Pastorală la începutul Postului Mare 2020

 – Chemare la împăcare, la post și rugăciune –

 Preacucernici Părinți și iubiți credinioși,

Ca și anii trecuți, vă scriu și acum la începutul Postului Mare un cuvânt duhovnicesc de îndemn și de încurajare pentru perioada care ne stă înainte de pregătire pentru întâmpinarea celui mai mare Praznic al creștinătății, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. În calendarul nostru ortodox, duminica de astăzi se numește „Duminica izgonirii lui Adam din Rai”, precum și „Duminica iertării”. Astăzi, Biserica ne cheamă să ne aducem aminte de izgonirea primilor oameni din Rai pentru păcatul neascultării, care a avut consecințe imense asupra oamenilor și asupra cosmosului, după cum ne îndeamnă să ne împăcăm unii cu alții prin iertarea greșalelor semenilor noștri.

În grădina raiului, Adam și Eva aveau binecuvântarea să mănânce din toți pomii, dar erau opriți de la pomul cunoștinței binelui și răului. Cât timp au ascultat de porunca lui Dumnezeu, primii oameni au cunoscut numai binele pentru că petreceau în comuniune de dragoste cu Dumnezeu. Alungați din rai în lumea aceasta pentru păcatul neascultării, Adam și Eva au cunoscut imediat răul în care au ajuns și binele din care au căzut. Astfel răul a intrat în lume cu nenumăratele sale manifestări: mândrie, ură, invidie, lăcomie după bunuri materiale, căutarea plăcerilor trupești ș.a. Din invidie față de fratele său, Cain săvârșește cel mai mare păcat, omorându-l pe Abel. De atunci și până astăzi, lumea este brăzdată de sânge! Tot răul și toată suferința din lume provin din neascultarea de poruncile lui Dumnezeu! Iar porunca cea mai mare este să-L iubim pe Dumnezeu și să ne iubim unii pe alții. De fapt, în iubirea semenilor se arată și iubirea lui Dumnezeu, căci nu putem spune că-L iubim pe Dumnezeu dacă nu-i iubim pe semenii noștri.

Astăzi, Dumnezeu, prin glasul Evangheliei, ne cheamă la iertare și împăcare: „De veți ierta oamenilor greșalele lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veți ierta oamenilor greșalele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșalele voastre” (Matei 6, 14-15). Iertarea ține de esența credinței creștine pentru că Mântuitorul Iisus Hristos a murit pe cruce tocmai pentru împăcarea oamenilor cu Dumnezeu și întreolaltă. În rugăciunea Tatăl nostru, cerem lui Dumnezeu: „și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Dacă nu iertăm, nici Dumnezeu nu ne iartă. Ne cerem chiar osândă. Dar suntem chemați nu numai să iertăm, ci să iubim pe toți oamenii, până și pe vrăjmașii noștri. Mântuitorul ne spune: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc” (Matei 5, 44).

A ierta din inimă este un lucru mai presus de puterea omenească, pentru că firea noastră, marcată profund de păcat, este pornită spre răzbunare. De aceea pentru a ierta este nevoie de harul lui Dumnezeu, pe care-l primim dacă-l cerem în rugăciune. Rugăciunea făcută cu atenția necesară: acasă, la biserică, în toată vremea și în tot locul, aprinde focul harului în inima noastră, o înmoaie, o îmblânzește și o umple treptat de dragoste față de Dumnezeu și față de oameni. Credinciosul care se roagă mult devine tot mai blând, mai iertător, mai înțelegător față de neputința omenească; nu mai condamnă pe semenii săi, nu-i mai judecă și critică, pentru că-i poartă pe toți în inima sa. El este capabil să ia asupra sa păcatele semenilor și preferă să sufere în locul lor, cum suferă o mamă iubitoare pentru copiii săi.

Rugăciunea este ajutată de post și de înfrânare de la plăcerile pătimașe, pentru că postul potolește firea și ajută rugăciunii să coboare în inimă, pentru a nu se împrăștia în cele din afară. Iar în inimă, postul împreunat cu rugăciunea lucrează adevărate minuni. Numai prin post și rugăciune ajungem la pacea inimii care este mai prețioasă decât toate comorile lumii.

Vă pun deci la inimă să vă înfrânați de la mâncare și băutură și să vă rugați cât mai mult pentru ca să gustați din bucuria și pacea inimii ca roade ale dragostei lui Dumnezeu în sufletul nostru. Dacă ajungem să ne bucurăm de pacea inimii, vom constata că toate  încercările și necazurile vieții se vor ușura, pentru că nu le mai punem la inimă, ci înaintea Domnului care le preia asupra Sa. Totul trece în lumea aceasta, toate relele și mizeriile pe care și le fac oamenii unii altora, numai dragostea care ne umple inima de pace și bucurie rămâne în veac.

A devenit deja tradiție în multe din parohiile noastre ca în Postul Mare și în Postul Crăciunului să se citească zilnic Psaltirea întreagă de către 20 de credincioși care se angajează să citească în fiecare zi o Catismă. Faceți vă rog aceasta și veți vedea roadele Psalmilor în viața voastră. Despre folosul citirii zilnice a Psalmilor, Sfântul Vasile cel Mare spune că soarele să nu apună până nu citim câțiva Psalmi.           

Vă pun, de asemenea, la inimă să nu uitați de cei săraci, căci inima plină de dragoste și de pace este în același timp o inimă compătimitoare, o inimă care participă la durerea semenilor. Fiecare parohie trebuie să aibă proiecte de ajutorare a oamenilor nevoiași, mai ales din România. La nivel de Eparhie, avem Proiectul „Burse pentru copii săraci din Moldova” prezentat pe situl Mitropoliei (Rumänische Orth. Metropolie (KdöR); IBAN: DE 47 7509 0300 0401 1678 04; BIC: GENODEF1M05).

Vă îndemn, totodată, să vă spovediți și să vă împărtășiți cu Trupul și Sângele Domnului cât mai des, cu deosebire în vremea posturilor.

Astăzi, cu deosebire, să ne cerem iertare unii de la alții pentru ca postul și rugăciunea noastră să fie bine primite de Dumnezeu. Eu sunt cel dintâi care vă cer tuturor iertare!

Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!

Mă rog Domnului să vă dea bucuria rugăciunii și a postului!

† Mitropolitul Serafim