Triodul pe înțelesul tuturor: prezentare generală
Triodul este cu certitudine cea mai încărcată de simbolism perioadă a anului bisericesc. Unii teologi au gândit acest timp liturgic și duhovnicesc asemenea unei călătorii spre tărâmul dezrobirii de păcat, adică spre Paști; alții l-au imaginat asemenea unei scări a virtuților cu ajutorul căreia urcăm spre Înviere. Fiecare suflet își are propria dinamică și simte ceea ce îi îngăduie Dumnezeu în funcție de propria osteneală.
Scopul Triodului este acela de a-l uni pe fiecare credincios și pe fiecare credincioasă cu patima lui Hristos. Doar cei ce se identifică cu Hristos în patima Sa (prin post și prin rugăciune) se pot uni la vremea rânduită cu Hristos în Învierea Sa, după cum Sfântul Pavel formulează: „dacă am fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai învierii Lui” (Rm 6,5). Triodul reprezintă în esență o amplă desfășurare liturgică și duhovnicească a acestui principiu paulin fundamental. Așadar: pentru ca să poți ajunge la bucuria Învierii, trebuie mai întâi să treci prin patimă, asemenea lui Hristos! În vechime, Triodul reprezenta timpul necesar de pregătire al catehumenilor în vederea primirii botezului, ritual care se săvârșea exclusiv în noaptea de Înviere.
Perioada Triodului începe în Duminica Vameșului și a Fariselui și se termină în Sâmbăta Mare. Este un timp pedagogic, de pregătire, de interiorizare și reflecție, în care fiecare săptămână are o tematică aparte. Triodul este constituit din trei parți principale:
- I) Perioada pregătitoare compusă din primele patru duminici:
* Duminica Vameșului și Fariseului marchează începutul Triodului.
1) Duminica Întoarcerii Fiului Risipitor;
2) Duminica Înfricoșătoarei Judecăți și lăsatul sec de brânză;
3) Duminica Izgonirii lui Adam din Rai și lăsatul sec de brânză.
- II) Perioada propriu-zisă a Postului Mare cuprinde următoarele șase duminici:
4) Duminica I din Post (a Ortodoxiei);
5) Duminica a II-a din Post (a Sfântului Grigore Palama);
6) Duminica a III-a din Post (a Sf. Cruci);
7) Duminica a IV-a din Post (a Sf. Ioan Scărarul;
8) Duminica a V-a din Post (a Cuv. Maria Egipteanca);
9) Duminica a VI-a din Post (Intrarea Domnului în Ierusalim).
III) Perioada Săptămânii Mari constituie ultima parte a Triodului. Acum credincioșii recapitulează în cult fiecare dintre ultimele zile pe care Mântuitorului le-a petrecut înainte de Patima Sa. Vineri seara, la Prohodul Domnului, Biserica nu rememorează neapărat actul îngropăciunii, cât îl recuperează solemn în cultul ei, întrucât așezarea în mormânt a Mântuitorului s-a făcut în grabă, din cauza „sâmbetei” (Lc 23, 50-56) și a „fricii de iudei” (In 19,42). Astfel, creștinii ortodocși participă la slujba din Vinerea Mare cu lumânări aprinse și împodobesc Sfântul Epitaf cu trandafiri roșii, cinstindu-L astfel pe cel ce S-a dat pe Sine morții ca să ne salveze pe noi din moartea veșnică a păcatului.
Pr. Dr. Cezar Marksteiner-Ungureanu, Krems (Austria)