Pelerinaj al credincioşilor români vienezi în Rusia
Din mila lui Dumnezeu şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Serafim, un grup de pelerini din parohia “Sf. Apostol Andrei” din Viena a participat la sfârșitul lunii august într-un pelerinaj de 10 zile în Rusia, în organizarea vrednică a agenției Basilica Travel, însoțiți că ghid de părintele Nicolae Ceruta, fin cunoscător al spiritualității, istoriei şi culturii rusești şi îndrumați de părintele Emanuel Nuțu.
Pelerinajul a fost o un prilej deosebit de a ne închina unor mari sfinți ortodocși care au trăit pe meleagurile rusești, dar și de a cunoaște puţindin cultură și spiritualitatea unui popor vechi, bine-credincios, dar greu încercat de-a lungul unei istorii zbuciumate.
Am început pelerinajul la Moscova, capitala politică a Rusiei, și prin urmare și locul în care istoria recentă şi rănile pe care le-a lăsat sunt mai vizibile decât în alte părți. Admirând fermecătoarele turle ale catedralei Sfântul Vasile Blajinul, emblemă a arhitecturii bisericești tradiționale, cu greu iți poți închipui că la doar câteva sute de metri distanță, tot în Piața Roșie, se află sumbrul mausoleu cu mumia lui Lenin. Rămâi uimit de grandoarea stațiilor de metrou din Moscova, dar te înfiori când înțelegi că acolo zac de fapt marmură şi bronzul măreței catedrale Hristos Mântuitorul, demolată – la fel că multe alte biserici – în anii `30 de regimul sovietic.
Dar tot la Moscova am întâlnit şi primele semne ale renașterii spirituale pe care Rusia o parcurge în ultimele două decenii. La mănăstirea Sretensky am vizitat catedrala Noilor Mucenici şi Mărturisitori ai Rusiei, sfințită în 2017, la 100 de ani după Revoluția Bolșevică. Apoi, la mănăstirea Donskoi din Moscova am aflat mormintele unora dintre marii mărturisitori ruși ai ortodoxiei din secolul trecut. Ne-am recules la mormântul marelui scriitor şi istoric Alexander Soljenițîn, şi ne-am închinat la moaștele Sfântului Patriarh Tihon, despre care se spune că, în timpul prigoanei comuniste din anii `30, a declarat, în mod cutremurător: „Decât să dispară Biserica din istorie mai bine dispar eu.”
Am întâlnit apoi profundă evlavie a poporului de rând la mănăstirea Pocrovsk, unde sute de credincioși așteaptau cu răbdare ore în șir să se închine la moaștele Sfintei Matrona a Moscovei, cea care de la vârsta de 14 ani era deja numită de Sf Ioan de Kronstadt „al optulea stâlp al Rusiei.”
O mare de pelerini am întâlnit şi la Diveevo, mănăstirea care adăposteste moaștele marelui sfânt Serafim de Sarov. Diveevo este un sat mic, idilic, în care ajungi după multe ore de mers cu autocarul pe drumuri de țară, prin nesfârșitele păduri de mesteacăn ale Rusiei. Simplitatea localității ascunde un lăcaş cu o încărcătură spirituală iesită din comun, care ne-a hrănit cu prisosință. Cu emoție am luat parte la Sfânta Liturghie în zorii zilei, ne-am îmbăiat în izvorul rece ca gheața al Sfântului Serafim, şi ne-am închinat la moaștele sfântului şi la minunată icoană a Maicii Domnului „Umilenie,” în fața căreia el stătea în rugăciune. Una dintre cele mai mari bucurii duhovnicești ale întregului pelerinaj a fost procesiunea pe Kanavka. Aceasta este o cărare pietruită care unduiește printre bisericile şi grădinile mănăstirii, prin locurile în care Maica Domnului s-a arătat Sfântului Serafim. Pelerinii parcurg Kanavka după vecernie, repetând de 150 de ori rugăciunea: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te…”.
