• pictura-catedrala-munchen.jpg
  • pictura-catedrala-munchen0.jpg
  • pictura-catedrala-munchen2.jpg
  • pictura-catedrala-munchen3.jpg
  • pictura-catedrala-munchen4.jpg
  • pictura-catedrala-munchen5.jpg
  • pictura-catedrala-munchen6.jpg
  • pictura-catedrala-munchen7.jpg
  • pictura-catedrala-munchen8.jpg
  • pictura-catedrala-munchen9.jpg

Pastorale

Pastorală Crăciun 2014

 Iisus Hristos – Calea, Adevărul şi Viaţa

Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6)

✝Serafim
Arhiepiscop Ortodox Român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi
Mitropolit al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,

Sărbătorim astăzi Naşterea Domnului într-o atmosferă de mare bucurie şi entuziasm duhovnicesc, cu cântări şi cu colinde, care ne încălzesc inima şi ne fac să uităm măcar pe moment de grijile şi greutăţile vieţii de zi de zi. Gândul şi inima noastră se îndreaptă acum spre Peştera din Betleem, unde s-a născut Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Căruia ne închinăm împreună cu Maica Domnului, cu dreptul Iosif, cu îngerii şi cu păstorii şi-I aducem, ca şi magii veniţi de la Răsărit, darurile sufletelor noastre: laudă smerită şi mulţumire pentru binefacerile primite de la El. Îl rugăm totodată să ne ierte păcatele şi să ne umple de harul Său, ca să ne purtăm cu vrednicie crucea de toate zilele.

 

Sărbătorile din această perioadă a anului - Naşterea Domnului, Anul Nou şi Boboteaza -înnoiesc în noi dragostea de Dumnezeu şi dragostea de viaţă. Acum trăim mai intens, pentru că ne bucurăm de colindele de Crăciun, de întâlnirea  cu cei dragi ai familiei, de sfinţirea caselor, de cadourile pe care le facem copiilor sau unii altora. Dumnezeu Însuşi, ca un Tată iubitor, se bucură de bucuria fiilor Săi şi ne înnoieşte şi înmulţeşte viaţa! La naşterea unui copil se bucură familia, se bucură neamurile, se bucură Biserica şi societatea, pentru că fiecare copil este o nouă speranţă pentru lume. Cu atât mai mult ne bucurăm noi, creştinii, de Naşterea Mântuitorului lumii, Care este suprema noastră Nădejde. Căci nici unul  din cei ce nădăjduiesc în Hristos nu piere.

Dumnezeu a binevoit să mântuiască lumea din robia păcatului şi a morţii nu printr-un decret divin, nici printr-un înger, ci prin Însuşi Fiul Său, Care S-a făcut om ca să ia asupra Sa păcatele şi neputinţele oamenilor. El a vieţuit pe pământ timp de 33 de ani, i-a învăţat pe oameni cum să trăiască pentru ca să se poată bucura de viaţă şi a făcut bine tuturor celor ce se apropiau de El cu credinţă. Sfintele Evanghelii ne redau o mulţime de minuni pe care Mântuitorul Iisus Hristos le-a făcut cu credincioşii din vremea Sa: a vindecat pe cei bolnavi, a alungat demonii din cei chinuiţi de duhuri necurate, a săturat mulţimile flămânde, a potolit cu cuvântul Său marea şi vânturile care ameninţau viaţa apostolilor, a înviat chiar pe unii din morţi. Astfel se împlineau cuvintele proorocului Isaia, care cu 750 de ani înainte de Hristos a zis: „Acesta (Iisus Hristos) neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat” (Isaia 53, 4; Matei 8, 17). La 33 de ani, Mântuitorul este răstignit pe cruce, dar a treia zi înviază şi prin aceasta mântuieşte lumea din robia morţii. Sf. Apostol Pavel spune: „Iisus Hristos ieri, astăzi şi în veac este acelaşi” ( Evrei 13, 8). El poartă şi astăzi şi întotdeauna neputinţele şi bolile celor care trăiesc după voia lui Dumnezeu şi se roagă Lui cu credinţă. El ne însoţeşte pe toate drumurile vieţii şi este cu noi şi în ceasul morţii, când nimeni nu ne mai poate ajuta. El ne mântuieşte de moartea cea veşnică şi ne face parte cu sfinţii Săi în Împărăţia Tatălui.    

