Pastorală Paști 2003

Urmarea lui Hristos

 

„Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11, 28)

Prea Cucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,

Hristos a înviat!

 

Iată-ne ajunşi, cu ajutorul lui Dumnezeu, la cea mai mare sărbătoare creştină, Învierea Domnului, pe care anul acesta, noi ortodocşi, o prăznuim la o săptămână după fraţii noştri catolici şi protestanţi. Faptul că creştinii n-au ajuns încă să prăznuiască Paştile la aceeaşi dată, deşi cred cu toţii în Învierea Domnului ca eveniment fondator al credinţei creştine, este dovada unei mari slăbiciuni omeneşti şi totodată o contramărturie în faţa celor necredincioşi sau mai puţin credincioşi care se smintesc de lipsa de unitate a creştinilor. De aceea, să nu încetăm să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să sădească dorinţa de unitate în sufletul tuturor creştinilor. Căci numai când toţi vor dori unitatea şi se vor ruga pentru ea, Dumnezeu ne va aduna în staulul aceleiaşi Biserici.

Pentru ca să ne bucurăm astăzi de Învierea Domnului, ne-am pregătit fiecare după putere în timpul Postului Mare prin post şi rugăciune înmulţită, ca şi prin mărturisirea păcatelor în Taina Sfintei Spovedanii. Bucuria de astăzi este pe măsura ostenelilor şi înfrânării din timpul Postului Mare. Cei ce „şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele” (Gal. 5, 24), prin înfrânare de bună voie de la mâncare şi băutură şi prin rugăciune intensă, după exemplul Domnului în Grădina Ghetsimani; cei ce s-au străduit să facă binele, venind în ajutorul semenilor lor aflaţi în nevoie, aceia primesc acum răsplata ostenelilor lor, adică pacea sufletească şi bucuria care întrec orice minte (cf. Filip. 4, 7), pentru că vin de la Dumnezeu. Cei ce n-au făcut nici un efort de pregătire pentru sărbătoarea de astăzi, aceia nu se vor bucura de ea decât superficial şi trecător.

Există o lege a vieţii duhovniceşti şi anume că bucuria vine întotdeauna în urma efortului de purificare lăuntrică, de luptă împotriva păcatului, în urma săvârşirii binelui… Acest mare adevăr este exprimat în numeroase texte şi cântări bisericeşti. În fiecare duminică la Utrenie se cântă: „Învierea lui Hristos văzând să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat”.

„Iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea!” Crucea, adică suferinţa, răbdarea, necazurile, osteneala pentru a face cât mai mult bine semenilor noştri sunt izvoare de bucurie. Dumnezeu a mântuit lumea făcându-se El Însuşi om şi luând asupra Sa păcatele oamenilor cu toate consecinţele păcatului, adică cu bolile şi suferinţele de tot felul, inclusiv moartea. Astfel, El s-a supus întru toate rânduielilor Legii (Vechiului Testament) care era credinţa neamului Său, frecventând cu regularitate sinagoga acolo unde se afla şi Templul din Ierusalim, postind şi rugându-Se îndelung (mai cu seamă noaptea în singurătate). El i-a învăţat pe oameni Adevărul care îi face liberi şi le-a vindecat bolile sufleteşti şi trupeşti, a alungat demonii şi a înviat morţii. Pentru toate acestea, în loc să fie răsplătit cu iubire a fost răsplătit cu ură. A fost batjocorit şi hulit, judecat şi condamnat, iar în cele din urmă răstignit pe cruce. Moartea pe cruce a Mântuitorului purta semnele cele mai mari înfrângeri care i-a smintit până şi pe apostoli. Dar iată că biruinţa n-a întârziat să se arate, izvorând tocmai din mormânt, adică de acolo de unde nu se mai aşteptă nimic. Căci Hristos a înviat, zdrobind moartea şi tot ce este legat de moarte: diavolul, păcatul, răutatea, ura, suferinţa. Toate acestea au fost distruse în Hristos şi în cei ce sunt ai lui Hristos.

 

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Viaţa creştină este urmarea lui Hristos sau viaţa în Hristos. A trăi creştineşte înseamnă a-L urma pe Hristos în toate împrejurările vieţii. Sf. Nicolae Cabasila, un credincios laic din Constantinopol, din secolul al XIV-lea, spune că a-L urma pe Hristos înseamnă ca fiecare credincios să refacă în viaţa sa proprie toate etapele vieţii Mântuitorului de la naştere până la moartea pe cruce, încercând să se identifice cât mai mult cu El. Ca şi copii, trebuie să-L urmăm pe copilul Iisus, care era supus şi ascultător faţă de părinţii Săi; ca şi tineri, să-L avem mereu pe Hristos înaintea ochilor noştri cu chipul Său feciorelnic şi cu elanul Său de a-i sluji pe oameni, învăţându-i Calea lui Dumnezeu şi ajutându-i în nevoile lor; ca şi bătrâni, să-L urmăm pe Hristos în blândeţea şi smerenia Sa, în multa Sa răbdare şi în în marea Sa înţelegere faţă de neputinţa omenească. În toate etapele vieţii noastre găsim în Mântuitorul Hristos nu numai modelul suprem de urmat ci şi forţa lăuntrică de a-L urma şi de a birui, prin credinţă şi rugăciune, toate necazurile şi ispitele prin care trecem. Căci fiind uniţi cu Hristos nu putem fi decât biruitori!

