La Praznicul Rusaliilor 2018: Cuvânt de îndemn al Ierarhilor la susţinerea construcţiei Aşezământului mănăstiresc din München

Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,  

prăznuim  astăzi  marea  sărbătoare  a  Pogorârii  Duhului  Sfânt  peste  Sfinţii Apostoli, eveniment întâmplat la 50 de zile după Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, respectiv 10 zile după Înălţarea Sa la cer. E vorba de un eveniment extraordinar,  care  lasă  să  se  vadă  puterea  lucrătoare,  dătătoare  de  viaţă, însufleţitoare, a Duhului Sfânt în viaţa omului şi a creaţiei. După Înălţarea la cer  a  Domnului  Hristos,  ucenicii  rămăseseră  singuri,  erau  frământaţi  de întrebări,  neştiind  ce  să  facă  în  continuare.  Viaţa  împreună  cu  Domnul Hristos, timp de trei ani îi marcase în profunzime. Nu se mai puteau întoarce acum  la  îndeletnicirile  de  dinainte  de  chemarea  Mântuitorului,  dar  nici  nu aveau  curajul  să  iasă  la  propovăduire,  deoarece  mărturisirea  lui  Iisus  şi  a Învierii lui din morţi le-ar fi pus viaţa în pericol.

  În  această  stare  sufletească  de  frică  şi  de  îndoială  a  ucenicilor,  în  ziua Cincizecimii, „din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce  vine  repede,  și  a  umplut  toată  casa  unde  ședeau  ei.  Și  li  s-au  arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul  a  grăi.”  (Fapte  2,  2-3).  Sub  impulsul  puterii  dătătoare  de  viaţă  a Duhului Sfânt, în Apostoli s-a produs o schimbare majoră. Ei, cei mai înainte fricoşi, plini de îndoieli şi nesiguranţă, acum, însufleţiţi de puterea Duhului, vorbesc în limbi, propovăduiesc cu putere şi curaj, fiind în stare să meargă pentru  adevărul  propovăduirii  până  la  jertfirea  de  sine.  Simplitatea  lor  de mai înainte este înlocuită acum de o înţelepciune dătătoare de sens pentru viaţa  lor  şi  a  celor  cărora  li  se  adresează.  Învăţătura  lor  despre  iubirea dumnezeiască,  despre  Învierea  lui  Hristos  şi  învierea  tuturor  oamenilor,  a avut forţa de a convinge oamenii din Asia, Europa şi Africa, apoi din întreaga lume. 

De peste 2000 de ani această învăţătură a format etosul, modul de vieţuire al creştinilor din întreaga lume. Cu învăţătura creştină s-a plămădit şi poporul român.  Creştinismul  a  dat  înaintaşilor  noştri  înţelepciunea  şi  puterea  să formeze în spaţiul lor de vieţuire o civilizaţie pe care au apărat-o adeseori cu sacrificiul  suprem,  pentru  a  o  transmite  mai  departe  urmaşilor  lor,  deci  şi nouă şi celor care vor veni după noi. Acestea ne-au plămădit fiinţa naţională şi i-au determinat pe înaintaşii noştri ca, acum 100 de ani să lupte pentru a fi împreună, fraţi în graniţele aceleiaşi ţări.

 Din păcate, în ultima vreme, etosul creştin este tot mai contestat în spaţiul occidental, care-şi neagă astfel originea şi propria identitate, periclitându-şi viitorul  şi  existenţa.  Acest  duh  de  contestare  şi  negare  a  Creştinismului  îşi trimite tot mai mult umbra şi asupra noastră. Ca să-i rezistăm trebuie să ne lăsăm însuflaţi continuu de puterea Duhului Sfânt, dătător de viaţă, de putere şi  de  curaj.  Prăznuirea  venirii  Duhului  Sfânt  asupra  Apostolilor  Domnului este pentru noi o sărbătoare în care ne rugăm ca Duhul Sfânt să se pogoare şi asupra noastră, însufleţindu-ne şi călăuzindu-ne paşii pe drumul cel bun, în ciuda  tuturor  greutăţilor  şi  provocărilor  care  vin  asupra  noastră.  Umplerea noastră  de  viaţa,  de  puterea  şi  de  darurile  Sfântului  Duh  trebuie  să  fie  şi dorinţa  şi  năzuinţa  noastră  de  zi  cu  zi.  „Dobândeşte  Duhul  Sfânt  şi  mii  de oameni se vor mântui în jurul tău”, spunea Sf. Serafim de Sarov.

