Mitropolitul Serafim la Mănăstirea Văratec: „Sfântul Cuvios Iosif a trăit ca un pustnic: rugător și smerit”
În cea de-a doua zi din cadrul triadei sărbătorilor de la Văratec, miercuri, 16 august, Sfânta Liturghie întru cinstirea Sfântului Cuvios Iosif, ctitorul și duhovnicul sfintei mănăstiri, a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, și de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.
Obștea monahală de la Văratec se află, timp de trei zile, într-o deosebită perioadă de bucurie duhovnicească. Dacă ieri a fost prima zi de sărbătoare, închinată Adormirii Maicii Domnului, hramul bisericii așezământului monahal, astăzi obștea l-a cinstit pe ctitorul mănăstirii nemțene, Sfântul Cuvios Iosif. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, și de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.
Pelerini veniți din întreaga regiune a Moldovei au participat la sfintele slujbe și au așteptat la rând pentru a se închina la moaștele Sfinților Iosif și Gheorghe Pelerinul.
Spre final, Părintele Mitropolit Serafim a rostit un cuvânt de învățătură în care a evocat viața ctitorului Mănăstirii Văratec:
Sfântul Cuvios Iosif a trăit ca un pustnic: rugător și smerit. L-a cunoscut pe Sfântul Paisie Velicicovschi și la îndrumarea lui, a adunat la Văratec pe călugărițele care trăiau în pustnicie, în munți, formându-se astfel Mănăstirea Văratec. Piatra de temelie a fost pusă chiar de către Sfântul Iosif. A fost un om smerit, un om rugător, un postitor, un om foarte înțelept, cunoștea limbi străine, a tradus, l-a ajutat pe Sfântul Paisie în traducerea de cărți duhovnicești. Pe lângă înțelepciunea lumească avea mai mult o înțelepciune duhovnicească, adică știința de carte te ajută să aprofundezi înțelepciunea duhovnicească. Sfântul Iosif a fost un om, din toate punctele de vedere, înzestrat de Dumnezeu cu nenumărate calități.
https://youtu.be/vBKYrSuFfW8
După săvârșirea Liturghiei în altarul de vară amenajat în curtea ansamblului monahal, clericii au săvârșit o slujbă de pomenire în osuarul mănăstirii, pentru ctitorii, slujitorii, călugărițele și binefăcătorii trecuți la Domnul de-a lungul timpului.
Sfântul Cuvios Iosif a fost ucenicul Sfântului Paisie de la Neamț
Cuviosul Părinte s-a născut în jurul anului 1750, în satul Valea Jidanului din Transilvania, dintr-o familie de oameni evlavioşi, trăitori ai credinţei ortodoxe. Râvnind vieţii îmbunătăţite a nevoitorilor pentru Hristos, Cuviosul Iosif a cercetat mănăstirile Moldovei şi, văzând viaţa duhovnicească a multor nevoitori, a urmat pilda lor. Acesta a cunoscut viaţa monahală din tinereţe, alegând să devină ucenic al Cuviosului Paisie Velicicovschi, pe când se afla la Mănăstirea Dragomirna. Ca ucenic, el s-a deprins cu ascultarea, smerenia, paza minţii, înfrânarea, postirea, privegherile şi rugăciunea minţii. După anul 1785, cu povăţuirea Stareţului Paisie şi cu binecuvântarea chiriarhului, Cuviosul Iosif a fost rânduit să pună bazele Mănăstirii Văratec, împreună cu maica Olimpiada, iar mai apoi şi Nazaria, ucenicele sale duhovniceşti de la Schitul Durău. Sfântul Iosif este cel dintâi duhovnic al aşezării călugăreşti de la Văratec şi, în acelaşi timp, unul dintre ctitorii acestei mănăstiri. Cunoscând purtarea sa şi rolul activ pe care l-a îndeplinit la Văratec, Mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei l-a preţuit pentru sfinţenia vieţii sale şi faptele bune ce le săvârşea. Ca ucenic al Sfântului Paisie, Cuviosul Iosif a devenit un vrednic misionar al Bisericii noastre şi înnoitor al vieţii monahale în obştea de la Văratec şi împrejurimi. Împreună cu stareţele din vremea sa, a pus temelia bunelor rânduieli cu privire la slujbele bisericeşti, la lucrul de obşte şi chilie, la deprinderea cu cititul, scrisul, lucrul de mână şi rugăciunea cea de toată vremea. La Mănăstirea Văratec a devenit ctitor al celor două biserici de la începutul mănăstirii, al celei din lemn (1785) şi apoi din zid (1808-1812), ambele cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Din mărturiile monahiilor de la Văratec se ştie că duhovnicescul părinte a dus o viaţă aspră, cu nevoinţe călugăreşti, iubind pe Dumnezeu şi oameni, rugăciunea şi cărţile. În ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 5-7 martie 2008, s-a luat hotărârea de a canoniza a nouă sfinți nemțeni, la propunerea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Printre cei nouă sfinți s-a aflat și Cuviosul Iosif de la Văratec, a cărui zi de pomenire a fost aleasă data de 16 august. Proclamarea solemnă a canonizării a avut loc la 5 iunie 2008, la Mănăstirea Neamț iar proclamarea locală a canonizării Cuviosului Iosif, ctitor și duhovnic al mănăstirii, a avut loc pe data de 16 august 2008.
Articol de Flavius Popa, preluat de pe portalul Doxologia al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei; Foto: Oana Nechifor, Doxologia.