Sărbătoarea Botezului Domnului la Nürnberg

Pe 6 ianuarie 2025, la Praznicul Botezului Domnului, românii ortodocși din Nürnberg au participat în număr mare la Sfânta Liturghie arhierească săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Serafim la Catedrala Mitropolitană, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

După Sfânta Liturghie, în curtea Centrului Mitropolitan, ierarhul și slujitorii altarului au săvârșit slujba sfințirii Aghesmei Mari, la care au luat parte sute de credincioși. Conform tradiției, aceștia au luat Agheasma Mare acasă, păstrând-o la loc de cinste. Apa sfințită se consumă începând din Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) și până în 14 ianuarie, când este Odovania Praznicului.

În cadrul predicii, Mitropolitul Serafim a vorbit despre istoria nașterii, copilăriei și tinereții Domnului Iisus Hristos, până la momentul botezului Său de către Sfântul Ioan la Iordan, și despre semnificația botezului pocăinței practicat de marele profet.

Mitropolitul a subliniat importanța teologică și antropologică a Botezului Domnului: „Cerurile s-au deschis, Duhul Sfânt S-a pogorât asupra Domnului în chipul unui porumbel, iar glasul Tatălui s-a auzit din cer: «Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit». De aceea, Biserica Ortodoxă nu sărbătorește la acest praznic doar Botezul Domnului, ci și arătarea întregii Sfintei Treimi, manifestată prin iubirea Sa față de întreaga creație.”

Mitropolitul a continuat, explicând legătura dintre iubirea divină și relațiile dintre oameni: „Dumnezeu ne-a creat pe noi, oamenii, după chipul și asemănarea Sa, adică fiecare dintre noi, de când ne-am zămislit în pântecele maicii noastre, de când ne-am născut purtăm în noi chipul și asemănarea lui Dumnezeu, avem și noi iubirea lui Dumnezeu în inima noastră și această iubire se manifestă – sau trebuie să se manifeste – în relația cu semenii noștri și în primul rând cu familia noastră: iubirea între soț, soție și copii, apoi iubirea între neamuri, iubirea în societate, între oamenii din toată lumea, pentru că toți oamenii sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Toți oamenii din lumea aceasta sunt frați și surori între ei. Dacă domnește între oameni iubirea, atunci însemnă că în lume există înțelegere, pace și dragoste. Dacă în familie nu este iubire, ci este ceartă, dezbinare, atunci stăpânește duhul răului. Diavolul, în limba greacă înseamnă „cel care dezbină”, cel care seamănă ura și dezbinarea între oameni. Duhul lui Dumnezeu este cel care unește. Când Îl ai pe Dumnezeu în inima ta, ai pace, ai bucurie, eşti smerit, eşti plin de dragoste pentru toţi semenii tăi și ierți, pentru că Dumnezeu este și iertate. Datorită iertării lui Dumnezeu, El L-a trimis pe Fiul Său, pe Domnul nostru Iisus Hristos în lume, ca să ne spele păcatele prin suferințele și moartea Sa pe cruce și prin învierea Sa.”

Mitropolitul românilor din Germania a explicat și sensul obiceiului de a lua Aghiasma Mare: „Apa sfințită pe care o luăm acasă și o păstrăm cu evlavie, în tot cursul anului, o luăm din când în când, mai cu seamă când avem momente de necazuri și dureri. Atunci ne gandim la Botezul Domnului și la descoperirea Sfintei Treimi la Iordan”. Primirea acestui dar al credinței trebuie însă însoțită de dorința de a deveni mai blânzi, mai buni, de pocăință față de păcatele care trebuie mărturisite înaintea duhovnicului cât mai frecvent. Ierarhul a deplâns faptul că mulți credincioși nu se spovedesc nici măcar la Paști și la Crăciun, accentuând că nu trebuie așteptate marile sărbători pentru mărturisirea păcatelor, ci această Sfântă Taină este rânduită pentru o mai mare frecvență, pentru că prin aceasta se întreține în inimă conștiința păcatului. Cel care se crede fără de păcat se află într-o mare eroare, nedându-și seama de starea sa reală. Ierarhul a continuat, explicând cum poate avea loc, în mod practic, curățirea de păcate și patimi: „Fiecare dintre noi trebuie ne să lăsăm, la fiecare spovedanie, măcar de câte un păcat, fiindcă întoarcerea de la toate păcatele deodată este dificilă.(…) Prin lupta cu fiecare păcat în parte, vine și puterea de schimbare și de îndreptare”.

Înaltpreasfințitul Serafim a mai atras atenția și asupra superficialității în practicarea credinței: „Nu trebuie să fim creștini numai din obicei. Da, venim la biserică, mai și postim, mai facem și câte o faptă bună… Ești creștin atunci când te angajezi cu toată viața ta pentru Dumnezeu. Crezi în Dumnezeu, te rogi în mod regulat, în fiecare dimineață, în fiecare seară, înainte de masă, după masă, pe drum, la lucru, tot timpul cu rugăciunea. Postești miercurea și vinerea, în posturile mari, vii la biserică în fiecare duminică. Cine nu vine în fiecare duminică la biserică, în mod regulat, nu se poate numi cu adevărat creștin. (… ) Biserica trebuie să fie pe primul plan: credința, rugăciunea, și apoi toate celelalte. Dacă facem aceasta, o să vedem ce minuni face Dumnezeu cu noi, cum ne binecuvintează, cum ne ajută și ne încurajează, ne dă putere să trecem peste necazuri, greutăți, boli și suferințe. Ne dă curaj să le învingem pe toate și să nu cădem în deznădejde și în ispitele diavolului.”

La finalul predicii, ierarhul a făcut un apel pentru susținerea proiectului eparhial „Burse pentru copii săraci din Moldova”, prin care sunt ajutați 850 de copii din județele Botoșani și Vaslui.

Pe 7 ianuarie, în a doua zi  Praznicului, când Biserica Ortodoxă sărbătorește Soborul Sfântului Proroc și Înaintemergător Ioan, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Serafim a săvârșit din nou Sfânta Liturghie la Centrul Mitropolitan, alături slujitorii catedralei și ai mănăstirii „Sfinții Martiri Brâncoveni”. Părintele Protosinghel Ioan Popoiu a ținut cuvântul de învățătură despre viața și activitatea Sfântului Ioan Botezătorul în istoria mântuirii.

La finalul slujbei, Înaltpreasfinția Sa a felicitat pe toți cei care poartă numele Sfântului Proroc Ioan.