Icoana Maicii Domnului „Paramithia”, la Leipzig și Dresden
„Arătatu-s-a biserica ta acesta, a harului dumnezeiesc, sălaș înfrumusețat cu zugrăveala cinstitei icoanei tale, Preacurată” (Paraclisul Maicii Domnului „Mângâietoarea“, cântarea a 4-a).
Niciodată nu și-ar fi închipuit credincioșii ortodocși din estul Germaniei că bisericile în care, acolo, departe de casă, se adună cu dor de Dumnezeu, de sfințenie și de firesc vor deveni cu adevărat sălașuri înfrumusețate cu zugrăveala cinstită a icoanei Maicii Domnului, cea pururea rugătoare pentru toți cei ce-și pun nădejdea în Dumnezeu și Mângăietoare pentru sufletele aflate în necazuri. Și totuși, prin buna rânduială a lui Dumnezeu, care lucrează toate spre mântuirea credincioșilor, căci nu are suflete de pierdut în nicio parte a lumii, acest lucru s-a întâmplat.
Totul a început în luna decembrie, când, tot cu neasemuita grijă a Celui Preaînalt, Părintele Nicolae Dima, preot slujitor la Parohia „Sfântul Nicolae Dintr-o Zi” din București, împreună cu soția sa, doamna preoteasă Cătălina, au reușit să afle lângă Dresda o clinică potrivită pentru a continua tratamentul de recuperare al fiicei lor, Ecaterina, aflată în grea suferință.
Parohia „Buna Vestire” din Dresda l-a primit cu brațele deschise pe părintele Nicolae, care, de atunci, a slujit la Sfântul Altar în fiecare duminică și care, prin cuvântările sale, a revărsat asupra credincioșilor nu durere sau teamă, ci, dimpotrivă, credință și nădejde în bunătatea lui Dumnezeu și-n pedagogia faptelor Sale.
Dacă parohia din capitala Saxoniei s-a bucurat astfel de prezența părintelui Nicolae în mijlocul ei, cea din București, în frunte cu părintele paroh și de mulți ani co-slujitor la altar Vasile Ioana și cu părintele diacon Nicolae Mogage, s-a văzut văduvită de cuvintele și slujirea lui până într-atât, încât un grup de credincioși, laolaltă cu părinții amintiți, a hotărât să vină, cu toate eforturile ce presupune o astfel de deplasare, până în Germania, pentru a o vedea din nou pe Ecaterina și a-i întâlni pe părintele Nicolae și pe doamna preteasă. Părintele Vasile Ioana, nădăjduind în marea grijă a lui Dumnezeu și îndemnat de dragostea pentru fetița părintelui, astăzi conștientă și aflată într-un nesperat proces de vindecare, a hotărât nici mai mult, nici mai puțin decât să aducă în Germania chiar icoana cea făcătoare de minuni a bisericii la care slujește, copie a celebrei Icoane Făcătoare de minuni „Paramithia” (Mângâietoarea) de la Mănăstirea Vatoped, din Sfântul Munte Athos.
Ușor de spus, dar greu de înfăptuit. Însă, cu multa osteneală a părintelui Vasile, în câteva săptămâni, cu binecuvântarea Preafericirii Sale, Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care s-a bucurat nespus de o astfel de inițiativă, și a Înaltpreasfințitului Serafim, Mitropolit al românilor ortodocși din Germania, Europa Centrală și de Nord, având sprijinul unui generos proprietar al unei firma de transport internațional, icoana a pornit spre estul Germaniei, unde, vineri seară, 10 martie, a poposit în Biserica Parohiei „Sfântul Gheorghe” din Leipzig, la sediul Protopopiatului ortodox român din Germania de Est.
La Sfântul Maslu săvârșit în sobor de preoți vineri seară (10 martie), biserica românescă din Leipzig, de curând ridicată prin grija părintelui protopop Ioan Forga, s-a umplut de credincioși veniți din toate colțurile Saxoniei, dar și din alte regiuni ale Germaniei. Români, greci, georgieni, bulgari, ucrainieni, germani și ruși s-au închinat cu toții Maicii Domnului, mulțumindu-i că le-a făcut un așa de mare dar. A fost o așa de mare sărbătoare, încât poate doar în noaptea de Înviere au mai participat atâția credincioși la slujbă.
