„Luați toată armătura lui Dumnezeu” (Berlin, 12.09.2023)

Prelegere susținută la Întâlnirea Internațională  „Den Frieden wagen”, organizată de Comunitatea Sant’Egidio, Berlin, 10-12 Septembrie 2023

„Pentru aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotrivă în ziua cea rea, și, toate biruindu-le, să rămâneți în picioare. Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății. Și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului care este cuvântul lui Dumnezeu“ (Efeseni 6,13-17).

Dragi frați și surori întru Domnul,

După cum știm, creștinul este un ostaș al lui Hristos. Armele lui nu sunt trupești, ci duhovnicești, pentru că „lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, răspândite în văzduh“ (Efeseni 6,12). Într-un exorcism care precede Taina Botezului, în ritualul ortodox, preotul rostește : „Ieși și te depărtează de la cel însemnat, noul ales ostaș al lui Hristos, Dumnezeul nostru“! Urmează apoi așa numitele „Lepădări de satana“. Preotul întreabă de trei ori: „Te lepezi de satana și de toate lucrurile lui și de toți slujitorii lui și de toată slujirea lui și de toată trufia lui“? La care neofitul răspunde: „Mă lepăd”! Dialogul continuă cu întrebarea întreită: „Te unești cu Hristos”? Iar răspunsul este: „Mă unesc cu Hristos”. Spre sfârșitul slujbei, preotul se roagă pentru noul botezat, zicând: „Doamne păzește-l să rămână ostaș nebiruit împotriva celor ce poartă în zadar dușmănie asupra lui și asupra noastră“.

Făgăduințele făcute la Botez trebuie ținute toată viața. Viața creștină este în fond reactualizarea, zi de zi, a Botezului în care am primit harul pentru a ne lepăda de satana și a ne uni cu Hristos în inima noastră unde El sălășluiește în chip tainic. Sfântul Simeon Noul Teolog  (sec. XI) spune că nu suntem creștini decât în măsura în care punem în lucrare, zi de zi, harul botezului, ne lepădăm de satana și de toate lucrurile lui și ne unim tot mai mult cu Hristos pentru a ajunge la asemănarea cu El, „la măsura vârstei deplinătății lui Hristos” (Efeseni 4,13). Prelungind gândirea acestui mare mistic răsăritean putem spune, de asemenea, că nu suntem preoți și episcopi doar prin faptul că am fost hirotoniți, ci numai în măsura în care punem în lucrare harul primit la hirotonie și respectăm credința Bisericii care ne-a trimis să fim păstori și învățători. Orice har primit cere împreuna lucrare cu El căci „în toate suntem împreună lucrători Dumnezeu”  (I Corinteni 3,9). „Nu fi nepăsător față de harul care este întru tine și care ți s-a dat prin punerea mâinilor…” (I Timotei 4,14). Altfel harul se face prilej de osândă. „Blestemat este tot cel ce face lucrul Domnului cu nebăgare de seamă” (Ieremia 47,10). În acest sens, marele teolog și martir Dietriech Bonhöffer vorbește de „harul  scump” care se plătește cu multă osteneală pentru Hristos. Există o dinamică a harului: cu cât ne luptăm mai mult împotriva păcatului și ne ostenim să facem binele, harul se înmulțește, ne dă putere și curaj să continuăm lupta până la capăt.

Dacă tot creștinul este ostaș al lui Hristos, iar preotul și episcopul cu atât mai mult, toți trebuie să trăim precum ostașii. Nici un ostaș nu se încurcă cu lucrurile lumii, ca să fie pe plac stăpânului său (cf. II Timotei 2,4). Și precum sportivul nu ia cununa dacă nu se luptă după regulile jocului, tot așa și ostașul lui Hristos nu primește cununa biruinței dacă nu se luptă îmbrăcat cu toată armătura lui Dumnezeu.

Armătura spirituală a creștinului, cum ne spune Sf. Apostol Pavel în textul citat, este formată din: centură, platoșa dreptății, încălțăminte, pavăza credinței, coiful mântuirii și sabia Duhului.

Centura este adevărul. Creștinul este omul adevărului. „Nu vă mințiți unul pe altul fiindcă v-ați dezbrăcat de omul cel vechi” (Coloseni 3,9). Adevărul nu este doar un cuvânt pe care-l putem falsifica, ci este Hristos Însuși Care a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14,6). De asemenea Duhul Sfânt este Duhul Adevărului (cf. Ioan 14,179. De aceea, minciuna este păcat împotriva Duhului Sfânt. Cel ce minte este de la diavolul, „tatăl minciunii” (Ioan 8,44).

 Platoșa dreptății. Dreptatea creștină nu este doar un principiu juridic abstract, caracteristic mediului social în care trăim. Ea este virtutea prin care creștinul își îndeplinește îndatoririle sale față de Dumnezeu și față de semeni. Omul drept este exigent cu el însuși, respectă drepturile fiecăruia și iertă greșalele semenilor. El știe că libertatea lui se oprește acolo unde începe libertatea semenului său.

Încălțămintea înseamnă să fi mereu gata pentru a vesti Evanghelia păcii. „Cât de frumoase sunt picioarele celui ce vestește pacea”, spune proorocul Isaia (52,7). Nimic nu-i mai prețios ca pacea între oameni care-și are izvorul în pacea inimii fiecăruia. Căci nu putem să fim făcători de pace dacă nu avem întâi noi înșine pace în inima noastră. „Câștigă-ți pacea inimii și mii de oameni se vor mântui în jurul tău”, a zis Sfântul Serafim de Sarov (+1833). Iar pacea inimii se câștigă prin multă rugăciune și asceză.

 Pavăza credinței. Prin credință biruim toate ispitele care vin de la diavolul, de la trup și de la lume. „Cine este cel ce biruiește lumea dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu” (I Ioan 5,5). Credința este puterea lui Dumnezeu în noi. Fără credință omul este mort sufletește și nu înțelege nimic din tainele vieții. Dar credința adevărată este „credința lucrătoare prin iubie” (cf. Galateni 5,6). Căci „fără dragoste nimic nu sunt” (I Corinteni 13,2).

 Coiful mântuirii este nădejdea neclintită că Dumnezeu este cu noi în toate zilele până la sfârștul veacului (cf. Matei 28, 20). Iar „dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră?”  (Romani 8,31). Cu Dumnezeu nu putem fi decât biruitori în toate! Creștinul adevărat nu-și pierde niciodată nădejdea mântuirii, curajul luptei împotriva păcatului și tuturor răutăților lumii acesteia. „Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi” (Romani 8,18).

 Sabia Duhului care este cuvântul lui Dumnezeu. „Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, și pătrunde până la despărțitura sufletului și duhului…și destoinic este să judece simțirile și cugetele inimii” (Evrei 4,12). Cu cuvântul lui Dumnezeu putem deosebi duhurile pentru a alege întotdeauna binele și a ne feri de păcat și de toate ispitele vieții. Psalmistul David spune: „Cuvântul Tău, Doamne, lumină este pe cărările vieții mele” (Psalm 118,105). Iar Ava Antonie, părintele monahismului, sfătuiește ca „în tot ce faci să ai mărturia Scripturilor”. De aceea Părinții duhovnicești ne îndeamnă să citim mereu Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură care ne va inspira în orice moment al vieții, cu deosebire în momente de cumpănă când trebuie să luăm o decizie.

+ Mitropolitul Serafim

Berlin, 12 septembrie  2023.