Iubiţi credincioşi,

Noi, cei care ne silim să trăim în lumina pe care Mântuitorul Hristos a adus-o în lume prin naşterea Sa, credem cu tărie că viaţa noastră are un sens veşnic, care se împlineşte numai în legătura noastră cu Dumnezeu şi în ascultarea de El. Pentru noi, Mântuitorul Iisus Hristos este „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6). El este Calea pe care mergând, nu vom rătăci niciodată. El este Adevărul care ne face liberi, dacă trăim în adevăr şi nu în minciună. Şi El este Viaţa care ne înnoieşte viaţa noastră de zi de zi, dacă ne rugăm mereu şi ne împărtăşim cât mai des cu Sfintele Taine, adică cu Trupul şi Sângele Domnului, pentru ca să-L avem pe El Însuşi, Hristos - Viaţa în noi.

De credem că Mântuitorul Hristos este Calea sau drumul vieţii noastre, înseamnă că-L avem pe El prieten şi tovarăş de călătorie în toate zilele: „Iisuse-al meu Prieten bun din zorii tinereţii/ Cu tine eu călătoresc pân’ la sfârşitul vieţii”, spune una din cântările „Oastei Domnului”. A călători cu Iisus  înseamnă a ne încredinţa în tot momentul voii Lui şi a-L chema mereu în ajutor cu credinţa că El, Domnul, este mereu alături de noi şi ne conduce fiecare pas al vieţii. Desigur, calea credinţei sau calea lui Hristos este o cale strâmtă şi nu întotdeauna uşoară. De aceea Mântuitorul ne îndeamnă zicând: „Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care apucă pe ea. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află” (Matei 7, 13). Cei ce umblă pe calea lui Hristos, aceia se silesc să trăiască după voia lui Dumnezeu, împlinind poruncile Lui, ferindu-se de păcate şi de compania oamenilor care-i trag spre cele rele. „Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat... Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea lui va cugeta ziua şi noaptea”, zice Psalmistul David (Psalm 1, 1). Iar Sf. Apostol Pavel ne îndeamnă: „să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă. Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte” (Romani 13, 13-14). Mai cu seamă grija exagerată de trup, de mâncare, de băutură şi de plăceri ne face să părăsim calea lui Hristos şi să umblăm pe căile pierzaniei.

Mântuitorul Hristos este,de asemenea, Adevărul care ne face liberi. Noi nu trăim cu adevărat şi nu ne putem bucura de viaţă decât în măsura în care trăim în Hristos. Iar a trăi în Hristos, înseamnă a trăi după poruncile Lui. „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte” (Ioan 14, 21). Dacă nu trăim după poruncile lui Hristos, nu putem fi liberi, chiar dacă ni se pare că suntem liberi. Omul se înşeală uşor crezând că este liber dacă face tot ceea ce vrea şi ceea ce îi place. Totuşi, a fi liber nu înseamnă a face tot ceea ce vrei, ci a face întotdeauna binele, împlinind voia lui Dumnezeu. Numai atunci suntem liberi cu adevărat, când facem binele. Când facem răul nu suntem liberi, ci robi ai răului pe care-l săvârşim. Acest adevăr îl recunoaştem uşor dacă inima nu ne este cu totul împietrită. Dacă avem o conştiinţă trează, ea ne mustră de fiecare dată când facem ceva rău: când ne certăm şi trăim în dezbinare, când trăim în desfrâu, minţim sau furăm, când nu ne rugăm şi nu postim, când nu facem bine semenilor noştri.

