Cuvânt de întâmpinare la întâlnirea anuală a grupului „Sf. Irineu” (Cluj, 12.10.2022)

Cuvânt de deschidere a celei de-a 18-a întâlniri a Grupului de dialog ortodox-catolic „Sfântul Irineu”, Cluj-Napoca, 12-16 octombrie 2022, având tema: Schismele în istoria bisericească. Analize istorice și semnificația lor pentru metodologia dialogului ecumenic.

Înaltpreasfinția Voastră, Excelența Voastră, Preacucernici Părinți,

iubiți frați și surori întru Domnul,

La începutul cuvântului meu de întâmpinare, doresc să vă transmit binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care urmărește cu interes lucrările Grupului comun de lucru ortodox-catolic „Sfântul Irineu” și se bucură de rezultatele științifice de până acum concretizate în publicarea, în mai multe limbi, a studiului: Slujind comuniunii. Regândirea relației dintre primat și sinodalitate, studiu care a văzut de curând lumina tiparului și în limba română, la Editura Renașterea a Arhiepiscopiei Clujului.

Mulțumim cu recunoștință Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului pentru dragostea cu care ne-a primit, pentru acordul ca întâlnirea noastră să aibă loc pe teritoriul canonic al Arhiepiscopiei pe care o conduce și pentru susținerea financiară și logistică a lucrărilor noastre.

Mulțumim, de asemenea, Părintelui Arhimandrit Prof. Dr. Teofil Tia, Decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca pentru punerea la dispoziție cu multă prietenie și ospitalitate a acestui spațiu generos și modern al Facultății de Teologie Ortodoxă și pentru asigurarea organizării logistice necesare.

Aducem mulțumiri călduroase și Părintelui Profesor Mihail Săsăujan și Părintelui Profesor Daniel Benga care au depus eforturi susținute pentru identificarea posibilităților de organizare în bune condiții a întâlnirii Grupului, în acest an, în România.

Tema întâlnirii din acest an : Schismele în istoria bisericească. Analize istorice și semnificația lor pentru metodologia dialogului ecumenic este o temă care, analizată cu acrivie teologică și istorică, poate fi de folos Bisericilor noastre pentru a preîntâmpina schismele care amenință astăzi unitatea din interiorul lor.

Dialogul nostru teologic are cu deosebire un caracter istoric: ne interesăm de factorii care au condus în decursul istoriei la diferite schisme și erezii care au dezbinat Biserica dintre care unele au fost absorbite, iar altele s-au perpetuat până astăzi.

Dar iată, că sub ochii noștri, în Bisericile noastre se petrec lucruri extrem de grave care nu numai că amenință unitatea din interiorul lor, ci pot adânci și mai mult dezbinarea dintre ele. Desigur, nu suntem chemați acum să analizăm în grupul nostru, aceste stări negative, dar nici nu putem să le trecem cu vederea ca și când nu ne-ar privi. În calitate de teologi nu putem să ne declinăm responsabilitatea pentru ele. Teologia fiind o funcție a Bisericii este chemată să vegheze la unitatea ei și să tragă primul semnal de alarmă atunci când ea este amenințată.

Dacă părerile teologilor ortodocși cu privire la schisma dintre Patriarhia Constantinopolului și Patriarhia Moscovei, care ameniță să se adâncească și să se extindă, pot fi diferite, din cauza faptului că este vorba, în primul rând, de o problemă canonică de jurisdicție, așa zisul „Synodaler Weg” din Biserica Catolică din Germania aduce în discuție nu doar o problemă de ordin canonic privind statutul familial al preotului, ci și una dogmatică referitoare la preoția sacramentală ca atare, precum și la morala evanghelică și morala naturală.

Schisma din Biserica Ortodoxă are ca substrat interese de putere bisericească dintre cele două Patriarhii rivale, exacerbate de filetismul religios. Este interesant să remarcăm faptul că Bisericile Ortodoxe locale care condamnă cel mai mult filetismul sunt ele însele mai filetiste decât celelalte!

Ceea ce se petrece în Germania cu „Synodaler Weg” (Drumul sinodal) este mult mai grav, din cauză că pornind de la dorința de revitalizare a Bisericii, s-a ajuns să fie puse în discuție fundamentele înseși ale credinței și moralei evanghelice. Dacă în numele libertății impuse de gândirea seculară mergem până la negarea preoției sacramentale ca fundament al Bisericii și admitem toate devierile de la morala evanghelică înseamnă că ne plasăm în afara Evangheliei și a Tradiției milenare a Bisericii. O libertate care nu ține seama de legile naturale și de legile revelate în Sfânta Scriptură nu este libertate, ci sclavie. „Oricine săvârșește păcatul este rob păcatului” (Ioan 8, 34). Biserica a fost și trebuie să rămână conștiința critică a societății. Când ea nu-și mai îndeplinește rolul de „lumina lumii” și „sare a pământului” își pierde orice credit în fața lumii, va fi călcată în picioare și aruncată afară.

Desigur nu putem trece cu vederea nici războiul fratricid dintre ruși și ucraineni care nu poate fi justificat nicidecum. Însă dincolo de orice condamnare suntem chemați să ne rugăm pentru pace. În legătură cu acest război, Părintele Zaharia, ucenicul Sf. Sofronie (+1993), de la mânăstirea Sf. Ioan Botezătorul din Essex, Anglia, ne povățuiește spunând: „Noi nu știm totul despre conflictele din această lume și nici nu trebuie să știm. Noi ne rugăm simplu cu o inimă compătimitoare pentru pacea în lume și pentru toți oamenii. Noi nu luăm partea unui partid, pentru că fiecare parte este responsabilă pentru crimele ei… Dacă ne rugăm pentru cei care au mai multă nedreptate decât dreptate, împlinim porunca iubirii vrăjmașilor. Și dacă ne rugăm pentru cei care au mai multă dreptate decât nedreptate facem un lucru bun“.

Bunul Dumnezeu să binecuvânteze lucrările noastre pentru ca ele să contribuie în modul cel mai concret la zidirea Bisericii Sale și să nu rămână doar studii pe rafturile bibliotecilor despre care puțini se interesează.

Mitropolitul Serafim

Cluj-Napoca, 12 octombrie, 2022