Reflecții asupra rugăciunii în perioada anilor 2020-22
”Doamne, auzi rugăciunea mea, și strigarea mea la Tine să ajungă” (Ps. 101, 1) – După cum este îndeobște cunoscut, anul 2022 a fost dedicat rugăciunii și sfinților isihaști în Patriarhia Română. Încă din martie 2020 PF Părinte Patriarh Daniel a transmis o rugăciune specială de rostit în contextul răspândirii virusului Covid-19. În spațiul germanofon a fost realizată imediat o traducere a acestei rugăciuni spre folosul creștinilor ortodocși de alte naționalități și de ce nu, benefică tuturor creștinilor vorbitori de limba germană.
Un aspect ce se cuvine menționat în această împrejurare, chiar dacă pare anacronic, este acela al lansării unei a doua ediții de carte de rugăciuni ortodoxe cu text paralel româno-german cu binecuvântarea ÎPS Dr. Serafim Joantă, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord în anul 2011. Această lucrare ”este și va fi” extrem de necesară și de folositoare atât familiilor mixte cât și celor ce sunt interesați de limbajul liturgic românesc. Desigur, paleta rugăciunilor incluse în această carte ar putea fi extinsă, acest deziderat constituind o sarcină de viitor pentru teologii și lingviștii noștri. Menționăm că alte traduceri cu această tematică se află încă în stadiul de lucru sau de proiect.
Revenind însă la subiectul anunțat, prezentăm în rândurile următoare câteva reflecții cu privire la folosul rugăciunii mai ales în perioade de încercare cum a fost aceasta asupra căreia ne-am oprit în acest articol.
Cunoscând situațiile extreme vechi-testamentare (din vremea marelui Moise, a regelui David, a profetului Daniel, ș.a), precum și pe cele din istoria recentă (anume a celor care au supraviețuit temnițelor comuniste datorită credinței puternice și a dobândirii harului ca urmare a rugăciunilor), Biserica a insistat, prin ierarhia ei, mai ales în acest context dificil, pe înmulțirea rugăciunii ca remediu eficient de întărire și de sprijin în lupta cu neliniștile, depresiile, angoasele și cu alte obstacole de natură fizică și psihologică.
Este evident faptul că acești ultimi doi ani au determinat pe mai mulți creștini să descopere și să practice rugăciunea, mai ales în perioada în care participarea la sfintele slujbe a fost restricționată.
Nu trebuie să uităm că, deși pentru anumite intervale temporare, serviciile divine au fost celebrate într-un cadru restrâns, totuși, în restul timpului, locașurile de cult au rămas accesibile credincioșilor pentru rugăciunea personală, atât în țară cât și în diaspora, iar preoții au menținut permanent legătura cu păstoriții lor, atât prin vizite personale la domiciliu sau în spitale, cât și prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare (telefon, e-mail, whatsapp, facebook, ș.a.).
De asemenea, Biserica prin slujitorii ei, folosindu-se de toate aceste posibilități de comunicare, s-a străduit să fie alături de credincioși, transmițând acolo unde a fost tehnic posibil, integral sau parțial sfinte slujbe, cateheze și cuvinte de învățătură spre întărirea și menținerea legăturii cu credincioșii aflați la distanță, urmând îndemnul sfântului apostol Pavel: ”rugați-vă neîncetat” (1 Tes. 5, 17). În acest context trebuie menționat aportul excepțional venit prin mijlocirea Posturilor de Radio și TV Trinitas.
În ce privește capitolul tipărituri și difuzarea cărților de rugăciune, acesta funcționează eficient la nivelul tuturor parohiilor. Cărți de rugăciune, psaltiri, acatistiere și ceasloave se găsesc cu ușurință în orice biserică sau librărie. Inclusiv calendarele de tip agendă sau de alte formate conțin o serie de rugăciuni importante spre deșteptarea conștiinței și pentru folosul credincioșilor.
Raportat la aspectul dinamic al tradiției, publicarea și afișarea ”rugăciunilor de toată vremea” în mediul electronic a sporit semnificativ. De exemplu, cu un simplu click pe site-ul doxologia.ro se pot afla publicate viețile și acatistele sfinților mai importanți din calendarul bisericesc, precum și alte subiecte religioase de actualitate.
În încheiere, din experiența Bisericii se poate afirma că scurtele rugăciuni rostite din memorie, mai ales rugăciunea inimii, precum și imnurile cunoscute din Sfânta Liturghie sau cântările din slujba Pavecerniței, pot fi de mare ajutor în situațiile limită pentru toți creștinii indiferent unde s-ar afla.
”Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi”!
Pr. Cătălin Florin Soare, Parohia St. Pölten, Austria