Mântuitorul Hristos este Viaţa noastră şi viaţa lumii. Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan ne spune că Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume tocmai pentru ca „lumea să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10, 10). Tot el ne spune că: „Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16). Aşadar numai în Hristos Care este „Viaţa lumii” putem avea „viaţă din belşug” şi „viaţă veşnică”. Şi numai în Hristos, viaţa noastră se împlineşte pentru că are un sens veşnic. Dacă omul îşi limitează orizontul vieţii numai la lumea aceasta, chiar dacă ar avea tot ceea ce doreşte, totuşi nu poate fi fericit, pentru că sufletul său nemuritor nu se mulţumeşte doar cu bunurile lumii acesteia. Sufletul tinde spre Dumnezeu şi nu se poate odihni decât în El. Şi totuşi, cât de mulţi oameni înăbuşă în ei tinderea sufletului lor spre Dumnezeu şi aleargă numai după bunurile şi plăcerile vieţii acesteia, care sunt atât de înşelătoare! Aceştia zic: „Să mâncăm şi să bem căci viaţa este scurtă. Să profităm de ea cât trăim aici pe pământ pentru că nimeni nu ştie dacă mai este ceva după moarte”. Sfântul Evanghelist Ioan ne spune că aceasta este gândirea celor care iubesc mai mult întunericul decât Lumina pentru că faptele lor sunt rele. „Căci oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească”(Ioan 3, 20).

Să nu uităm nicio clipă că viaţa pământească este doar o pregătire pentru viaţa cea veşnică, pe care Dumnezeu o dă celor vrednici.

Iubiţi credincioşi,

Am spus că atmosfera încărcată de har dumnezeiesc a Sărbătorilor Naşterii Domnului ne face să ne simţim mai uşuraţi de problemele şi greutăţile vieţii. Dar nu numai la Crăciun sau la Paşti ne simţim mângâiaţi şi întăriţi, ci în fiecare duminică, atunci când venim la biserică şi participăm cu credinţă şi evlavie la Sfânta Liturghie primim de la Dumnezeu putere şi curaj ca să înfruntăm cu răbdare orice rău, fără să ne pierdem nădejdea într-un viitor mai bun. Puterea credinţei şi a rugăciunii se arată mai cu seamă în aceea că nu ne pierdem curajul în lupta cu greutăţile vieţii, că nu ne lăsăm abătuţi de ele, ci dimpotrivă ne înmulţim rugăciunea şi postul şi trăim cu nădejdea că vom birui orice rău. Mântuitorul Iisus Hristos ne spune: „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33). A îndrăzni înseamnă tocmai să ne înnoim mereu curajul în lupta cu necazurile vieţii, să începem din nou de fiecare dată când nu reuşim un lucru sau altul şi mai ales să credem, fără nicio ezitare, în biruinţa binelui. De credem în Dumnezeu şi stăruim în credinţă şi în rugăciune, atunci binele - şi nu răul - are ultimul cuvânt în viaţa noastră.

Iubiţi credincioşi,

Îi mulţumim bunului Dumnezeu şi Maicii Domnului pentru tot ajutorul pe care-l primim de fiecare dată când ne rugăm cu credinţă. În anul pe care-l încheiem Dumnezeu ne-a ajutat să înființăm mai multe parohii noi: la Bielefeld, Kassel, Duisburg, Dresda, Chemnitz, Leverkusen, Mönchengldbach, Passau, Wiener-Neustadt şi Innsbruck. Pentru toate aceste parohii noi, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu preoţi foarte buni, cărora le mulţumim pentru jertfa pe care au făcut-o pentru întemeierea lor. Mulţumim, de asemenea, Bisericilor Catolică şi Evanghelică, majoritare în Germania şi Austria, care ne-au oferit biserici în care să putem sluji, sau ne-au ajutat financiar ca să ne facem biserici proprii. Mulţumim tuturor preoţilor noştri pentru slujirea lor şi pentru grija duhovnicească pentru păstoriţii lor. Şi vă mulţumim Dumneavoastră, credincioşilor noştri care participaţi cu evlavie la Sfintele Slujbe şi veniţi în ajutorul preoţilor şi al Mitropoliei noastre. Vă mulţumim tuturor celor care susţineţi Proiectul nostru: „Burse pentru copii săraci din Moldova”, prin care ajutăm lunar, din darul pe care-l primim de la Dumnezeu, 270 de copii cu o situaţie materială la limita existenţei. Pe pagina noastră de Internet găsiţi descrierea amănunţită a acestui Proiect.

Dorindu-vă să petreceţi aceste sfinte zile cu pace şi cu bucurie, chem binecuvântarea Pruncului divin, născut în ieslea Betleemului peste voi toţi, fiii mei duhovniceşti şi vă urez:

Sărbători fericite şi La mulţi ani!

Al vostru de tot binele voitor şi rugător către Domnul,

 +Serafim

 

 

 

 

construimcatedrala.ro