Valsul iubirii divine – Mihail Neamțu la Viena
„Toți sfinții au un trecut și toți păcătoșii au un viitor”— iată cuvintele scriitorului Mihail Neamțu care mi-au rămas în minte după vizita făcută de cunoscutul scriitor și filozof român în parohia Sf. Ștefan cel Mare din Viena!
Duminică 11 Iunie, în biserica noastră a poposit ca oaspete special — unul dintre meșterii cuvântului scris și rostit, format în Occident și desăvârșit în România.
Temeinic pregătit de marile universități ale lumii, bun cunoscător al realităților istorice, fin interpret al mișcărilor sufletești ale contemporanilor, sensibil trăitor al Logosului, Mihail Neamțu ne-a încântat printr-un adevărat recital literar și teologic.
Ne-a vorbit despre actualitatea sfinților Ortodoxiei și despre treptele desăvârșirii întru iubire și dăruire. După predica mișcătoare rostită la amvon, a urmat o conferință despre sărăcia erosului contemporan și nevoia suprapunerii Cuvântului rostit peste fapta tăcută, răbdătoare și sfințitoare.
Sosind precum Badea Cârțan cu desaga plină de cărți, scriitorul a fost călduros primit și ascultat de românii rămași, vremelnic sau definitiv, în Austria.
După o radiografie teribilă a actualei societăți postmoderne, Mihail Neamțu ne-a reamintit vocația poetică a iubirii axată pe adorarea Logosului etern.
Îl mai așteptăm cu drag pe acest bijutier al frazelor alese, dar și constructor de poduri între laicatul Bisericii și cler.
M-am bucurat ca astăzi să primesc un mesaj privat din partea prietenului nostru Mihail Neamțu, pe care-l și reproduc (nu fără acordul autorului):
„Am descoperit la Viena o comunitate profund trăitoare a virtuților evanghelice, sub păstorirea blândă și înțeleaptă a părintelui Emanuel Nuțu.
Am realizat subit că « Dumnezeu este cu noi! »
Într-o lume a mândriei obraznice, am văzut creștini îndrăgostiți de smerenia lui Hristos. Corul sublim și ecteniile solemne produc o atmosferă de transfigurare, sobrietate și libertate.
Români de toate vârstele și profesiile se strâng în fața altarului, dornici să se roage în limba lui Eminescu și-n rostul vieții tălmăcit de Antim Invireanul sau Andrei Șaguna.
În inima Europei și-n centrul unui oraș cândva asediat de religia semilunei, sute de compatrioți pășesc într-o biserică și chivot dedicat memoriei lui Ștefan cel Mare. Gesturi simple și coregrafii lipsite de emfază — cum ar fi aprinderea unei lumânări sau trasul clopotelor — mărturisesc deschis credința apostolilor, proclamând iubirea lui Iisus în fața violenței și a morții.
Creștinismul e antidotul perfect pentru mondenitate și mediocritate. Mi-am amintit acest nemuritor adevăr într-o barcă plină de pescari ai Duhului, undeva pe malul Dunării, la Viena înfrumusețată de aurul Apusenilor și sfințită prin osemintele martirilor din Săliștea Sibiului…”
Pr. Emanuel Ștefan Nuțu
