Maica Sofronia a ținut ateliere despre dezvoltare personală în Estul Germaniei
În data de 3 iunie, Maica Sofronia de la Centrul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Iași a ajuns la Berlin pentru a ține mai multe ateliere de dezvoltare personală în Estul Germaniei. Primul atelier a fost în orașul Chemnitz, urmând apoi Leipzig și Berlin. Până în data de 12 iunie, Maica Sofronia s-a întâlnit zilnic cu grupe mai mari sau mai mici de credincioși. Ea este binecunoscută pentru astfel de ateliere în care ajută credincioșii să se cunoască mai bine, să comunice mai bine și să își îmbunătățească substanțial relațiile cu cei din jur.
În timpul liber Maica a vizitat și unele obiective turistice importante, cum ar fi Dresda cu binecunoscuta Frauenkirche, lagărul de concentrare de la Buchenwald sau orașul Leipzig cu Nikolaikirche și Thomaskirche, acolo unde Bach și-a desfășusat o mare parte din activitatea lui.
Vom prezenta mai jos câteva idei prezentate pe parcursul acestor ateliere.
Un lucru foarte important este acela de a recunoaște și a aprecia bucuriile vieții. Un mod de a dezvolta aceasta este ca în fiecare zi să scriem un jurnal cu bucuriile din ziua respectivă. În plus, este important să fim pregătiți pentru a fi aici și acum, să trăim în prezent. Să dăm orice îngrijorare lui Dumnezeu pentru a fi 100% aici și acum. Mulțumirea a fost pe parcursul tuturor zilelor un subiect foarte important, atât pentru faptul că în mod duhovnicește prin ea se înmulțește darul, dar și pentru faptul că în mod trupește se activează sistemul vagal, prin care ne liniștim și păstrăm mai mult bucuria în noi. Trebuie să mulțumim pentru darurile sfinților, pe care ei le-au înmulțit în viața lor, pentru a ne bucura și noi de ele. De asemenea, trebuie ca fiecare să își aducă darul său după putere.
Relația cu celălalt este ca o eșarfă, în care un capăt este la mine, al doilea la cealaltă persoană. E foarte important de conștientizat că doar capătul meu îl pot controla. Eu de obicei încerc să îl schimb pe celălalt. Dacă celălalt nu s-a schimbat, eu trebuie să pun altceva la capătul meu de relație. În acest sens, Maica amintea cuvintele Părintelui Sofronie, care spunea că „ard de nerăbdare să schimb întreaga lume schimbându-mă pe mine!”
De asemenea, în orice relație este vorba de a cere, de a da, de a primi și de a refuza. Trebuie să știm ce implică acestea. A cere este un act de curaj, care tinde la o altă persoană, recunoscându-mi lipsa. Atunci când dau, trebuie să o fac fără să aștept ceva în schimb și să mă bucur de aceasta. De asemenea se cuvine și să primim ceea ce vine cu recunoștință, ceea ce vine frumos către noi. Dar trebuie învățat și a refuza. Iar refuzul se referă doar la o cerere, nu la persoana care adresează cererea. Iar aceasta presupune de asemenea un act de curaj, căci nu refuzăm pentru că ne temem.
Mai ales în relația cu copiii acest lucru este foarte important de transmis. De aceea, față de o cerere a unui copil poate fi acționat în moduri diferite. De exemplu, un „nu” poate fi transformat într-un da condiționat (mâine). De asemenea, copilul trebuie să fie conștient și implicat în ceea ce dorește: ce ești dispus să faci pentru ceea ce dorești, cum plătești? Dacă ei doresc prea multe la o vizită într-un supermarket, poate fi găsită următoarea soluție: poți cumpăra un singur produs pe care îl dorești, cu prețul de o singură cifră (mai mic de 10€). De asemenea, trebuie să existe posibilitatea alegerii: dacă totuși alegi două produse, săptămâna viitoare nu mai alegi. Iar regulile trebuie respectate doar după ce sunt puse, dar apoi consecvent. Maica a dat exemplul unui tată despărțit, care cheltuia mult, atunci când se întâlnea cu copilul (peste 100 de euro pe weekend). El a hotărât atunci, să îi dea copilului niște bani, mult mai puțini, ca el însuși să știe câți bani are disponibili și să îi cheltuiască cum dorește. În următorul weekend nu a cheltuit decât câțiva euro. De asemenea trebuie lucrat cu reguli clare cu consecințe adecvate, la fel de clare, pentru o perioadă determinată de timp. În toate acestea, consecvența este foarte importantă. De multe ori, Maica Sofronia a subliniat importanța stimulării alegerii la copii, prezentând consecințele alegerii lor: alegi să faci asta (ceva negativ), dar pierzi prima bucurie (din trei lucruri pozitive pe care ar trebui un copil să le trăiască zilnic).
