii, lumină le-a răsărit” (Matei 4, 16)
Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,
Iată-ne ajunşi din nou la marea sărbătoare a Naşterii Domnului cu inimile pline de bucurie şi de încredere în mila şi bunătatea lui Dumnezeu Care a trimis în lume pe Fiul Său pentru ca „lumea să a aibă viaţă şi din belşug să aibă” (Ioan 10, 10). Fiecare dintre noi a trăit anul pe care-l încheiem peste câteva zile cu bucurii şi împliniri, dar şi cu încercări şi dezamăgiri, căci viaţa omului pe pământ este o permanentă împletire de bucurii şi de necazuri. Dumnezeu fiind însă cu noi „în toate zilele până la sfârşitul veacurilor” (Matei 28, 20) ne ajută să depăşim orice necaz şi să gustăm bucuria chiar şi în durere. Sfinţii vorbesc mereu de bucuria care se naşte din durere, dacă ne încredinţăm voii sfinte a lui Dumnezeu.
Anul acesta Dumnezeu ne-a încercat, pentru păcatele noastre, cu inundaţii mari şi cu secetă în România şi în alte părţi ale lumii, iar în Europa şi America de Nord cu o criză bancară şi industrială de mari proporţii care poate avea consecinţe deosebit de grave. În toate acestea trebuie să vedem fragilitatea şi vulnerabilitatea vieţii omeneşti, ca şi a societăţii în care trăim. Nici o societate nu poate avea şanse de reuşită şi de supravieţuire dacă se fondează numai pe valori materiale: bani, câştig, profit, plăceri trupeşti… O societate sănătoasă, armonioasă şi prosperă, ca şi viaţa fiecăruia dintre noi, se construieşte în primul rând pe valori spirituale, izvorâte din credinţa în Dumnezeu. Europa este creştină dintru început şi nu va putea supravieţui decât conştientizând propria-i identitate spirituală şi promovând valorile evanghelice: credinţa în Iisus Hristos ca Mântuitor al lumii, dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni din care se naşte respectul faţă de identitatea fiecărei persoane şi ajutorul reciproc, curăţia vieţii, smerenia, blândeţea…
Istoria ne stă mărturie că toate societăţile omeneşti şi imperiile lumii au sfârşit odată cu decăderea lor morală. Astăzi când vedem în jurul nostru atâta imoralitate şi corupţie, încurajate (cel puţin imoralitatea) de însăşi legile civile, ne dăm seama că ne aflăm pe malul unei prăpăstii în care putem cădea oricând, fiecare în parte ca şi societatea întreagă.
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, eveniment istoric petrecut acum două mii de ani, reprezintă cea mai mare răscruce in istoria omenirii. Astăzi aproape toate popoarele lumii numără anii de la Hristos. Iar „Părintele erei creştine”, adică cel care a calculat pentru prima oară anii de la Naşterea Domnului, a fost un străromân din Dobrogea, anume Dionisie Exiguul (cel Mic sau Smerit, 460-545), declarat anul acesta ca sfânt de către Biserica noastră cu data de prăznuire la 1 septembrie.
Evenimentul Naşterii Domnului este important şi unic prin ceea ce el reprezintă pentru întreaga omenire: venirea lui Dumnezeu în lume, Întruparea Sa din Fecioara Maria, unirea omului cu Dumnezeu în persoana Mântuitorului Iisus Hristos, descoperirea lui Dumnezeu ca iubire sau comuniune de Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; a lui Dumnezeu care din iubire a creat lumea şi pe om, care din iubire S-a întrupat, a pătimit şi a înviat, liberând pe oameni din robia diavolului, a păcatului şi a morţii. Toate acestea sunt darurile Crăciunului, ale Naşterii Domnului de care ne bucurăm astăzi. Desigur orice dar este gratuit, căci altfel el n-ar mai fi dar. Totuşi iubirea este reciprocă. La iubire se răspunde cu iubire. Atunci când facem cuiva un dar ne bucurăm mai întâi că darul nostru este primit şi că el aduce bucurie celui ce-l primeşte. Ne bucurăm şi mai mult când vedem că darul nostru este folosit de cel care-l primeşte, că acesta este recunoscător pentru darul primit şi că înmulţeşte darul făcând, la rândul său, bine altora.
