Îndemn la susținerea materială a activității preoților
Preacucernici Părinți, stimați membri ai Consiliului parohial,
După cum vă este cunoscut, numărul românilor care s-au stabilit în Germania și Austria este în continuă creștere. După statisticile oficiale, în jur de 1,2 milioane de persoane posedă un pașaport românesc, la care se adaugă aprox. 300.000 care au primit cetățenia germană, majoritatea dintre ei fiind căsătoriți cu sași din Ardeal sau șvabi din Banat. Recensămintele avute loc în România de-a lungul anilor arată că ortodoșii reprezintă peste 85% din populația țării. Cunoaștem, de asemenea, cu toții prozelitismul, uneori agresiv, pe care-l desfășoară cultele neoprotestante, îndeosebi penticostalii al căror număr a crescut de la un recensământ la altul. În spațiul Arhiepiscopiei noastre casele de rugăciune neoprotestante concurează cu parohiile noastre.
Această situație ne obligă la o pastorație mai intensă, ceea ce nu se poate face decât prin degrevarea preoților de seviciul pe care-l prestează în afara Bisericii. Pastorația cere timp dedicat fiecărui credincios pentru spovedanie mai deasă, pentru convorbiri duhovnicești, pentru vizitarea familiilor și a bolnavilor, pentru catehizarea copiilor și tinerilor, ca și pentru slujirea în zilele de peste săptămână a Sf. Liturghii, a Sf. Maslu și a altor slujbe. Din experiența celor care fac aceasta, se constată că un program liturgic bogat, făcut cu regularitate, atrage treptat tot mai mulți credincioși.
Eparhiile ortodoxe din Diaspora: greacă, rusă, sârbă și siriană nu îngăduie preoților să aibe servicii în afara Bisericii. Aceștia trăiesc exclusiv din servicile religioase pe care le săvârșesc, fără sprijin financiar din țara lor. Preotul este chemat, prin însăși calitatea sa de păstor duhovnicesc, să se ocupe „cu timp și fără timp“ de credincioșii pe care Dumnezeu i-a încredințat spre mântuire. Numărul mare al credincioșilor pe care-i avem de păstorit, nu ne permite să fim angajați cu normă întreagă în altă parte. „Nimeni nu poate să slujească la doi domni”, zice Mântuitorul (Mt. 6,24).
Eparhiile românești din Europa Occidentală au reușit treptat ca cei mai mulți preoți să fie degrevați de serviciile din afară pentru a se ocupa exclusiv de pastorație. Rezultatele sunt foarte bune atât pentru preoții înșiși, cât și pentru credincioși.
Problema aceasta am discutat-o de mai multe ori în Consiliul eparhial și am ajuns la concluzia ca fiecare parohie trebuie să facă efortul de a asigura preotului, într-o primă fază, o jumătate de normă, de 1000 de euro (netto), iar apoi o normă întreagă, de 2000 de euro (netto). Pentru aceasta este nevoie ca parohia să aibă cât mai multe contribuții lunare (Dauerauftrag). La mai multe Adunări eparhiale s-a recomandat Consiliilor parohiale ca această contribuție să fie de cel puțin 10 euro. Fiind benevolă și în niciun fel impusă, preotul și membrii consiliului parohial trebuie să lucreze cu foarte multă delicatețe pentru a câștiga pe fiecare credincios în parte pentru acest scop. Prilejuri deosebite sunt vizitele la casele credincioșilor și convorbiri personale.
Dar cea mai mare parte a încasărilor provine de la lumânări, disc și servicii religioase, îndeosebi botezuri și cununii, ca și din pomelnice. De aceea este nevoie de o strictă disciplină financiară.
Părinții protopopi au datoria de a verifica starea financiară a fiecărei parohii și de a da îndrumările necesare privind îmbunătățirea ei.
Nădăjduind că veți face tot efortul necesar pentru întărirea financiară a parohiei pentru ca preotul să poată trăi de la Altar, cum cere Sf. Scriptură: „Așa a poruncit Domnul celor ce propovăduiesc Evanghelia ca să trăiască din Evanghelie” (I Cor 9,13-14), chemăm binecuvântarea Domnului peste toți credincioșii jerfelnici ai parohiei,
Mitropolitul + Serafim Episcopul-vicar + Sofian