 Iubiţi credincioşi,

însufleţiţi  de  dorinţa  de  a  zidi  lui  Dumnezeu  casă  pentru  noi  şi  pentru urmaşii  noştri,  am  început  încă  din  anul  2009  proiectul  zidirii  unui Aşezământ  Bisericesc,  cuprinzând  o  biserică,  o  mănăstire  şi  un  centru comunitar-parohial în oraşul München. Este vorba de un demers extrem de important  pentru  cultivarea  identităţii  creştin-ortodoxe  româneşti  în sufletele  noastre,  dar  mai  ales  ale  copiilor  care  se  nasc  şi  cresc  aici  în Occident şi care nu vor putea înţelege propria lor identitate ortodoxă spre a o iubi  şi  asuma  dacă  nu  văd  expresia  frumoasă  a  acestei  identităţi. Aşezământul din München este proiectat astfel încât să oglindească duhul şi trăirea ortodoxă românească.

 Frumuseţea şi valoarea acestui Aşezământ fac costisitoare realizarea lui, mai ales că este aşezat în oraşul München, un oraş extrem de scump.  Din luna noiembrie 2017 s-au început lucrările de construcţie, care avansează într-un ritm susţinut, cu respectul normelor de calitate. Construcţia va trebui finalizată până la sfârşitul anului viitor, conform convenţiei contractuale. În lunile următoare, având în vedere că sunt luni de vară şi se poate lucra mult, vom  avea  de  făcut  plăţi  în  valoare  de  aproximativ  un  milion  de  Euro.  De aceea  facem  un  apel  de  suflet  către  toţi  preoţii  şi  credincioşii  noştri  ca  să susţină  această  lucrare  binecuvântată.  Orice  donaţie  este  bineprimită.  Cei care  au  posibilitatea  să  doneze  sume  mai  mari,  vor  fi  trecuţi  în  rândul ctitorilor şi pomeniţi cât va dăinui biserica. Desigur Dumnezeu caută la inima noastră  şi  răsplăteşte  orice  facere  de  bine.  Vă  îndemnăm  de  asemenea  să faceţi cunoscut proiectul cât mai multora. Informaţii despre proiect găsiţi pe pagina  de  internet  a  Centrului  Bisericesc  din  München, http://www.cbrom.de/, iar informaţii de ultimă oră pe paginile de Facebook: www.facebook.com/cbrom.de/ şi https://www.facebook.com/episcopsofian/.  Referitor la modul de donare, părinţii parohi au informaţiile necesare pe care vi  le  pot  pune  la  dispoziţie.  Le  găsiţi  şi  pe  pagina  Centrului  Bisericesc.  Ne sunt  de  folos  atât  donaţiile  ocazionale,  dar  şi  donaţiile  lunare  programate (Dauerauftrag sau SEPA-Lastschrift).

În  acest  an  al  Centenarului  Marii  Uniri,  avem  ocazia  să  arătăm  că  suntem urmaşi  vrednici  ai  înaintaşilor  noştri,  făcând  ceva  pentru  noi,  ca  popor român şi creştin şi, mai ales, pentru cei care vor veni după noi. Să încercăm să ne folosim de această oportunitate şi să n-o lăsăm să treacă pe lângă noi.

Binecuvântarea lui Dumnezeu vine asupra noastră pe măsura dorinţei, râvnei şi efortului pe care-l facem pentru orice lucru bun.   

Ne rugăm ca Duhul Sfânt să se pogoare asupra noastră, să ne lumineze şi să ne întărească!

 Binecuvântarea Domnului să fie cu noi cu toţi!

 Mitropolitul Serafim    şi   Episcopul-vicar Sofian Braşoveanul