De la Diveevo am intrat drept în inima istorică a țării, trecând prin câteva orașe vechi, de covârsitoare importanță religioasă, istorică şi culturală pentru Rusia. La Vladimir, fosta capitală medievală, am vizitat vechea catedrală a Adormirii Maicii Domnului, care a adăpostit un timp binecunoscuta icoană a Maicii Domnului „Vladimirskaya.” Conform tradiției, această icoană – aflată acum în biserica Galeriei Tretiakov din Moscova – a fost pictată de Sf Apostol Luca şi adusă de la Vladimir pentru a ocroti Moscova de invazia hoardelor mongole ale lui Tamerlan. O scurtă oprire în Murom, unul din cele mai vechi orașe ale Rusiei (atestat încă din secolul IX), ne-a dat prilejul să ne închinăm Sfinților Petru şi Fevronia, care ne-au umplut inimile de bucurie prin povestea lor plină de lumina, dragoste, şi credință – un autentic model de familie şi viețuire creștină. Am ajuns apol la Serghiev Posad, unde, după Diveevo, am avut prilejul să cunoaștem celălalt vârf al spiritualitii rusești – Lavra Sfintei Treimi cu moaștele marelui sfânt Serghie de Radonej.
Moaștele Sfântului se găsesc în Catedrala Sfintei Treimi într-o minunată raclă argintată, la picioarele căreia se cântă acatiste fără întrerupere. De cum pășești în interiorul bisericii privirea îți este atrasă de frumusețea uimitoare a catapetesmei, opera originală a Sfântului Andrei Rubliov. Aici se găsea odinioară icoana originală a Sfintei Treimi, pe care noi am avut privilegiul de a o admira îndeaproape în Galeria Tretiakov din Moscova. Se spune că Lavra Sfintei Treimi a făcut demersuri pentru a obține strămutarea icoanei din muzeul din Moscova la locul de cinste la care se aflase odinioară – pe catapeteasma lui Rubliov. Muzeul a refuzat cererea, motivând că „dacă o returnăm, voi o veți termina sărutând-o…”
Următoarea oprire a fost la Novgorod, mărețul orașul istoric de care este legat începutul statalității rusești, şi despre care se spune că „dacă nu reușești să numeri 30 de biserici prin oraș, înseamnă că nu ești în Novgorod.” Impresionant prin dimensiuni şi prin frumusețea construcției, kremlinul („cetatea”) Novgorodului este dominat de frumoasă Catedrala Sfânta Sofia, care datează din secolul 11, şi care adăpostește o altă celebra icoană făcătoare de minuni, cunoscută că Icoana Maicii Domnului „Znamenie” (Însemnată).
Pelerinajul nostru s-a încheiat în splendoarea orașului Sankt Petersburg, construit de țarul Petru cel Mare cu intenția de a întrece în grandoare marile capitale europene. De la canalele care i-au dat denumirea de „Veneția Nordului” până la comorile Ermitajului şi la palatul Peterhof, cunoscut şi că „Micul Versailles,” orașul tarulul Petru ne-a încântat şi uluit pe parcursul ultimelor trei zile.
Stilul baroc al palatelor care împodobesc malurile Nevei s-a impus şi în arhitectură bisericilor, atingând apogeul în catedrala Sf Isachie (în prezent muzeu) şi în catedrala Maicii Domnului din Kazan. Nu întâmplător aceasta din urmă amintește prin arhitectură exterioară de catedrala Sf. Petru din Vatican. Interiorul catedralei, inclusiv pictura şi decorul, este aproape în întregime baroc, cu excepția celui mai important odor al bisericii: o copie după icoana Maicii Domnului din Kazan. Originalul, una din cele mai cunoscute şi iubite icoane în Rusia, a fost furată şi pierdută în timpul mișcărilor sociale de la începutul secolului al XX-lea.
Unul din cele mai emoționante momente de la St Petersburg a fost închinarea la mormântul Sfintei Xenia, nebună pentru Hristos, din cimitirul Smolensk. Sfânta Xenia, grabnic ajutătoare şi mult iubita de ortodocși din toată lumea, ne-a primit în chip minunat: am avut bucuria de a participa la o slujba de pomenire a Sfintei, săvârșită în limbile rusă şi română de către preotul locului împreună cu părinții însoțitori ai grupului nostru.
Am avut parte de un pelerinaj deosebit, şi ne-am întors la casele noastre întăriți în credință, îmbogățiți spiritual, şi plini de nădejdea mântuirii. Mulțumim lui Dumnezeu pentru acest dar, şi tuturor celor prin a căror străduință şi dăruire s-a înfăptuit.
Text: Maria Magdalena Jura
Foto: Simona Marina Fodor
Articol preluat de pe pagina Facebook a Bisericii Ortodoxe Româneşti din Viena. Mai multe fotografii, aici.