Pe urmele Sfinților Mărturisitori Transilvăneni la Kufstein

Cu binecuvântarea ÎPS Părinte Mitropolit Serafim, câteva parohii românești din Austria au organizat în data de 17.10.2020 un pelerinaj mai restrâns la fortăreața din Kufstein din munții Tirolului, la împlinirea a 70 de ani de la prima canonizare a Sfinților Transilvăneni (Sfinții Visarion, Sofronie și Oprea).

În biserica St. Vitus construită la poalele cetății fortificate s-au citit cele două acatiste (Acatistul Sfinților Visarion, Sofronie și Oprea și Acatistul sfinților preoți mărturisitori Ioan din Galeș și Moise din Sibiel – canonizați în anul 1992), după care grupul de pelerini format de preoți și credincioși din Austria (parohiile din Innsbruck, Zell am See și St. Pölten) a urcat spre fioroasa închisoare de odinioară, astăzi transformată în muzeu.

Restricțiile specifice acestei perioade, combinate cu vremea mohorâtă și frigul din biserică, ne-au dus cu gândul mai intens la chinurile suportate de sfinții noștri pentru apărarea credinței. În acest an majoritatea celor prezenți a decis să nu mai folosească liftul ce facilitează accesul în fortăreață și a pornit încet la pas, cugetând pe cărarea îngustă, la cât de dureros le-a fost supliciul celor ce și-au aflat sfârșitul între zidurile acelei temnițe. Celulele astăzi deschise accesului vizitatorilor stau ca mărturie pe de o parte pentru lacrimile vărsate de cei închiși, iar pe de altă parte ne fac să înțelegem argumentele canonizării acestora. Se cunoaște că sfântul preot Ioan din Galeș a petrecut aproape 24 ani (1757-1781) de temniță grea acolo, purtând cu greu lanțurile, înfruntând lipsurile (fără tratament medical, mulțumindu-se doar cu pâine și apă uneori), dar având conștiința curată că a întreprins tot ce i-a stat în putință pentru apărarea Ortodoxiei.

Marele poet ardelean Lucian Blaga, surprinde foarte bine în rândurile de mai jos contextul acelor vremuri: „Timp de multe decenii, românii ortodocși din Transilvania au revendicat toleranța, ce le-a fost pusă în vedere, încă de la 1701 din partea împăratului Leopold. Dar în politica habsburgică față de români distanța, ce se intercala între promisiune și faptă, varia în funcție de interesele Casei. Promisiunea împăratului Leopold încurca socotelile urmașilor. În dorința de a simplifica situația, Curtea de la Viena nega pur și simplu existența ortodocșilor în Transilvania, recunoscându-le doar prezența sporadică. Românilor ortodocși nu le rămânea altă cale, decât să-și facă ei înșiși simțită prezența, și ei și-o fac prin agitația lor, prin luptele lor, pe alocuri prin răscoale, prin jalbe nenumărate, prin înfruntarea tuturor persecuțiilor, prin acte de nesupunere, prin hotărârea unor preoți, care vor lua asupra lor un destin de adevărați mucenici” (L. Blaga, Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea, București, 1966, pp. 56-57).

Privind acum peste veacuri, înțelegem că jertfa lor nu a fost în zadar nici pentru contemporanii lor, nici pentru noi ca urmași.

Nădăjduim  anul viitor vor putea participa mai mulți la acest pelerinaj organizat regulat în ultimii cinci ani spre a le păstra mai vie amintirea sfinților.

Sfinților Cuvioși Mărturisitori Visarion și Sofronie, Sfinte Mucenice Oprea și sfinților preoți Ioan din Galeș și Moise din Sibiel, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Pr. Cătălin Soare, Parohia „Sf. Mart. Brâncoveni” – St. Pölten