Botezului Domnului și Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătorite la Catedrala din Nürnberg

Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Serafim a săvârşit Sfânta Liturghie şi a predicat în Catedrala Mitropolitană din Nürnberg, în prezenţa unei mulţimi de credincioşi care au participat la Sfințirea cea mare a apei, de sărbătoarea Botezului Domnului, precum și în ziua următoare, la prăznuirea Soborului Sfântului Ioan Botezătorul.

Joi, 6 ianuarie, la primele ore ale dimineții Praznicului Bobotezei, datorită condițiilor de pandemie și pentru a se evita aglomerația, s-a slujit prima Sf. Liturghie și s-a sfințit în curtea Mitropoliei Agheasma Mare de către Părintele Arsenie Drăgan pentru credincioșii prezenți.

În cuvântul de învățătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii arhierești, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolitul Serafim a explicat importanța teologică a momentului Botezului Domnului, așa cum se relatează în Evanghelia sărbătorii (Matei 3, 13-17), precum mesajul pocăinței propovăduit de Sfântul Ioan Botezătorul, care anunța venirea Împărăției Cerurilor. A insistat pe iubirea în Sfânta Treime ca model de iubire a fiecărei familii. La momentul potrivit, mulți credincioși s-au împărtășit cu Sfintele Taine. După rugăciunea amvonului, s-a ieşit în procesiune la Crucea din curtea Mitropoliei unde s-a săvârşit slujba specială de Sfințire a Apei sau Agheasma Mare, la care au participat câteva sute de credincioşi.

Praznicul Botezului Domnului este numit în popor și Boboteaza, iar în limbaj teologic-liturgic are și denumirile de Teofanie sau Epifanie (Arătarea Domnului), deoarece în acel moment ni S-au arătat toate cele Trei Persoane din Sfânta Treime, Hristos în apele Iordanului botezându-Se, cerurile deschise și Duhul Sfânt coborându-Se în chip de porumbel, iar Tatăl mărturisind din ceruri: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!” (Matei 3, 17). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat”. În Botezul Domnului stau începutul și temeiul Sfintei Taine a Botezului creștin. Astfel, ritualul Botezului repetă aceste momente, care semnifică trecerea dintr-o etapă existențială în alta: el se deschide cu lepădările, menite să alunge puterea satanei și se încheie cu primirea darului Sfântului Duh.

În ziua următoare Praznicului Bobotezei, Mitropolitul Serafim împreună cu slujitorii Catedralei Mitropolitane a săvârșit Sfânta Liturghie în cinstea Soborului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul. La slujba arhierească a participat și părintele Ovidiu Cozma, de la Parohia „Nașterea Domnului” din Feldkirch (Austria).

Înainte de împărtășirea credincioșilor, Ierarhul a rememorat viața și activitatea Sfântului Ioan Botezătorul, vorbind despre misiunea lui de a pregăti calea venirii lui Mesia, propovăduind pocăința și învățând pe fiecare ce să facă pentru a-și îndrepta viața. „Pocăința, spun Părinții Bisericii, este cea mai mare virtute, care nu încetează toată viața”, a subliniat Mitropolitul Serafim. „Ce înseamnă să te pocăiești? Să ai conștiința păcatului, să te mustre conștiința pentru păcatele pe care le ai, să mărturisești păcatele înaintea lui Dumnezeu, în fața duhovnicului și să te hotărăști înăuntrul ființei tale să nu te mai întorci la păcatele săvârșite. Să îți ajute deci Dumnezeu să îți schimbi modul de a gândi, de a judeca și de a trăi. Pocăința înseamnă un nou mod de a gândi, de a judeca, pentru că noi, cei mai mulți, nu avem o gândire sănătoasă. Avem o gândire deformată și credem că ceea ce facem noi este bine, că nu trebuie să facem poate prea multe pentru semenii noștri, pentru sufletul nostru, că e bine așa cum crede fiecare, să trăim bine în lumea aceasta, să ne bucurăm de tot ceea ce ea ne oferă și să uităm de Dumnezeu. Dar pocăința înseamnă să îți schimbi felul de a gândi, să gândești după felul lui Dumnezeu de a gândi. Iar Dumnezeu, prin conștiința noastră – dacă aceasta este trează, ne mustră de fiecare dată când păcătuim.” Ierarhul a adăugat că putem păcătui cu gândul, cu faptele și cu cuvintele, dar ne putem îndrepta dacă ne dorim cu adevărat. Cu creșterea în vârstă, schimbarea este mai grea fiindcă păcatul intră în ființa omului, dar totuși Dumnezeu caută la gândul bun al credinciosului și îi poate da puterea schimbării, care adesea e impulsionată de necazurile și încercările vieții.

În ajunul și în ziua de Boboteaza, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfânt, la rugăciunile arhiereilor și preoților se sfințește Agheasma Mare. Dacă Agheasma Mică se poate săvârși ori de câte ori credincioșii doresc acest lucru, Agheasma Mare se oficiază de două ori pe an, pe 5 ianuarie, în Ajunul Botezului Domnului și pe 6 ianuarie, în ziua praznicului Bobotezei.

Efectele Aghesmei Mari le arată însăşi rânduiala slujbei, îndeosebi textul ecteniei şi al rugăciunii de sfinţire, unde preotul se roagă: „Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă…”. Potrivit învățăturii Sfinților Părinți, „firea apei celei sfinte este ca să spele și trupul și sufletul, să-l sfințească, să-l înnoiască și să-l facă fiu al lui Dumnezeu”.

Agheasma Mare este luată de credincioşi de la biserici şi ţinută la loc de cinste în case. Creştinii ortodocşi gustă pe nemâncate din Agheasma Mare timp de opt zile, de la Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), până la 14 ianuarie – odovania praznicului.