„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim în ea” (Viena, 11.06.2022)

Predică la sfințirea Sf. Mese a bisericii Parohiei „Pogorârea Sf. Duh” și „Sf. Voievod Ștefan cel Mare”,  Viena, 11 iunie, 2022

Înaltpreasfinția Voastră, Preasfințiile Voastre, Excelență, Preacuvioși și Preacucernici Părinți, stimați oaspeți ecumenici, stimate autorități, iubiți credincioși și credincioase,

 Împărtășim cu toții bucuria Preacucernicului Părinte Emanuel Nuțu și a bunilor credincioși ai parohiei ortodoxe române „Pogorârea Sfântului Duh” din Viena care au reușit cu multă osteneală să ridice această frumoasă biserică al cărui Sfânt Altar l-am sfințit acum prin rugăciunea noastră a tuturor. Altarul unei biserici este locul cel mai sfânt al ei : « Sfânta Sfintelor ». După cum știm, Ortodoxia are un simț profund al misterului, al sacrului prezent în arhitectura bisericii, în icoane și freșce, în ritualul slujbelor și muzica vocală. Totul în biserică are o semnificație, un simbol care ne trimite către realitatea cea mai înaltă, a lumii cereaști. În curând biserica aceasta va fi îmbrăcată cu podoaba picturii, atât în interior cât și în exterior, după chipul bisericilor din Bucovina, și va străluci ca o mireasă. Biserica este într’adevăr mireasa lui Hristos! „În Biserica slavei Tale stând, în cer ni se pare a sta, Născătoare de Dumnezeu”, spune o cântare bisericească.

O biserică ortodoxă se compune, în general, din  trei părți : pronaosul, naosul și altarul, care simbolizează pe cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. Pronaosul îl simbolizează pe Sfântul Duh sub al cărui imbold lăuntric venim la biserică spre a ne uni cu Hristos în Taina Euharistiei. Din pronaos pășim spre naos, simbolul Fiului, iar din naos înaintăm spre Sfântul Altar, simbolul Tatălui. Este o ascensiune tainică: Duhul Sfânt ne îndrumă spre Fiul, iar Fiul ne arată pe Tatăl. Dacă Fiul lui Dumnezeu S-a descoperit lumii prin întruparea Sa, iar Duhul Sfânt prin pogorârea Lui la Rusalii sub formă de limbi de foc, Dumnezeu Tatăl rămâne învăluit în misterul pe care-l reprezintă Sfântul Altar, „Sfânta Sfintelor”. Spre Sfântul Altar privim cu ochii inimii într-o cutremurare sfântă căci pe Masa Altarului se aduce Jertfa cea fără de sânge a Mântuitorului Hristos din care ne împărtășim pentru a avea viață în noi. 

Locașul bisericii creștine a fost prefigurat în Vechiul Testament de « Cortul Mărturiei » unde se rugau evreii după ieșirea din robia Egiptului, în timpul celor 40 de ani de peregrinare spre Țara Sfântă. Cortul Mărturiei avea și el o « Sfânta Sfintelor » în care se aflau Mana, hrana dată de Dumnezeu poporului în pustie, Tablele legii cu cele 10 Porunci, primite de Moise pe muntele Sinai și Toiagul lui Aaron care odrăslise, adeverind preoția lui (Numerii 17, 8). În Sfânta Sfintelor nu intra decât arhiereul odată pe an (cf. Evrei 16,7). 

Pe Masa Sf. Altar al unei biserici ortodoxe se află în permanență: Antimisul, pe care se aduce Jertfa Trupului și Sângelui Domnului, Mana cea adevărată din care împărtășindu-ne primim viață veșnică, Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce. În Sfântul Altar nu intră decât slujitorii sfințiți. În ziua sfințirii bisericii însă, toți credincioșii intră în Altar și sărută Sf. Evanghelie, Sf. Cruce și Sf. Masă, iar arhiereul îi binecuvântează. 

Cum am spus, arhitectura bisericii, icoanele și frescele care o împodobesc, ritualul slujbelor și cântarea vocală crează o atmosferă mistică de rugăciune. În biserică totul ne îmbie la rugăciune, la interiorizare, la contemplarea tainelor lui Dumnezeu, « la cugetarea la cele de sus, nu la cele de jos »  (Coloseni 3,2) pentru ca să devenim tot mai mult oameni duhovnicești, oameni plini de Duhul Sfânt. Fără legătura strânsă cu Biserica, fără rugăciune și înfrânare de la plăcerile trupului, sufletul se împătimește de lucrurile lumii acesteia, devine carnal și insensibil la tainele care ne înconjoară. Fericitul Augustin spune că cel ce nu este duhovnicesc până în trupul său este carnal până în sufletul său. Potopul a venit asupra lumii când oamenii au uitat de Dumnezeu și au devenit numai trup, nemaiîngrijindu-se de cele duhovnicești. „Nu va rămâne Duhul meu în oamenii aceștia, pentru că sunt numai trup“ (Facere 6,3). 

Biserica este viața noastră a creștinilor! Nicăieri în lume, sufletul nostru ne se simte mai bine, mai ocrotit și învăluit de prezența lui Dumnezeu ca în biserică. Numai în biserică, la rugăciune, ne ușurăm de durerile și tristețile pe care le acumulăm în viața de toate zilele. Numai în biserică învățăm să-l iubim pe Dumnezeu și să ne iubim unii pe alții pentru că numai Biserica ne socializează cu adevărat și ne face sensibil la nevoile semenilor. O societate fără religie, fără Biserică este sortită descopunerii și pieirii!

De aceea vă pun la inimă să iubiți Biserica, să vă rugați cu drag în biserică cu atenția necesară pentru ca toată rugăciunea și cântarea să vă intre în inimă și s-o umple de Duhul Sfânt. 

În încheiere, aducem mulțumire credincioșilor parohiei „Pogorârea Sf. Duh și Sf. Ștefan cel Mare” în frunte cu Părintele lor duhovnicesc, Emanuel Ștefan Nuțu pentru jertfa ridicării acestei biserici, simbol al credinței și vredniciei poporului nostru pe pământ austriac unde au studiat și muncit de-a lungul secolelor o întreagă pleiadă de români.

Mulțumire aducem și autorităților orașului Viena care au întâmpinat cu bunăvoință cererea noastră de a avea o biserică reprezentativă care să îmbogățească patrimoniul spiritual și cultural al capitalei austriece.

Mulțumim de asemenea, Bisericii Catolice în frunte cu Eminența Sa, Cardinalul Christof Schönborg, pentru sprijinul moral și material oferit comunităților ortodoxe românești din Austria.

Și nu în cele din urmă, mulțumim tuturor preoților noștri din Austria, care fac eforturi imense pentru îngrijirea duhovnicească a credincioșilor și pentru a avea un locaș de cult propriu. 

Fie bine primită înaintea Domnului jertfa noastră a tuturor! Și să avem cu toții răsplată de la El!

 

+Mitropolitul Serafim