Desigur, urmarea lui Hristos nu este uşoară. Mai cu seamă la început, până când ajungem la o intimitate cu Hristos, când credinţa ne va angaja nu numai mintea ci şi inima. Atunci vom face totul cu dragoste şi bucurie şi nimic nu ni se va părea dificil şi imposibil.

Din păcate, foarte mulţi creştini de astăzi sunt creştini numai cu numele, fără să aibă nici cea mai mică experienţă duhovnicească. Pentru aceştia, Biserica cu Liturghia ei, rugăciunea, postul şi alte practici religioase n-au nici-o importanţă. Există, de asemenea, creştini care sunt mai mult superstiţioşi decât credincioşi. Aceştia cred mai mult în puterea răului, în legături şi în farmece decât în puterea lui Dumnezeu. Tot ce li se întâmplă rău pun pe seama farmecelor sau a blestemelor, în loc să-şi asume responsabilitatea pentru păcatele lor. Este ispita, veche cât lumea, de a arunca vina pe altul, fie pe vrăjmaşi, fie pe diavolul. Foarte puţini sunt aceia care au o credinţă luminată şi-L urmează pe Hristos în toate împrejurările vieţii, fără să se îndoiască în credinţă şi fără se descurajeze, indiferent prin ce greutăţi trec. Viaţa Mântuitorului nu a fost o viaţă uşoară sau comodă. El a înfruntat cu curaj toate împotrivirile oamenilor şi nici n-a coborât de pe cruce, după cum îi cereau batjocoritorii Săi: „Dă-te jos de pe cruce ca să credem că eşti Fiul lui Dumnezeu” (Matei 27, 40). El ne-a prevenit, zicând: „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33 ). Ca şi creştini nu trebuie să alergăm după o viaţă comodă şi nici să ne înfricoşăm de greutăţile, de ispitele şi de necazurile care vin asupra noastră. Ci toate acestea să le înfruntăm cu curajul care vine din credinţă şi din rugăciune ca şi din legătura noastră cu Biserica, adică cu fraţii cei împreună credincioşi cu noi cu care formăm o mare familie. Să mergem pe urmele lui Hristos şi să-L chemăm mereu pe El în ajutor ca în El găsim pacea şi odihna sufletelor noastre. „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11, 28).

 

Iubiţii mei fii sufleteşti,

În curând vom avea bucuria să participăm la un mare eveniment în istoria Mitropoliei noastre şi anume hirotonia întru arhiereu a Părintelui Arhimandrit Sofian Pătrunjel de la Mânăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus (jud. Braşov), ales de Adunarea eparhială ca episcop vicar al Mitropoliei noastre. Sfânta Liturghie şi hirotonia vor avea loc în Catedrala mitropolitană din Nürnberg, duminică, 11 mai, începând cu orele 9:00, şi vor fi săvârşite de un sobor de ierarhi în frunte cu Prea Fericitul Părinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Vor conliturghisi: Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Î.P.S. Teofan, Mitropolitul Olteniei, Î.P.S. Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Î.P.S. Natanael al Episcopiei Române din America şi Canada, Î.P.S. Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale, P.S. Gherasim Episcopul Râmnicului, Î.P.S. Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, Î.P.S. Augutinos, Mitropolitul Germaniei şi Exarh al Europei Centrale (Patriarhia Ecumenică), Î.P.S. Feofan, Arhiepiscopul Bisericii Ruse din Germania, P.S. Constantin, Episcopul Bisericii Sârbe din Germania, Î.P.S. Simion, Mitropolitul Bisericii Bulgare din Germania, P.S. Cristoph de Praga şi alţi ierarhi ortodocşi ca şi toţi preoţii Mitropoliei noastre. Vor fi prezenţi şi împreună rugători cu noi reprezentanţi ai Bisericilor Catolică şi Evanghelică ca şi ai autorităţilor locale.

Vizita P.F. Părinte Patriarh Teoctist în Germania, care va fi prezent şi la München, Regensburg şi Berlin, va avea un profund caracter ecumenic. Vă chemăm pe toţi să participaţi la sărbătoarea din 11 mai, să primiţi binecuvântarea Patriarhului Bisericii noastre şi să vă bucuraţi de ceea ce Dumnezeu ne-a ajutat să împlinim aici la Nürnberg pentru binele tuturor.

Vă punem, de asemenea, la inimă şi vă îndemnăm să participaţi şi la evenimentul de la Berlin din 29 mai – 1 iunie 2003 şi anume „Zilele ecumenice ale Bisericii” (Ökumenischer Kirchentag), care se va desfăşura sub genericul biblic: „Veţi fi o binecuvântare” („Ihr sollt ein Segen sein”). Într-adevăr, noi creştinii suntem chemaţi să fim o binecuvântare pentru semenii noştri care au nevoie de noi ca şi pentru întreaga lume. Căci în inima mesajului creştin stă tocmai învierea, iubirea, care este mai tare decât moartea, biruinţa, pacea şi bucuria, valori după care suspină tot omul. Să fim, deci, oameni ai învierii, ai iubirii, păcii şi bucuriei pe care să le transmitem semenilor noştri.

Bunul Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi şi să vă dăruiască sănătate şi toate cele de folos sufletului şi trupului.

Hristos a înviat! şi Sărbători fericite!

Al vostru de tot binele doritor şi pururea rugător către Domnul Cel Înviat,

 

+ Serafim

Arhiepiscop şi Mitropolit