Lumina Voroneţului adusă la Viena
Sâmbătă, 26.11.2016, a avut loc la Viena lansarea volumului „Sfânta Mănăstire Voroneţ – un sfert de veac de la reînfiinţare”. Volumul a fost tipărit cu binecuvântarea ÎPS Teofan şi îngrijit de monahia dr. Gabriela Platon şi conf. dr. Carmen Cornelia Balan.
La acest sfârşit de săptămână, Comunitatea Ortodoxă Română din Viena a trăit o mare bucurie duhovniceasă având ca oaspete de seamă pe Stavrofora Irina Pântescu, Stareţa Sfintei Mănăstiri Voroneţ, însoțită de Maica Dr. Gabriela Platon și Maica Hristofora din obştea Mănastirii, precum și de doamna conf. dr. Carmen Cornelia Balan de la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava pentru lansarea volumului „Sfânta Mănăstire Voroneţ – un sfert de veac de la reînfiinţare”.
Lansarea volumului omagial a avut loc după slujba Vecerniei de sâmbătă seara, în Sala Parohială a Bisericii Sf.Ap. Andrei din Viena. Pr. Prof. Dr. Nicolae Dura a salutat prezenţa Maicii Stareţe a Mănăstirii Voroneţ, pentru prima dată în această Biserică şi a exprimat bucuria şi mulţumirea de a avea în mijlocul comunităţii, un om al lui Dumnezeu, care a împlinit în acest an binecuvântata vârstă de 84 de ani, din care 63 de ani de mănăstire, 25 de ani de slujire a Voroneţului, stareţa care, pentru obştea de maici de la Voroneţ, este Mama.
Răspunzând invitaţiei maicii stareţe am adus şi eu celor prezenţi într-un număr impresionant la acest eveniment religios-cultural câteva amintiri pe care le port în suflet încă din anii copilăriei, ani legaţi profund de această mănăstire, unde de multe ori m-am închinat şi la umbra căreia am crescut simţind binecuvântarea Sf. Cuvios Daniil Sihastrul.
Doamna conf. dr. Carmen Cornelia Balan a făcut o prezentare a cărţii, a materialului pe care-l conţine – articole scrise de mulţi prieteni ai Voroneţului, dar mai ales, a îndemnat publicul să citească această carte, care este o invitație la un pelerinaj spiritual prin cei 25 de ani de istorie recentă, ani amprentaţi de vrednicia, hărnicia şi înţelepciunea Maicii Stareţe Irina.
Monahia dr. Gabriela Platon ne-a adus prin cuvântul său spiritul Voroneţului, imaginea veşnicului albastru, cutremurătorul tablou al Judecăţii, bucuria rugăciunii, a muncii şi a comuniunii de la Voroneţ şi în mod deosebit a evidenţiat rolul proniator al Maicii Stareţe în reorganizarea Manăstirii, a realizărilor materiale (paraclis, chilii noi, bibliotecă, muzeu, trapeză, etc.), dar şi a zidirilor umane, acordând multă atenţie pregătirii maicilor, pe care le-a trimis să studieze la diferite universităţi, să înveţe limbi străine, le-a trimis în pelerinaje pentru a cunoaşte lumea, pentru a înţelege alte religii, confesiuni şi culturi, astfel încât întâlnirea lor în curtea Voroneţului cu mulţimea turiştilor atât de diferiţi să fie prilej de expunere, fără nici un complex, a frumuseţilor Ortodoxiei româneşti.
Punctul culminant al serii a fost cuvântul Maicii Stareţe şi dialogul sfinției Sale cu cei prezenţi. Momentele trăite de români împreună cu Măicuţa, omul providenţial pentru Voroneţ şi nu doar, un nesecat izvor de înţelepciune şi pace răspândită, s-au transformat în adevărate ceasuri duhovniceşti, înmiresmate cu sfaturi folositoare sufletului, cu poezii pilduitoare, cu imagini ale albastrului neînvins de timp, de vânt sau ploi şi cunoscut în întreaga lume, cu cântec de mănăstire şi bucurie sfântă. Harisma deosebită, vocea-i inconfundabilă, blândă dar şi apăsată uneori, mângâietoare dar şi responsabilizatoare, ne-a adus în atmosfera duhovnicească a Postului, îndemnând la spovedanie, la curăţire, la iertare şi iubire, vorbind din Scripturi şi din experienţa celor mulţi ani de monahism. A îndemnat pe români să nu-şi uite rădăcinile, neamul şi credinţa, să rămână alături de biserică, în care să vadă o oază unde găseşti şi te bucuri de apa cea vie, de odihna sufletului şi de umbrirea Sfântului Duh.
Una din multele harisme ale Măicuţei este recitarea poeziilor cu folos sufletesc. Astfel, a pecetluit cuvântul spus din credinţă cu versuri spuse cu multă lejeritate, rimele curgând lin şi aşezându-se în sufletele celor prezenţi, care nu se mai săturau şi voiau mai mult: şi a doua poezie, şi a treia, și parcă ar mai fi dorit încă. Lacrimi, aplauze, murmur de aprecieri – frumos, minunat, înălţător, prea scurtă a fost seara, prea repede a trecut… Dar mai era o zi: duminica cu Sf. Liturghie şi măicuţa vine, iar sutele de românii bine-credincioşi veniţi la Sf. Biserică s-au bucurat să primească un îndemn sufletesc de la un om trecut cu mult folos prin viaţă. La sfârşitul Sf. Liturghii, la invitaţia Pr. Nicolae Dura, măicuţa a vorbit despre întrebuinţarea limbii, a cuvântului, care aduce alinare sau întristare, binecuvântare sau osândă şi a terminat şi de această dată, la rugămintea credincioşilor, printr-o poezie care accentua şi continua învăţătura pericopei evanghelice citite. Momentul de final i-a aparţinut maicii Irina, care a acordat autografe, nu înainte de a transmite un mesaj de suflet: să păstrăm credinţa ortodoxă şi dragostea de Biserică şi Țară!
Slujitoarele Voroneţului nu au adus doar cuvinte rostite sau cărţi scrise, nu au venit doar cu daruri pentru toţi copii prezenţi la Sf. Liturghie, ci cunoscând proiectul noii Biserici ce se va ridica în sectorul 2 al Vienei şi care este o interpretare a Voroneţului, au lăsat o contribuţie materială semnificativă, făcându-se ctitori ai acestei biserici.
Rămânem în suflet cu chipul senin şi blând al Măicuţei Stareţe Irina, cu învăţăturile şi poeziile ei profunde, cu imaginea Judecăţii de la Voroneţ, iar în mână cu o carte valoroasă pe care, după ce o citim, o aşezăm cu grijă în bibliotecă, cu gândul de a ne bucura din când în când de cele scrise în ea și, când Dumnezeu va rândui, o vom lua în mână şi vom porni iar spre Voroneţ, pentru că acum îl cunoaştem altfel şi mai bine.
Pr. Emanuel Nutu