Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor, sărbătorite la Nürnberg

Joi, 10 iunie, de praznicul Înălțării Domnului, Părintele Mitropolit Serafim a slujit Sfânta Liturghie în mijlocul credincioșilor prezenți la catedrala din Nürnberg, alături de slujitorii Centrului Eparhial. Potrivit rânduielilor bisericești, tot acum se sărbătorește Ziua Eroilor. Aceștia au fost pomeniți atât la slujba parastasului de obște, săvârșită în încheierea slujbei, în curtea catedralei, cât și după-amiaza, în cimitirul de sud al orașului, acolo unde odihnesc 15 soldați români din Primul Război Mondial.

În cuvântul său de învățătură rostit înaintea momentului împărtășirii credincioșilor, ÎPS Serafim a menționat că, timp de 40 de zile, Mântuitorul S-a arătat de mai multe ori ucenicilor, femeilor mironosițe, chiar  și la 500 de persoane odată, dar nu tuturor oamenilor, fiindcă Învierea este și rămâne o taină la care suntem chemați să participăm prin credința personală în mărturia Apostolilor și a tuturor martorilor Învierii. Însăși credința creștină se fundamentează pe Învierea Domnului. Sfântul Apostol Pavel spune că am fi cei mai nefericiți oameni dacă am crede în Dumnezeu doar pentru viața aceasta (1 Cor. 15, 19), adică doar pentru ca El să ne rezolve toate problemele. Credința noastră însă are ca scop viețuirea noastră împreună cu Dumnezeu, în veșnicie. Totuși, credința în Învierea Domnului nu este ceva obișnuit. Chiar ucenicii lui Hristos s-au îndoit la început, până când Iisus a venit în mijlocul lor și li S-a arătat de mai multe ori până la Înălțarea Sa la cer, pe Muntele Eleonului. Întorcându-se, ucenicii au așteptat făgăduința Domnului cu privire la venirea Duhului Sfânt (F. Ap. 1, 9 ș.u.).

Ierarhul a explicat creștinilor prezenți la slujbă că, prin Învierea și Înălțarea Sa la cer, Domnul Hristos – Care e Om adevărat și Dumnezeu adevărat – a ridicat firea noastră omenească la ceruri și a așezat-o de-a dreapta Tatălui: Drept urmare, „în sânul Sfintei Treimi nu este numai Hristos-Dumnezeu, ci și Iisus-Omul, cu firea omenească, dar îndumnezeită, transfigurată, simțită, așa cum vom fi și noi, dacă în viața aceasta pământească ne străduim să biruim, cu ajutorul lui Dumnezeu, patimile și păcatele care ne țin robiți de lumea materială. Rostul nostru în viață e acela ca, încetul cu încetul, prin post, fapte bune și rugăciune să ne detașăm tot mai mult de această lume pământească, marcată de păcat. Lumea e bună, fiindcă a fost creată de Dumnezeu, dar ea a fost influențată de rău odată cu căderea omnului în păcat.”  IPS Sa a îndemnat pe credincioși să nu se lase însă marcați de răul din această lume, deși tinderea spre rău îi afectează pe toți încă din vremea tinereții. Creștinii sunt chemați să trăiască în lume ca și cum n-ar fi din lume (Ioan  15, 19), căpătânu-și libertatea duhovnicească și devenind stăpâni peste poftele proprii. De exemplu, postul este un exercițiu de stăpânire de sine, care duce la o viață curată, la trăirea întru Dumnezeu. Alături de post, toate celelalte rânduieli bisericești au ca țel eliberarea de propriul sine și pregătirea omului pentru întâlnirea cu Dumnezeu, în Împărăția Sa. În încheiere, ierarhul a îndemnat pe credincioși de a se lăsa în voia lui Dumnezeu, lepădând grijile lumești care acaparează viața și care adesea robesc pe om nelăsându-l să mai vadă adevăratele valori ale vieții.

La încheierea slujbei, toți cei prezenți au participat  la pomenirea de obște a tuturor eroilor neamului, săvârșită la troița din curtea așezământului mănăstiresc, iar în după-amiaza aceleiași zile, Mitropolitul Serafim și slujitorii Catedralei mitropolitane au săvârșit slujba parastasului, săvârșită de această dată la mormintele soldaților români din cimitirul de sud al orașului.

Cimitirul „Südfriedhof” din Nürnberg este locul de odihnă a numeroși soldați căzuți pe câmpurile de luptă din cele două războaie mondiale din secolul trecut.  Alături de soldați germani și ruși decedați în timpul Primului Război Mondial, aici și-au găsit odihna de veci și 15 soldați români, prizonieri de război, trecuți la cele veșnice în pprima jumătate a anului 1917. Numeroase morminte ale soldaților români din Primul Război Mondial se găsesc și la Viena, Tulln, Zwentendorf (lângă St. Pölten) și în Tirolul de sud – Austria,  la Ingolstadt, Crailsheim, Berlin, Dülmen (lângă Münster), Haltingen (lângă Freiburg), Zwickau,  Bayreuth, Grafenwöhr – în Germania, la Soultzmatt și Haguenau – în Franța, la Lammsdorf/Lambinowice, Tuchel/Tuchola, Czersk și Neuhammer/Świętoszów – Polonia, precum și în alte cimitire aflate pe teritoriile de odinioară ale celor două imperii central-europene, german și austro-ungar.