Pastorală Crăciun 1996
E M A N U E L
care se tâlcuieşte
Dumnezeu este cu noi
„Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele lui Emanuel, care se tâlcuieşte: „Cu noi este Dumnezeuť (Mt. 1, 23)
Prea Cucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,
Crăciunul este sărbătoarea care a dat naştere la cele mai multe creaţii liturgice şi tradiţii, prin care credincioşii îşi exprimă bucuria venirii în lume a Mântuitorului Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat. Cântările şi imnele liturgice din Tradiţia ortodoxă, de o bogăţie nesfârşită, exaltă evenimentul mai presus de fire al înnomenirii lui Dumnezeu în cuvinte de o deosebit frumuseţe:
„Hristos se naşte, măriţi-L
Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L
Hristos pe pământ, înălţaţi-Vă
Cântaţi Domnului tot pământul
i cu bucurie, veseliţi-Vă popoare“.
(Catavasiile Crăciunului)
„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte
Şi pământul peştera Celui neapropiat aduce
Îngerii cu păstorii măresc şi magii cu steaua călătoresc
Că pentru noi s-a născut prunc tânăr,
Dumnezeu Cel mai înainte de veci“.
(Condacul Crăciunului)
Colindele noastre tradiţionale, atât de răspândite la poporul român, exprimă acelaşi mister divin, într-o formă şi mai accesibilă credincioşilor, atât prin conţinutul cât şi, mai ales, prin melodia lor:
„O, ce veste minunată,
În Vifleem ni s-arată
Astăzi s-a născut
Cel făr-de-nceput
Cum au spus proorocii …
Pe Fiul în al Său nume
Tatăl l-a trimis în lume
Să se nască
Şi să crească
Să ne mântuiască.
Tradiţia „Peşterii“ din Betleem, multiplicată în biserici şi în casele credincioşilor, tradiţie răspândită mai ales în Occident, ca şi cea a pomului şi a darurilor de Crăciun sunt menite să angajeze la sărbătoare întreaga natură i pe toţi oamenii, începând cu copiii, cărora Hristos le-a promis mai întâi împărăţia cerurilor (Mt. 19, 14). „Cerul să se veselească şi pământul să se bucure / că s-a născut pe pământ Mielul lui Dumnezeu, dând izbăvire lumii“, spune o altă cântare de Crăciun (Sedealna Utreniei).
Într-adevăr, Crăciunul este zi de bucurie negrăită pentru cei ce sunt ai lui Hristos, care trăiesc în intimitatea Lui prin rugăciune şi prin post, prin participarea regulată la dumnezeiasca Liturghie şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Său. Numai aceştia pot simţi astăzi din plin bucuria Crăciunului, care depăşeşte infinit orice bucurie pământească. Căci inima lor este pregătită, asemenea pământului bun, lucrat şi îngrijit cu stăruinţă, ca să primească în ea sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu care este Hristos însuşi. Astăzi, Hristos, ascuns în inima noastră, tresaltă de bucurie ca oarecând Sf. Ioan Botezătorul în pântecele mamei sale, Elisabeta (Lc. 1, 44). Iar bucuria noastră este tocmai această bucurie a lui Hristos din noi, o bucurie negrăită pentru întreaga creaţie şi pentru toţi oamenii, inclusiv pentru vrăjmaşii noştri. De altfel, iubirea de vrăjmaşi este semnul celei mai mari purităţi sufleteşti, al asemănării noastre cu Hristos, care a poruncit: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc“ (Mt. 5, 44).
Din păcate, pentru cei mai mulţi creştini de astăzi, Crăciunul şi-a pierdut sensul său profund duhovnicesc, fiind redus la o sărbătoare de familie sau la amintirea pioasă a unui eveniment trecut cu prea puţine rezonanţe în prezent dacă nu considerat doar ca prilej de sărbătorire mondenă. Pentru cei cu adevăraţi credincioşi, Crăciunul este însă taina înnomenirii lui Dumnezeu şi a îndumnezeirii omului cu toate consecinţele care decurg din această nouă stare de har în care a intrat lumea după întruparea Domnului.
Astăzi se împlinesc proorociile, cum spune o colindă străveche, căci Mesia-Hristos (Unsul Domnului), promis încă de la căderea primului om în păcat (Gen. 3, 15), se naşte în chip supranatural de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria pentru ca să mântuiască lumea din păcat şi s-o desăvârşească, unindu-o cu Dumnezeu. În Pruncul din peştera Betleemului noi contemplăm minunea minunilor: coborârea cerului pe pământ, a unirii lui Dumnezeu cu creaţia Sa. Numele de Emanuel dat Pruncului divin de proorocul Isaia (sec. VIII î.d.H) exprimă tocmai această mare minune şi anume că în Hristos „Dumnezeu este cu noi“. Dumnezeu nu a voit să mântuiască lumea din înălţimea cerului prin vreun mesager al Său, înger sau om. El a binevoit să se deşerte pe Sine, adică să se smerească, părăsind slava Sa cerească şi făcându-Se El însuşi om. Rămânând ceea ce era, Dumnezeu devine ceea ce nu era, adică om. Dar om fără de păcat. Ceea ce înseamnă că Hristos ca om este unit cu toţi oamenii, recapitulează în Sine întreaga umanitate. Imaginea mamei care trăieşte viaţa tuturor fiilor ei rămânând nedespărţită de ei, chiar şi atunci când aceştia sunt departe, ne ajută să înţelegem în ce chip Hristos este unit cu toţi semenii noştri în umanitate. Căci umanitatea este una şi toţi oamenii fraţi!
