Postul Nașterii Domnului și însemnătatea sa într-o lume supusă schimbărilor climatice

Postul premergător Crăciunului, întins pe o perioadă de patruzeci de zile, reprezintă un timp de rugăciune și asceză, prin care ne pregătim duhovnicește, pentru întâmpinarea Nașterii Domnului și Dumnezeu nostru Iisus Hristos (după cum sărbătoarea este numită în Mineiul pe Decembrie), dobândind „cuget curat” (Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur) și împăcându-ne sufletul cu Dumnezeu și cu aproapele (Lc 10,27; Rom 13,9)

Tradiția postirii este la origine o poruncă biblică, poruncă dată de Dumnezeu protopărinților noștri, aceea de a se opri de la gustarea din Pomul Cunoștinței Binelui și al Răului (Fc 2,17). În relatarea biblică a căderii, exersarea binelui sau a răului stă în strânsă legătură cu ascultarea sau neascultarea de voia dumnezeiască reflectată în porunca abținerii de la mâncare. Însă postul edenic nu trebuie înțeles în sens strict alimentar, ci într-un sens mai larg, material. Prin postire relativizăm concepția potrivit căreia hedonismul și materialismul aduc omului împlinirea de sine. Un alt aspect esențial al postului constă în caracterul său restaurator: ferindu-ne de produsele de origine animală ne asemănăm protopărinților și împărtășim viziunea edenică a unei lumi lipsite de violență, în care nici măcar sângele de animal nu trebuie să curgă. Pe lângă dimensiunea teologică și restauratoare a postului, textele biblice transmit și un mesaj social. Doar abținerea de la gustări nu este suficient; postul înseamnă și oprirea de la anumite fapte: Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeți lanțurile nedreptății, dezlegați legăturile jugului, dați drumul celor asupriți şi sfărâmați jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu (Is 58,6-8). Pe scurt, postul devine un prilej de transformare socială. Pericopa evanghelică a Pildei bunului samarinean (Lc 10, 25-37), lecturată în duminica anterioară începerii Postului Crăciunului, creează cadrul transformării sociale și umane ce predomină pe parcursul primelor două duminici ale postului („Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina” din Lc 12,16-21, respectiv „Dregătorul bogat – păzirea poruncilor” din Lc 18,18-27).

Începând cu ultimele decenii, prin conștientizarea tot mai puternică a schimbărilor climatice, un nou înțeles al postului începe să marcheze atât discuțiile teologice, cât și opinia publică: postul ca odihnire a planetei, a casei noastre comune. După cum este bine-cunoscut, lumea se află în pragul unui dezastru ecologic, cauzat de factorul antropogen, potrivit Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC). Raportul menționează deja din primul paragraf: Este neechivoc faptul că influența umană a contribuit la încălzirea atmosferei, a oceanului și solului. Ample și rapide modificări au apărut în atmosferă, criosferă și biosferă (IPCC, A.1, p. 4). Dacă actorii politici internaționali nu găsesc un compromis pentru oprirea procesului de încălzire globală până la 1,5 grade față de perioada pre-industrială, consecințele climatice pentru umanitate și planetă devin incalculabile și ireversibile. Astfel, o dublă nedreptate ia naștere: o nedreptate intergenerațională (față de generațiile viitoare) care a devenit și o nedreptate intragenerațională (față de generațiile actuale). În orice caz, aproape invariabil, povara cea mai mare și mai imediată a acestor schimbări climatice cade asupra acelor părți ale lumii care sunt mai puțin dezvoltate economic […]. În plus, săracii sunt cei care sunt în mod regulat dislocați și împovărați și mai mult de distrugerea mediului care-i înconjoară. Și chiar și în națiunile dezvoltate ale lumii, se întâmplă ca cei mai săraci cetățeni să fie, în mod curent, expuși la urmările cumplite ale degradării mediului înconjurător și cei cărora le lipsesc resursele pentru a remedia aceste situații (Pentru Viața Lumii. Către o etică socială a Bisericii Ortodoxe, §41). Așadar, nu cei care au contribuit cel mai mult la fenomenul de poluare a planetei sunt cei care poartă consecințele cele mai drastice ale încălzirii globale, ci invers. Cei din emisfera sudică, care consumă mai puțin, și generațiile viitoare, care încă nu există, duc și vor duce povara îmbuibării celor din emisfera nordică.

Firește că soluționarea problemei climatice nu stă în puterea unei singure instituții, fie ea și Biserica. În schimb, creștinii pot fi un exemplu de „bune practici”, arătând prin ținerea postului grijă nu doar față de propriul suflet, ci și față de planetă, față de Creația lui Dumnezeu, în care Fiului lui Dumnezeu S-a întrupat. În acest sens, renunțarea la carne și la produsele lactate este esențială. Potrivit studiile actuale, la nivel global, industria agricolă este responsabilă pentru 30% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră. Aproximativ jumătate din acest procent este cauzat de industria creșterii animalelor (carne și produse lactate). Pentru a atinge țelurile conferinței climatice de la Paris (2015) este necesară înjumătățirea consumului de carne (recomandare oficială atât a guvernului german, cât și a celui austriac). Prin asumarea identității creștine și respectarea posturilor de peste an, creștinii ortodocși pot contribui la scăderea consumului de carne și alimente de origine animală, întrucât mai mult de jumătate din zilele calendaristice sunt zile de post.

Astfel, fiecare creștin, pe lângă pregătirea sa duhovnicească, aceea de a se pregăti prin post, rugăciune și milostenie pentru a-L întâlni pe Dumnezeu, poate – și chiar trebuie! – să contribuie și la conservarea mediului înconjurător, creat de Dumnezeu și lăsat în grija omului spre a-l „păzi” și „lucra” (Fc 2,15). Așadar, postul, astăzi, deține cu adevărat un caracter holistic: postim în primul rând pentru curățirea sufletului nostru, dar și pentru o planetă mai sănătoasă! Post binecuvântat!

Pr. Dr. Cezar Marksteiner-Ungureanu, Krems

Foto: Pagina Facebook a Parohiei Ortodoxe Române din Krems