Tot astfel şi Dumnezeu se bucură dacă primim darurile Sale, dacă primim şi ne bucurăm de Naşterea Domnului, de învăţătura pe care El ne-a dat-o, de ajutorul şi de mântuirea pe care El ni le oferă în Sfintele Taine ale Bisericii… Dumnezeu se bucură de recunoştinţa noastră, de mulţumirea pe care o aducem în rugăciunile noastre de zi cu zi, mai cu seamă participând cu evlavie la Sfânta Liturghie , care este marea rugăciune de mulţumire adusă lui Dumnezeu prin Fiul Său, Mântuitorul Iisus Hristos. Dumnezeu se bucură când vede că ne străduim să ducem o viaţă curată şi sfântă, că facem bine semenilor noştri, că ne iubim unii pe alţii, că transmitem lumina credinţei semenilor noştri care nu-L cunosc sau Îl cunosc prea puţin pe Dumnezeu…
Iubiţii mei fii sufleteşti,
La începutul acestei Pastorale de Crăciun am amintit textul biblic: „Poporul ce stătea în întuneric a văzut lumină şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii, lumină le-a răsărit ”. Troparul Naşterii Domnului pe care-l cântăm mereu în aceste zile spune şi el: „Naşterea Ta,Hristoase Dumnezeule, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei…”Într-adevăr, Naşterea Domnului a adus lumii lumina cea adevărată care este Pruncul dumnezeiesc născut în ieslea Betleemului, Iisus Hristos, care ne-a lăsat învăţătura cea mai desăvârşită, pecetluită cu Sângele Său. „Eu sunt lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8, 12), zice Mântuitorul despre Sine.
Din păcate, o mare parte din lumea creştină de astăzi nu-L mai cunoaşte pe Domnul Iisus Hristos, nici învăţătura Sa, care singură liberează şi mântuieşte. Societatea în care trăim ne oferă tot felul de idoli pentru casă ne satisfacă „pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii” (I Ioan, 2, 16). Slujind acestor idoli, adică alergând numai după bani, după plăceri şi distracţii, ne înstrăinăm de Dumnezeu şi ne închidem într-o lume fără orizont, care încetul cu încetul ne omoară mai întâi sufletul, iar apoi şi trupul. La îndepărtarea oamenilor de Dumnezeu, contribuie şi o bună parte din legile promovate de Uniunea Europeană, mai cu seamă pe linie morală, cum sunt liberalizarea avortului sau legalizarea căsătoriile între persoane de acelaşi sex, care sunt nu numai anti-creştine ci şi anti-umane prin consecinţele lor nefaste asupra sănătăţii oamenilor şi a societăţii.
Cei care-L cunosc pe Mântuitorul Iisus Hristos şi învăţătura Sa sunt ocrotiţi de toate aceste rătăciri, trăiesc în lumina Lui care le luminează toate căile vieţii. „Făclie picioarelor mele este Legea Ta Doamne şi lumină cărărilor mele”, zice Psalmistul (Psalmul 118, 105).