În legătură cu propria persoană, omul trebuie să se obișnuiască să nu mai ceară nimic de la sine, ci să se dea întru totul lui Dumnezeu. Trebuie să mă primesc așa cum sunt, să mă iubesc și să mă accept așa cum și Dumnezeu o face, oferindu-mi timp pentru ca Dumnezeu să mă schimbe! Parafrazând cuvintele Părintelui Constantin Sturzu în legătură cu Nașterea Domnului, Maica Sofronia spunea că Dumnezeu se naște în grajdul din mine. Tot ceea de ce ne scârbim în noi, toată mizeria să o dăm lui Dumnezeu. Iar El ridică păcatul, cu condiția ca eu să i-L dau. Maica Siluana spunea că a vedea păcatul este lumina necreată prin care vedem întunericul din noi. Doar în ceea ce ne arătăm lui Dumnezeu, El ne cunoaște. Dacă noi nu vrem să Îi arătăm ceva din noi, ne respectă libertatea și se arătă că nu ne cunoaște. Cu privire la impulsurile păcătoase, trebuie să le refuzăm pe moment, pentru că ele dispar cu timpul. Atunci când i le dăm lui Dumnezeu, el le transformă cum și când știe El. În acest sens ajută o rugăciune scurtă: „Doamne, vino în inima mea și vindecă durerea din ea!”
În relația cu celălalt, Maica a vorbit despre sistemul ADEZIV: ce „Aștept” eu de la el, ce „Dau” în schimb, ce îmi dă „Energie” în relație (de ce mă bucur). „Zona de Intoleranță” reprezintă acțiunea fiecăruia, peste care celălalt nu poate să treacă, spre deosebire de „Viu”, ceea ce se negociază în relație. Toate acestea ar trebui discutate deschis în orice relație apropiată!
Mai departe s-au detaliat nevoile relaționale și s-au precizat limbaje de iubire și mesajele comunicației. S-a pornit de la perspectiva copilului din noi, respectiv de la ceea ce doream sau nu de la părinții noștri.
Limbajele de iubire, cinci la număr, pot coezista, unele fiind însă predominante, în funcție de persoană și caracterul ei. Astfel, atingerea este mai dezvoltată la fete, la băieți fiind prezentă mai degrabă sub formă de hârjoneală, lupta cu tatăl. Cadourile, care nu trebuie să fie ceva extraordinar, sau micile servicii de zi cu zi sunt alte limbaje prin care se comunică afecțiunea. Mai departe, timpul petrecut împreună, dar și separat, cu fiecare membru al familiei în parte, este un prilej important de afecțiune. Nu în ultimul rând, lauda ocupă și ea un loc foarte important. Tot timpul trebuie găsit ceva de lăudat, fiind accentuat faptul că trebuie lăudat efortul și nu rezultatul.
Primele nevoi relaționale au legătură cu a vorbi despre ceea ce simt și de a fi ascultat în registrul în care vorbesc. Este foarte important să vorbim nu neapărat despre fapte, ci mai ales despre simțirile care le însoțesc. Un exercițiu foarte bun este acela de a ține un jurnal în care să notăm toate bucuriile din ziua respectivă. În același timp, ascultarea trebuie să fie în același registru în care se vorbește. Căci pe lângă registrul real, mai există un registru imaginar, dar și unul simbolic. În registrul imaginar se află de exemplu fricile noastre, care ascund totdeauna o dorință care se vrea împlinită. Pe de altă parte, în registrul simbolic, boala se află în legătură cu un comportament atipic. De exemplu, otita copilului semnifică încercarea lui de a nu mai auzi certurile părinților. Tot la fel, cancerul pornește de la neiertare, care se vindecă prin identificarea conflictului. La copii, un comportament inadecvat pornește de la o problemă în familie. Așa cum se spune: copiii care nu sunt iubiți acasă, vin la școală să fie iubiți. Cei iubiți acasă, vin la școală să învețe!
Următoarele două nevoi relaționale se referă la nevoia de a fi valorizat pentru ceea ce fac și de a fi iubit pentru că sunt. Lauda reprezintă un mod de a valoriza persoana, așa cum spune și Sfântul Ioan Scărarul: „Dacă vrei să întorci un om de la rău la bine, odihnește-l întâi trupește și cinstește-l prin cuvinte de iubire!” De asemenea, trebuie transmisă iubirea necondiționată față de persoană, doar faptele fiind considerate pozitive sau negative. Persoana trebuie iubită așa cum este. Mesaje de iubire include idei ca: „vă iubesc la fel de mult, dar în mod diferit!” Sau „orice simt e ok, depinde ce fac cu ceea ce simt!”.
Ultimele trei nevoi relaționale sunt aceea de a visa, de a ne influența spațiul și de intimitate.
Mesajele reflectă și dezvoltă aceste nevoi relaționale, în același timp le inhibă, dacă sunt toxice. Mesajele cadou, ca lauda, îmbrățișarea, mângâierea, cadoul, cresc bucuria, încrederea și energia. Când ni se răpește bucuria, încrederea și energia, avem de-a face cu mesaje toxice. Acestea sunt: etichetarea (ești așa și pe dincolo), bătaia (echivalentă la nivel cerebral cu excluderea socială), culpabilizarea (tu ești de vină), amenințarea (dacă faci așa și pe dincolo), șantajul (asemănător cu amenințarea, fiind implicate însă și sentimentele), poreclele, comparația (induce bucuria pentru răul celuilalt), tăcerea (prin ea ieșim din relație), injoncțiunea (trebuie să…). Când sunt folosite aceste mesaje toxice, ele sunt demotivaționale, scăzând bucuria, încrederea și energia. Ele pot fi evitate prin oferirea unei alegeri, care nu controlează, ci dezvoltă persoana. Pentru mesajele toxice primite de la cei din jur se poate folosi un coș de gunoi relațional, unde aruncăm mesajele toxice primite peste zi. El se golește o dată pe săptămână!
Acestea sunt câteva idei din cadrul atelierului Maicii Sofronia. Ele sunt dezvoltate în cadrul altor seminarii, care vor continua și anii următori.