Mănăstirea Oașa – o mănăstire de suflet pentru tineri (Nürnberg, 8.11.2022)

Cu toții constatăm cu durere că în bisericile noastre se întâlnesc mai mulți oameni în vârstă și copii decât tineri. Majoritatea părinților care își aduc copiii la biserică și îi împărtășesc cu Sfintele Taine fac experiența dureroasă că la vârsta pubertății (11-16 ani), dezechilibrele psihologice și tulburările emoționale specifice acestei vârste îi îndepărtează de Biserică. Dacă ani de-a rândul acești copii au participat cu regularitate la Sfânta Liturghie, deodată, fără nici o explicație, părăsesc Biserica, simt chiar o repulsie față de ea și față de rugăciune. Ei trăiesc o stare de revoltă față de tot ce este înseamnă disciplină sau ascultare.

În unele cazuri, revolta copiilor se poate datora și părinților care au fost prea severi cu ei și i-au obligat să facă anumite lucruri împotriva voii lor, cum este și mersul la biserică. Ne putem întreba de ce acești tineri nu părăsesc și școala. Fără îndoială pentru că știu că școala este obligatorie pe când Biserica nu este obligatorie. La biserică mergem de bună voie, pe când la școală sau la serviciu mergem din necesitate pentru că altfel nu ne putem realiza material și într-o măsură și spiritual, căci studiu și munca îl înnobilează pe om. Dar înnobilarea prin studiu și muncă nu este deplină și nu ne aduce pacea și bucuria inimii care vin numai din credință și din comuniunea cu Dumnezeu. „Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne și neliniștit este sufletul în mine până nu se va odihni întru Tine”, a zis marele Augustin (+430), când s-a întors la Dumnezeu, după mulți ani trăiți în rătăcire, devenind episcop de Hippona în Africa și un mare teolog. Dar în tot acest timp, mama lui, Sfânta Monica, n-a încetat să se roage cu lacrimi pentru întoarcerea fiului său. Ca s-o încurajeze, Sfântul Ambrozie al Milanului i-a spus: „Fiul unor astfel de lacrimi, nu poate să piară”! Tot astfel trebuie să se roage și părinții ai căror copii părăsesc Biserica și apucă pe căi greșite. Rugăciunea stăruitoare, însoțită de lacrimi și de post, nu poate să nu fie ascultată și împlinită de Dumnezeu! Dar rugăciunea părinților trebuie susținută de rugăciunea Bisericii, a comunităților parohiale din care ei fac parte, ca și de rugăciunea monahilor și monahiilor care sunt chemați de Dumnezeu să se roage pentru lume. Dintotdeauna credincioșii au alergat la mânăstiri ca să ceară rugăciunea călugărilor pentru multele lor necazuri.

Dar dacă omul îl poate părăsi pe Dumnezeu din ispita celui rău, Dumnezeu în iubirea Sa „nebună” pentru om nu-l părăsește nici o clipă, ci face totul, respectându-i în tot momentul libertatea de a i se împotrivi, pentru ca să se întoarcă la El. Și câți nu s-au întors la Dumnezeu ca și Fericitul Augustin! Niciodată nu trebuie să ne pierdem nădejdea în întoarcerea copiilor noștri la Dumnezeu! Mai cu seamă când aceștia s-au rătăcit după ani de zile petrecuți în Biserică. Sămânța primită în ei prin împărtășirea cu Sfintele Taine va rodi mai devreme sau mai târziu!

Se poate ca mulți adolescenți să părăsească Biserica și pentru că n-au găsit în ea un mediu pimitor care să țină seama de așteptările lor, că n-au fost înconjurați cu dragoste din partea preotului și a comunității. Iată că  mânăstirea de la Oașa vine în întâmpinarea acestora și le oferă prin taberele organizate de-a lungul anului un mediu călduros în care fiecare este luat în seamă și acompaniat în demersul său propriu. În atmosfera mistică a slujbelor săvârșite cu participarea activă a tinerilor, aceștia se regăsesc pe ei înșiși, își redescoperă natura lor profundă care este tocmai Ortodoxia, după cuvântul Părintelui Rafael, iar prin conferințele organizate aici primesc răspunsuri la întrebările lor existențiale.

Mă bucur din inimă de jertfa Părinților de la Oașa pentru tinerii Bisericii noastre, din Țară și din străinătate și chem binecuvântarea Domnului peste toți cei ce vin aici în căutarea Adevărului care ne face liberi (Ioan 8, 32).

+Mitropolitul Serafim

la Praznicul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, 2022