Părintele Vasile Ioana, atât de cunoscut credincioșilor nu numai din România, ci și celor din Germania, a vorbit credincioșilor despre problemele ce pot apărea între soț și soție, încercând să ofere celor de față soluții pentru eventuale neînțelegeri, precum și puncte de sprijin pentru construirea unor relații de cuplu normale, creștinești, dar, totodată, ancorate și în realitatea cotidiană.
Și a doua zi, de dimineață (sâmbătă, 11 martie), credincioșii din Leipzig și împrejurimi s-au adunat iarăși în biserică, unde au săvârșit Acatistul și Paraclisul Maicii Domnului Mângâietoarea din cărțile oferite cadou parohiei de către Părintele Vasile, până când icoana a fost preluată de către delegația din Dresda.
Sâmbătă seara, în capitala Saxoniei, „Florența de pe Elba”, cum este numită în cronici, creștinii au așteptat cu nerăbdare să se închine chipului Maicii Domnului, dar și să-l întâlnească pe părintele Vasile Ioana, care a slujit împreună cu preotul paroh și părintele Rostislav Evenko Taina Sfântului Maslu în trei limbi: română, slavonă și germană. Mulțime de oameni și aici. Ca în noaptea de Înviere! Maica Domnului dezgheață și cele mai împietrite inimi, iar lacrimile izvorâte din belșug pe obrajii închinătorilor o dovedesc fără echivoc. A fost o revărsare de har pe care au simțit-o cu toții, și i-au mulțumit Maicii Domnului pentru bunătatea ei prin cântări necontenite. Părintele le-a vorbit apoi credincioșilor „ca de la suflet la suflet”, cu vorbe directe, fără ocolișuri, despre cum ar trebui să reacționeze soțul sau soția când celălalt este pe cale să pornească o ceartă în familie, despre cum ar trebui să ne rugăm, despre cum se cuvine să nu ne uităm părinții, să nu-i încărcăm cu grijile noastre cotidiene, despre cum un creștin poate supraviețui sub presiunea unei societăți străine de Dumnezeu, încât de abia târziu, în noapte, credincioșii „i-au permis” părintelui să se poată și odihni.
A doua zi (duminică, 12 martie) biserica s-a umplut deja de la orele 8 ale dimineții, deși Sfânta Liturghie avea să înceapă de abia la 10.00, toți au simțit nevoia, știind că Maica Domnului nu poate rămâne multă vreme în biserica lor, să-i mai spună o durere, să mai verse o lacrimă de pocăință, să-i mai sărute măcar o dată chipul atât de frumos și milostiv. În fața acestei icoane sfinte, omul se coboară de pe acel piedestal al mândriei și așteptărilor sale și se simte iarăși mic, se smerește, se simte prunc în fața mamei sale, ocrotit și cuprins de bunătatea ei, fără de griji împovărătoare.
La Sfânta Liturghie ce a urmat s-au întâlnit în slujire toți clericii Bisericii Sfântul Nicolae Dintr-o Zi, în frunte cu părintele Vasile Ioana, bucurat nespus de faptul că are iarăși prilejul de a sluji Taina Tainelor alături de Părintele Nicolae, tatăl Ecaterinei. Biserica a fost neîncăpătoare pentru credincioșii ce au venit să se roage împreună cu ei. Ușile s-au deschis larg, ca măcar să poată auzi și cei de afară mulțumirile aduse lui Dumnezeu în Sfânta Liturghie.
Emoțiile întâlnirii acestor părinți în altarul slujirii, adăugate și celor prilejuite de prezența icoanei Maicii Domnului în biserică s-au transmis tuturor în așa fel, încât mare parte dintre cei de față au plecat spre casele lor târziu, unii chiar după căderea nopții. S-a citit Paraclisul Maicii Domnului, s-a cântat Acatistul ei și s-au cântat până seara nenumărate cântări duhovnicești, până când, cu lacrimi în ochi, creștinii au așezat, în jurul orei 22.00, icoana în cutia ei de lemn, menită a o proteja în lungul drum spre București.
„Bucură-te, Bucuria noastră, care dăruiești bucurie și mângâiere tuturor credincioșilor!” (Acatistul Maicii Domnului „Mângâietoarea”)
Pr. Sebastian Schipor, Dresden