Păcatul care ne separ unii de alii i ne învrăjbeşte, distrugându-ne încetul cu încetul fiinţa lăuntric precum i trupul, nu poate fi depăşit decât prin Hristos, prin credinţa în El şi prin conformarea vieţii noastre cu viaţa Lui. Viaţa creştină este o viaţă în Hristos şi în Duhul Sfânt care ne face tot mai conştienţi de prezenţa şi de lucrarea lui Hristos în noi şi odată cu aceasta de unitatea noastră mistică cu toţi oamenii pe care îi vom simţi cu adevărat ca pe mădularele noastre proprii. Dar pentru aceasta este nevoie de rugăciune multă, de înfrânarea de la păcat şi de la plăcerile deşarte, de renunţarea la noi înşine şi purtarea crucii suferinţelor şi durerilor, după chipul lui Hristos. Viaţa în Hristos este o viaţă de permanentă luptă cu noi înşine şi cu „păcatul care lesne ne împresoară“ pentru ca goliţi de sinea proprie, de poftele şi plăcerile pătimaşe, să ne umplem de viaţa lui Hristos şi a semenilor noştri. „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine“ (Gal. 2, 20). Cu alte cuvinte, am ajuns să mă identific cu Hristos, să am gândul şi simţirea Lui, să fac totul din inspiraţie divină! Numai atunci vom înţelege cu adevărat ce înseamnă Emanuel sau Dumnezeu este cu noi.
Iubiţi credincioşi,
Ne bucurăm împreună cu întreaga Diasporă românească de schimbările care s-au produs în ara noastră în urma alegerilor din acest an şi nădăjduim că ele vor genera transformări adânci pe linia vindecărilor rănilor adânci lăsate de dictatura comunistă atee. Nădăjduim, de asemenea, că noua Conducere a României va sprijini efectiv efortul Bisericii de înnoire morală a poporului român pe baza principiilor creştine, prin educaţia religioasă a tineretului din învăţământul public de toate gradele ca şi prin prezenţa crescândă a Bisericii în mas media, armată, spitale, penitenciare, orfelinate… Căci Biserica trebuie să reprezinte conştiinţa morală a societăţii prin care aceasta se salvează de la degradare. Aşteptăm, de asemenea, ca noua Conducere să sprijine angajamentul social al Bisericii, potrivit tradiţiei ei, în rândul săracilor, orfanilor, bătrânilor şi al altor categorii defavorizate. Pentru aceasta, Biserica trebuie să-şi recupereze mijloacele materiale confiscate de statul comunist.
Suntem încredinţaţi că schimbările democratice din ară vor schimba şi imaginea României în afară, pentru ca ara noastră să-şi regăsească locul şi rostul meritat în Europa şi în lume. Să ne rugăm lui Dumnezeu ca aceste schimbări să aibă o influenţă pozitivă şi asupra unităţii Diasporei române şi a întregii noastre lucrări de întărire a credinţei şi a înţelegerii între oameni. În ce priveşte Mitropolia pentru Germaia şi Europa Centrală, bunul Dumnezeu ne-a ajutat să găsim la Köln o biserică şi o clădire ca sediu pentru Mitropolie. Nădăjduim să găsim prin bunăvoinţa tuturor românilor şi a prietenilor noştri şi suma necesară (1,5 mil. DM) pentru a cumpăra această proprietate, unde intenţionăm să deschidem o mânăstire, cu slujbe zilnice şi un centru de spiritualitate şi cultură românească (pictură de icoane, conferinţe duhovniceşti, expoziţii …).
Să dăm cu toţi slavă şi mulţumită lui Dumnezeu pentru „toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit“ pe care le-am primit de la El şi să-l rugăm să fie cu noi şi în anul care vine şi în toate zilele vieţii noastre!
Vă îndemn cu toată dragostea să puneţi la inimă aceste sfinte învăţături şi să Vă străduiţi cu toţii să duceţi o viaţă plăcută lui Dumnezeu, căci numai ea ne dă pacea şi mulţumirea sufletului.
Dorindu-Vă să petreceţi Sf. Sărbători cu bucurie şi pace, Vă binecuvintez în numele Domnului şi-L rog să Vă dăruiască tuturor sănătate, bună sporire în viaţă şi mulţi ani!
Al vostru, de tot binele voitor şi pururea rugător către Domnul dragostei,
+ S E R A F I M
Arhiepiscop şi Mitropolit