Dar pentru ca oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu şi poruncile Lui, pentru a crede în El şi a se întoarce de la calea lor cea rea, este nevoie de multă misiune din partea Bisericii. Desigur, misiunea se face în primul rând în Biserică prin săvârşirea Sfintelor Taine şi prin predică. Sfintele Slujbe săvârşite cu evlavie sunt prin ele însele didactice, catehetice. Din ele putem învăţa mai mult decât din toate cărţile, mai cu seamă dacă preotul ne ajută să descoperim semnificaţia lor profundă, mistică. Dar cei care vin la Biserică sunt extrem de puţini în comparaţie cu cei care vin foarte rar sau nu vin deloc. Aici se impune cu stringenţă o pastoraţie individuală, personală. Preotul trebuie să ţină legătura personal cu toţi credincioşii de pe raza parohiei, prin vizite la casele credincioşilor, prin scrisori, prin convorbiri telefonice, prin publicaţii parohiale… Ca şi Păstorul cel bun din Sfânta Evanghelie, preotul trebuie să-şi pună sufletul pentru toţi păstoriţii săi, mai cu seamă pentru cei rătăciţi, care au uitat de Dumnezeu şi de Biserică. Căci Păstorul cel bun lasă cele nouăzeci şi nouă de oi în munţi şi se duce după oaia cea rătăcită (Luca 15, 4) .
În vremurile noastre, când mass-media a luat o amploare uimitoare, Biserica trebuie să folosească şi mijloacele moderne de comunicare pentru a transmite oamenilor mesajul său. Mai cu seamă când ştim că tocmai prin mass-media se răspândesc atâtea rătăciri şi ispite care-i ţin pe oameni departe de Dumnezeu şi îi îndeamnă la tot felul de păcate.
Ne bucurăm din toată inima că Biserica noastră, de când îl are în frunte pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pune un accent deosebit pe misiunea creştină prin mass-media. Astfel, la iniţiativa Preafericirii Sale, a fost înfiinţat încă din 1998 postul de radio „Trinitas”, astăzi cu emisie în toată Ţaraşi postul de televiziune „Trinitas”, la care putem avea acces şi noi cei din Diaspora. De asemenea, Patriarhia Română editează primul cotidian creştin din Ţară cu titlul „Lumina”. Desigur, această misiune se face cu multă trudă şi cu multă cheltuială. De aceea, îndemnăm pe toţi credincioşii noştri şi toate parohiile să se facă părtaşi la această lucrare misionară sprijinind eforturile Bisericii pentru propovăduirea credinţei (donaţii:Patriarhia Română, IBAN: RO42RNCB0075004895030113, Cod BIC (SWIFT) RNCBROBU, Adresa: B-dul Unirii 63, Bl. F4, Sector 3, Bucureşti).
Misiune facem, de asemenea, când ajutăm în numele lui Hristos pe fraţii noştri aflaţi în lipsuri sau suferinţe. Ne bucurăm că Biserica Ortodoxă Română şi-a sporit mereu opera caritativ-filantropolică, venind în ajutorul foarte multor oameni aflaţi în nevoi. Şi în parohiile noastre se fac eforturi în această direcţie. De aceea, vă îndemnăm ca în perioada sărbătorilor să ne împreunăm eforturile şi să ajutăm la procurarea grâului necesar pentru anul 2009 celor 258 de copii de la Valea Plopului (jud. Prahova) de care se îngrijeşte P.C.Pr. Nicolae Tănase (Asociaţia Provita pentru Născuţi si Nenăscuţi, IBAN: RO70 RZBR 0000 0600 0722 9028, Cod Cod BIC (SWIFT): RZBR ROBU, Adresa: Raiffeisen Bank – Agenţia Victoria Bucureşti, Calea Victoriei nr. 21, corp B, sector 3, cod 030023).
Cu nădejdea că veţi pune la inimă la inimă aceste cuvinte de învăţătură şi că vă veţi strădui să vă apropiaţi tot mai mult de Dumnezeu, înmulţind binele în lume, vă îmbrăţişez pe toţi cu îmbrăţişare sfântă în Hristos Domnul, Cel născut în Peştera Betleemului, vă binecuvintez în numele Lui şi vă fac cele mai calde urări de sănătate şi de tot binele.
Sărbători fericite şi La mulţi ani!
Al vostru de tot binele doritor şi rugător către Domnul,
† Serafim
Arhiepiscop şi Mitropolit